1.
Obiect de iluminat, confecționat din ceară sau din alte materiale îmbibate cu substanțe
inflamabile, care se folosește în procesiuni, cortegii etc.; făclie, torță, (înv. și reg.) fachie, (înv.) masală.
- 1834 Bibliot. Rom., VII, 10/10: În noaptea viitoare nenumărata mulțime a masalelor (faclelor), prin care era luminat podu, au dat o așa de mare lumină, încât tot golful cât și toți munții din vecinătate era îndestul luminați.
- 1847 PELIMON, Suliotul, 145/2: Pătrunse la dânșii lumina faclelor.
- 1874 EMINESCU, Poeme, 62: Turnuri ca facle negre trăznesc arzând în vânt.
- 1889 SEVASTOS, Nunta, 66: Preotul gătind tetrapodul în mijlocul bisericii, pune S-ta evanghelie pe dânsul, aprinzând și faclele în sfeșnice.
- 1890 BARIȚIU, Ist. Transilv., II, 361: Armați și cu facle aprinse alergară să afle pe Băldacci.
- 1901 CODREANU, Versuri, 40: Strângându-și facla… Porni-nspre umbră.
- 1901 PETICĂ, Crit. Liter., 87: Facla-ngălbejită Ardea întunecată pe piatra înălbită.
- 1904 SADOVEANU, Șoimii, 333: În lumina pâlpâitoare a faclelor, paloșul viteazului licărește.
- 1930 ARGHEZI, Poarta, 189: După un ceas de control la flacăra roșie a faclelor zgomotul se potolește.
- 1934 ISANOS, Versuri, 273: Ardeau ca niște facle vii, În vârf de firave tulpini. Își înălțau râzând zglobii Obrazul roșu dintre spini.
- 1942 BLAGA, Poezii, 44: Mi se-nneacă eul Ca para unei facle în văpaia zilei.
- 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 272: Masalagii (purtătorii de facle) asemenea să-și câștige oareșcare mângâiere și îndestulare dreptății lor.
- 1953 Viața rom. (R. US), nr. 11, 14: Două căruțe brașovenești încărcau niște lăzi, la lumina faclelor.
- 1963 CĂLINESCU, Scrinul, II, 56: Acest spațiu era iluminat de douăsprezece enorme false facle.
- 1971 ELIADE, N. Sânziene, I, 36: I-a povestit lui Biriș căutarea din noaptea aceea, la lumina faclelor.
- 1981 BARBU, Săptămâna, 90: Luminile șovăitoare ale faclelor… păreau să explodeze artificii.
- 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 315: O târa de mână pe Cecilia, a cărei sulemeneală fantastică se însuflețea și mai tare la lumina de acvariu a faclelor.
- 2009 România Liter. (S.), nr. 41, 6: Fărcășanu aduce cu un lictor avântat, care, croindu-și drum cu facla aprinsă, îi avertizează pe trecători că în spate va veni o procesiune de seamă.
Încă 17 citate
✦
Spec. Obiect făcut dintr-un mănunchi de nuiele, de așchii lungi etc. îmbibate cu rășină,
cu petrol etc. cu care se stârnește noaptea peștele pentru a fi prins cu ostia sau
cu alte unelte; fachie.
- 1896 Legea pescuitului, 136: Pescuitul… se practică mai mult cu facla sau cu văpaea mergând cu ea prin apă.
- 1910 PAMFILE, Ind. Casn., 117.
- 1929 Chest. II, 366/6.
- <1930–1937> ALR, I, 1414/26, 360, 795.
- 1946–1958 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 624: Vânatul cu ostia se face numai noaptea, la lumina faclelor.
Încă 4 citate
2.
Fig. Lumină, flacără.
- 1901 PETICĂ, Crit. Liter., 29: Tu fuși aprinsa faclă a stinselor norocuri Din vremea neuitată de dragoste cerească.
✦
(Prin asocierea dintre ochi și lumină; cf. lumina ochilor) Privire care exprimă sentimente, emoții, stări de mare intensitate.
- 1866–1883 EMINESCU, Poezii Post.,184: Stinge a privirei tale faclă, Închide ochii tăi!
- 1965 STĂNESCU, Dreptul la timp, 164: Facle și torțe și flăcări și focuri ți se-aprindeau în ochi.
Încă un citat
✧
Fig.
- 1916 TOPÎRCEANU, Balade, 45: E seară… Plopii înșirați în zare Se sting departe – Văpăi de umbră, facle funerare, La căpătâiul zilei moarte.
- 1927 ARGHEZI, Cuv. Potr., 45: Cine vrea să plângă, cine să jelească Vie să asculte-ndemnul ne-nțeles Și cu ochii-n facla plopilor cerească Să-și îngroape umbra-n umbra lor, înseș.
Încă un citat
✧
(Prin asocierea luminii cu ideea de viață, în opoziție cu întunericul morții)
- 1847 PELIMON, Suliotul, 28/14: ’Ntr-acel loc, Unde facla se aprinse cu al vieții mele foc.
- 1872 MAIORESCU, Crit., I, 195: Moartea… era în fantazia greacă și romană un geniu frumos, cu facla întoarsă.
- 1877–1879 EMINESCU, Poezii Post., 388: O stinsă-se a vieții fumegătoare faclă Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă!
- 1882 MILLE, Scrieri, 33: De-ai putea din nou aprinde a vieții strânsă faclă.
Încă 3 citate
3.
(Abstract) Ceea ce aduce receptivitate, lumină, claritate, înțelepciune, cunoaștere
în mintea omenească.
- 1846 BOLLIAC, Art. Liter., 68: Poezia… își va lua iarăși în dreapta facla luminilor și în stânga biciul slăbiciunilor.
- 1846 LAURIAN, Man. Filos., 9/31: Știința filosofică… o luminează cu facla ei.
- 1852 ARICESCU, Arpa, 7/11: Ai pus în mine facla Poeziei.
- 1873 HASDEU, Ist. Crit. Rom., I, 61: Cu facla criticei în mână, vom cuteza noi s-o străbatemepoca în toate direcțiunile, studiind-o pas la pas.
- 1888 SION, Suv., 452: Grigore Vodă Ghica… a rupt lanțurile sclaviei și ale censurei și, cu facla libertății de tipar, a deschis calea Unirei.
- 1906 Familia (F.), 52: Orașul în flăcări s-aprinde… Amar de acel ce orbiei Norodului, faclă întinde!
Încă 5 citate
– Pl.: facle.
– Var.: fácle (ALR, I 1414/352, 381, pl. și făclii ib. 1414/392), flácă (ib. 1414/ 772, pl. flăci ib.) s. f.
– Din bg. Fakla.
