Tranz. Arg. (Complementul indică bani) A aduce (I 1), a da4 (I 1).
- 1886 Telegraful (Buc.), nr. 4 081, 2: [Filip] face semn lui Ion, se scoală amândoi, strâng mâna lui Alecu Simionescu, cel care „abulase” doui franci, și ies.
- 1937 Bul. Filol., IV, 105: Abulește suta-ncoace.
Încă un citat
✧
(Cu valoare de interjecție)
- 1936 MUȘATESCU, Titanic Vals, 98: Nu mai am decât treizeci și cinci lei ... Ie buni și ăia ... (Gena îi dă din buzunarul șorțului) Abulé! (întinde mâna).
- 1998 D. Arg.
Încă un citat
– Prez. ind.: abulesc.
– Var.: înv., rar abulá vb. I.
– Din fr. abouler (cu schimbare de conjugare).
Referințe bibliografice:
2007 D. Arg.2; 2009 D. Arg. Interl.
