CABÁLĂ s. f.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
CABÁLĂ s. f.
1. (Mai ales în forma cabala) Tradiție mistică de interpretare ezoterică și alegorică a primelor cinci cărți din Vechiul Testament, care atribuie o simbolistică specială celor douăzeci și două de semne ale alfabetului ebraic, fiecare reprezentând atât o literă, cât și un număr, cabalistică (II 1); ansamblu al comentariilor cu privire la această tradiție, care constau într-un amestec de idei religioase și filozofice.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 396: Cabala [=] învățătură disidemonească cu carea evreii Sfânta Scriptură după voie tâlcuiesc.
  • 1818 BUDAI-DELEANU, Lex. Rom.-Nemț., II, 476r, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 113.
  • 1825 LB.
  • c. 1832 I. GOLESCU, Cond., III, 62r/11: Cabală, -e [=] doă științe, dooă meșteșiuguri a ghici cele tainice prin numere, prin slove.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 196.
  • 1847 GAVRA, Lex., 57/1: Valentinianii … simplicitatea religiei creștinești, prin învățăturile din cabala jidovilor și din filosofia platonicilor și a haldeilor împrumutate, o stricară.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1853 ALECSANDRI, Proză, I, 239: Ei se găsesc încă într-un grad de superstiție ridiculă, confundând pe Moisi cu cabala și pe profeți cu rabinii.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 2921/23.
  • 1861 PETRI, Vocab., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1869 FROLLO, Vocab., I, 127.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1883 GASTER, Lit. Pop., 300: În Cabbala se spune că, la miezul nopții, când intră Dumnezeu în rai, sare o scânteie.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1898 Enc. Rom., I.
  • 1910 Albina pop., nr. 8, 206: A învățat de la un rabin evreiește și Cabbala.
  • 1931 CADE.
  • 1934 BLECHER, Pub., 593: Interesantele relații asupra Cabalei ebraice, pe care ni le dă d. Saurat, sunt mai vii și mai obiective.
  • 1938 Rev. Fundaț., nr. 5, 475: Studiase Talmudul și Cabala și aceste studii, spunea el, îi înlesneau înțelegerea dreptului.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1943 NICODIN, Revoluția, 142: Mult nu m-am ostenit cu drăcoveniile astea! Legendele … tradiționale, … ale căror legăminte cu iudaismul, cu Cabala, da, sunt evidente.
  • 1947 CĂLINESCU, Opera Eminescu, II, 55: Despre Kabbală, noțiunile nu-s greu de găsit.
  • 1969 BARBU, Princepele, 525: Numele lui corespunde celor zece saferoți [sic!] ai Cabalei și aduc binele dinspre Dumnezeu.
  • 1978 PALEOLOGU, Treptele, 139: Chiar și la evrei, Cabala, sistem esoteric și sincretist admis (surprinzător) de ortodoxia ebraică, are o viziune conciliatoare.
  • 1981 Viața rom. (R. US), nr. 4–5, 100: Erau puse în discuție cărți de căpătâi ale teologiei și ale astrologiei, și Biblia, și Cabala, și francmasoneria, și sectele religioase.
  • 1989 D. Mitol.2.
  • 1999 D. Enc., III, 175: [Iluminismul] inspirat din neoplatonism …, alchimie și cabală, și-a aflat deplina expresie în sec. 18.
  • 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 99: Maeștrii Cabbalei învață că Dumnezeu și-a concentrat gândirea și voința în cele 22 de litere ale alfabetului.
  • 2006 Apostrof, nr. 12, 91: La Heidelberg, am reținut din experiența universitară că profesorii de la germanistică pun accentul pe o extrapolare spre religie a simbolurilor kafkiene, scotocind tâlcuri biblice sau din Cabala.
  • 2007 DEXI.
  • 2008 MDE2 – 2008, 304: Influențat de Cabală, [Crescas] a subliniat aspectul emoțional-mistic al religiei.
Fig.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 270: Noi, specialiști deja într-o cabală numai a noastră, ghiceam și prooroceam în simetriile colorate.
  • 2002 România liter. (S.), nr. 3, 121: Obținerea ei [a bursei] nu ține de nicio cabală complicată, ci de trimiterea, pur și simplu, a unor formulare, care sunt apoi evaluate de un juriu anonim.
  • 2008 Apostrof, nr. 11, 213: Lucrarea în cauză reflectă o etapă mai timpurie … din perioada în care acesta era fascinat de cabala lingvistică.
2. P. ext. Știință ocultă bazată pe cabală (1), al cărei scop este comunicarea cu supranaturalul și care se ocupă cu practici magice, transmise din generație în generație; cabalistică (II 2).
  • 1825 LB.
