ABUDICÁ vb. I

1 result
ABUDICÁ vb. I
Refl. Transilv. A se ridica (I 7), a se sălta (3).
  • 1952 Cum vorbim, IV, 5: Ajută-mă să mă abudic în pom.

– Prez. ind.: abudíc.

– Contaminare între aburca și ridica.

abub abubat abubă abuc abud abudica abujbui abula abuli abulic abulie
Dictionary entry