1 result
CABALÍN, -Ă adj., s. f.
1. Adj. Care aparține cailor, care se referă la cai; pop. căiesc.
  • 1866 I. IONESCU DE LA BRAD, Agric. Dorohoi, 176: A făcut mari îmbunătățiri rasei cavaline.
  • 1883 România lib. (C.), nr. 1 696, 15: Armăsarii … sânt destinați numai a îmbunătăți în țară rasa cavalină prin producțiunea lor de cai buni, mari și frumoși pentru călărie și trăsuri.
  • 1886 Epoca, nr. 115, 23: Nimeni nu înțelegea de unde provine dragostea lui Stefănică Șendrea pentru neamul cavalin.
  • 1886 România lib. (C.), nr. 2 610, 21: După cum este un alt minister care se ocupă cu îmbunătățirea raselor bovine, ovine, etc., tot asemenea și rasa cavalină trebuie să fie dată aceluiași minister.
  • 1887 Telegraful (Buc.), nr. 4 630, 31: Fleva … va protesta … în contra chipului în care să recrutează caii primăriei și va propune … să facă revoluție, dacă nu se va admite de bază concursul în recrutarea personalului cavalin al primăriei.
  • 1888 Gazeta de Transilv., nr. 258, 31: Directorul … a demonstrat cu piese anatomice caracteristice existența tuberculosei la rassa cavalină.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1953 Viața rom. (R. US), nr. 3, 246: Grupul cavalin, simbolizând cavalcada gloriei prusace, care străjuia poarta Brandenburgului, nu mai există.
  • 1957 Scânteia, nr. 3 927, 23: Departamentul Silviculturii a înființat, în anul 1956, un centru de creștere a tineretului cabalin, la Șarul Dornei.
  • 1961 LTR2, VIII, 635: Grajdurile combinate sunt împărțite în compartimente cu destinații diferite (vaci cu viței, viței cu tineret taurin, vaci cu tineret cabalin).
  • 1970 NEGOIȚESCU, Scriit., II, 183: Cultul cavalin se leagă de sentimentul spațiului nesfârșit.
  • 1975 DEX.
  • 1977 BĂNULESCU, Cartea milionarului, I, 389: Constantin reface ordinea cailor și pornește cu întregul efectiv cabalin un atac desfășurat sălbatic spre mlaștinile cu lipitori.
  • 1998 ROMAN, Bucate, 167: Călușul, zeul cabalin și protector al cailor și al verii, petrece și se desfată împreună cu anturajul său divin, ceata călușarilor.
  • 2007 D. Medic. (2007), 347: [O] specie de bacili anaerobi mobili… [este] prezentă în sol, în intestinul uman și în cel cabalin.
  • 2007 DEXI.

✧ P. anal. (Despre chipul, expresia etc. oamenilor sau despre forma feței)
  • 1959 BENIUC, Pe muche, 480: Beștereală, un om arătos, fercheș, la vreo patruzeci de ani, cu o față prelungă, cabalină, i-a ascultat distrat.
  • 1964 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 256: Trecea în zâmbete pierdute spre Copou sau spre Sărărie, cu părul cavalin dat pe spate.
  • 1971 Magazin, nr. 700, 47: Sala se zguduia de râs, iar el o învăluia cu zâmbetul lui cabalin întrebând cu naivitate: „Dar voi ce faceți aici, oameni buni?”.
  • 1974 SIMION, Scriit., I, 540: Portretul ei fizic este teribil: … totul împodobit cu un cap mult lung, ascuțit foarte și, în genere, cavalin.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, III, 1 385: În poza următoare, același chip apărea din alte unghiuri …: sprâncene groase, frunte incertă …, oval asimetric, dar care nu te asigura că acest oval n-ar putea deveni pătrat sau cabalin.
  • 2008 România liter. (S.), nr. 34, 5: Avea o față cabalină. Capul ei fusese croit pentru o femeie mult mai voinică.

✧ Glumeț
  • 1956 Contemp. (S.), nr. 484, 17: Mi-ho-ho, își confirmă Păducel prezența cavalină.
✦ (Despre elemente decorative din arta populară) Care are formă de cal, cu valoare apotropaică sau estetică.
  • 1986 M. COMAN, Mitol. Pop., I, 50: De aici se desprinde și valoarea magică, protectoare a hârcelor ori a reprezentărilor cabaline, frecvent întâlnite în arta populară.
  • 2013 D. Mitol. Rom., 44: Pereții, lipiți cu pământ, sunt construiți din bârne, iar pe ușa și grinzile gârliciului abundă motive ornamentale solare, cabaline.

2. S. f. ZOOL. (La pl.) Familie de mamifere copitate care are ca tip reprezentativ calul; (și la sg.) animal care face parte din această familie.
  • 1937 Enc. Agr., I, 478: În trecut, această varietate a rasei sure de stepă s-a bucurat de o mare însemnătate, ca și rasa de cabaline moldovenească.
  • 1942 Enc. Agr., IV, 609: Pielea de bovine, cabaline … are întrebuințări în cizmărie, curelărie.
  • 1947 Scânteia, nr. 991, 22: Pieile și seul rezultat din tăierea bovinelor, cabalinelor, porcinelor și ovinelor se vor colecta numai de către organele de colectări.
  • 1955 DL, I.
  • 1958 Agrotehnica, I, 62: Secțiile … de cabaline, de avicultură și animale mici se ocupă cu ameliorarea raselor locale, aclimatizarea raselor importate, precum și cu formarea de tipuri și rase de animale, în vederea ridicării productivității lor.
  • 1961 LTR2, VIII, 635: Grajdurile pentru cabaline se construiesc pentru cai de muncă, pentru cai de prăsilă și ca adăposturi ușoare pentru iepe fătătoare.
  • 1969 D. Zootehn. Med. Vet., 139: La cabaline, porțiunea lamelară cuprinde doar două lame fibroase.
  • 1975 DEX.
  • 1977 BĂNULESCU, Cartea milionarului, I, 357: Își înfinge mâna în coama păroasă a calului … și se aruncă în spinarea lui, felicitându-se cât de abil și de cunoscător al cabalinelor este el.
  • 1982 D. Enc. Zootehn., 350: [Insolația] apare la om și la cabaline și se manifestă prin tulburări nervoase.
  • 2007 DEXI.

– Pl.: cabalini, -e.

– Var.: înv. cavalín, -ă adj.

– Din lat. caballinus, -a, -um. – Cavalin < it. cavallino.

Referințe bibliografice:
1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).

Dictionary entry