  • 1839 NEGRUZZI, Balade, 293: Necromani ce lungi tiare portu-n cap cu mare fală / Unde-s scrise cu vapaie drăcești semne de cabală, / Și posomorâții demoni, iuții aprigi zburători, / Vin curgând de pretutindeni precum grindina din nori.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 1962/18.
  • 1869 FROLLO, Vocab., I, 127.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1872 BARONZI, Lb. Rom., I, 22.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1898 Enc. Rom., I.
  • 1930 BRĂESCU, Add., 401: Binar este termenul întrebuințat în științele esoterice, cu deosebire în cabală – arta de a comunica cu duhurile – pentru a indica numărul doi și proprietățile care îi sunt atribuite.
  • 1931 CADE.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1941 BLAGA, T. Val., 231: Chiar și unele din mințile cari au colaborat din plin la întemeierea științei mecanice-matematice a timpurilor, ce se anunțau, s-au simțit atrase … de cabală, de numere sacre sau de formule magice eficiente prin ele însele.
  • 1945 D. Filosofiei, 29: Se poate înțelege existența spiritelor cerești, care conduc, fiecare în parte, câte ceva din univers, putându-se, prin simbolurile cabalei, să se obțină de la ele posibilitatea de a stăpâni forțele naturii.
  • 1945 Rev. Fundaț., nr. 3, 556: Magia, vrăjitoria, cabala, deci diferitele arte sau tradiții îngăduind, în credința adepților, o comunicare a omului cu supranaturalul, pot fi folosite deopotrivă în cele două domenii.
  • 1958 RALEA – C. I. BOTEZ, Ist. Psih., 172: Astfel s-au născut magia, cabala, care, prin combinații de numere, își închipuie că pot stăpâni universul.
  • 1965 DER, III, 566: În Evul Mediu erau denumite „științe oculte” magia, astrologia, divinația și cabala.
  • 1969 Studii, nr. 2, 3862: Pe baza materialelor de arhivă se atestă, de exemplu, că în regiunea Novgorod, timp de câteva decenii, numărul oamenilor cu cabala este în continuă creștere.
  • 1978 D. Filoz., 507: Sunt denumite „științe oculte”: magia, astrologia, cabala, divinația, spiritismul.
  • 1989 D. Enc. Psihiatr., III, 307: Termenul se referă atât la cunoașterea acestei lumi misterioase, nevăzute, accesibilă numai celor „inițiați”, cât și la practicarea așa-numitelor „științe oculte”, printre care cele mai vechi și cele mai persistente sunt: magia …, cabala, alchimia etc.
  • 2004 D. Enc., V, 22: Științe oculte [=] ansamblu de doctrine și practici prezentând în general un caracter ezoteric și având ca obiect fenomene tainice, supranaturale, inaccesibile cunoașterii obișnuite (ex. magia, astrologia, cabala, divinația, spiritismul etc.).
  • 2007 DEXI.
3. Fig. Complot; intrigă.
  • 1800 PIUARIU-MOLNAR, Ist. Univ., în Șc. Ardeleană (2018), I, 254: Au voit el prin aceasta a da neodihnelor lor o îndreptare întărâtătoare și să cerce cabalurile, adecă viclenele cugetări ale lor să le oprească.
  • 1814 ȚICHINDEAL, Fab., 155: Acuma negura și întunérecul neînțelégerii se gonéște și se piiarde, viclénele cabaluri, gândiri réle … se izgonesc dintre oameni afară.
  • 1818 BUDAI-DELEANU, Lex. Rom.-Nemț., II, 476r, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 113.
  • 1837 F. AARON, Ist. Țării Rum., II, 107/3: Acești căuta adeseori creditori turci … spre a-i sprijini, ca să nu-i doboare alții prin cabalele lor.
  • 1837 SĂULESCU, Hronol., I, 149/6: Cauzele acestor mișălii au fost … certele din lăuntru împotriva necurmatelor cabale muierești.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 196.
  • 1845 F. AARON, El. Ist. Lumii, 73/24: Când acesta administra Italia, cu titlu de exarh, o cabală a curții din Constantinopol îl făcu să-și piarză postul.
  • 1850 HELIADE-RĂDULESCU, Scris. Acte, 99: Nu știu ce să plâng mai mult: pă mine … sau pe dv., ce ajunserăți a fi victima cabalelor și a vă lăsa a crede răilor și a vă îndoi și împuțina cu inima la toată calomnia, la toată vorba deșartă?!
  • 1856 BARONZI, Ist. Civil., II, 130: Acesta e caracterul cabalei, al ministeriului comitelui de Danby și al întregului guvern anglu de la 1667 până la 1679.
  • 1859 NEGRI, Scrieri Soc.-Polit., 124: Cea mai mare parte a ambasadelor s-au pronunțat … că e nevoie să se termine cu aceste cabale.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 292.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1867 CANELLA, Vocab.
  • 1868 HELIADE-RĂDULESCU, Echilibru, 938: Toate cabalele, toate intrigile, toate ipocriziele, toate calomniele … cu numele de politică sânt scuzate.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1880 GHICA, Scris., 196: Dorința mea a fost totdeauna de a vedea pe acei care-și iubesc țara legați între dânșii printr- o comunitate de idei și de principii, iar nu prin interese de partid, prin cabale cari nu pot avea alt rezultat decât a face pe români să pășească din decepțiune în decepțiune.
  • 1891 BARIȚIU, Ist. Transilv., III, 361: Între o mulțime de cabale diplomatice, le veni în minte și la unii, și la alții … să smulgă de la micul regat al Danemarcei cele două ducate, Schleswig și Holstein, spre a le încorpora la Germania.
  • 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 162.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1898 Enc. Rom., I.
  • 1908 PANU, Amint., I, 331: Așa trebuie să se explice și cabala în contra Veronicăi Micle, relativ la amorul ei cu Eminescu.
  • <1908–1909> Analele Acad. Ist., seria 2, tom XXXI, 486: Prin ajutorul principelui Dolgoruki, căzură în mâinile lui Ipsilant trei scrisori, în cari erau iscăliți patru boieri și din cari se vedea toată cabala.
  • 1918 GALACTION, Pub., II, 13: E prea adevărat că și în biserică prosperează de minune intriga, zavistia, gelozia și cabala.
  • 1927 C. BACALBAȘA, Buc., I, 277: Cabala în contra lui Rosetti o duceau marii proprietari din partid cari exploatau pe țărani.
  • 1931 CADE.
  • 1932 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 379: Neliniștit de spumegarea lăuntrică și de ideea unei cabale urzite împotrivă-i …, poetul se prinse cu mâinile de Slavici.
  • 1939 Analele Acad. Ist., seria 3, tom XXI, 724: Quinezu judecă pe domnul de la 1834, răsturnat de cabala boierească și rusească, prin direcția politică a caimacamului de mai târziu.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1943 NICODIN, Revoluția, 68: La Viena … se țes satire, cabale, ponegriri împotriva regelui Prusiei.
  • 1943 Rev. Fundaț., nr. 12, 502: Aici este un tâlc simbolic pentru însăși menirea creatoare a dinastiei, al cărei mare rol istoric a fost să pună o stavilă intrigilor, cabalelor și nestatorniciei.
  • 1950 Viața rom. (R. US), nr. 3, 171: E pretutindeni îngâmfare; / Și o trufașă pleavă / Își țese fără de onoare, / Cabala ei mârșavă.
  • 1974 SIMION, Scriit., I, 499: Cabala contra savantului … cultivă pasiuni joase în lumea aristocrației universitare.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 406: Tânăra familie de muncitori de pe Silistra se aflase chiar de la-nceput în miezul unei cabale zumzăitoare.
  • 2004 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 411: Generațiile literare din anii ’50–’70 rețin figura oportunist-cinică a culturnicului de partid, pasionatul mânuitor de culise literare, artizanul de cabale compromițătoare pentru toată lumea.
  • 2007 DEXI.
  • 2008 România liter. (S.), nr. 21, 72: Legăturile lui C. Petrescu cu lumea mesajelor codificate se instituționalizează și câștigă în greutate prin participarea, în cadrul acestor cabale, a unor nume măcar la fel de grele din elita culturală românească.
  • 2008 România liter. (S.), nr. 44, 43: Era obligat să trăiască sub spaima că omul pe care-l urăște continuă să strălucească, în ciuda infinitelor cabale, baraje, sabotări, comploturi care-l vizează.
P. ext. Totalitatea persoanelor care iau parte la un complot, la o intrigă.
P. anal.
  • 1869 HASDEU, Pub., II1, 344: D. Gregoriu Balș este menit a completa cabbala cea ternară a insultelor.
  • 1938 BOTTA, Trântorul, 171: Acest geniu a pledat pentru mântuirea mea când, în cabala unui vis atroce, un tribunal de călugări în sutane roșii mă osândea să fiu ars pe rug.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 186: Există doar pentru că sunt izolați și vizualizați în cele mai halucinante detalii de o monstruoasă cabală de neuroni.

– Scris și: înv. cabbală.

– Pl.: cabale și înv. cabaluri.

– Var.: kabbálă (scris și: kabala 1945 D. Filosofiei) s. f.

– Din lat. Cabbala, fr. cabale, germ. Kabbala, Kabale, ebr. qabbala.

Referințe bibliografice:
1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1958 LR, nr. 2, 34; 1979 CL, nr. 1, 106; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 113; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar