1.
Adj. Care facilitează, ușurează, înlesnește.
- 1978 D. Psih., 389: Deși inteligența apare ca un factor facilitant, productiv, al învățării, ea rezultă din învățare.
- 1987 D. Enc. Psihiatr., I, 827: Drop-attack-ul ar fi astfel rezultatul unei suprimări temporare a funcției facilitante a formației reticulate descendente.
Încă un citat
2.
S. m. MED. Agent care contribuie la accelerarea, amplificarea sau potențarea unui proces normal
sau patologic; termen de specialitate care corespunde engl. enhancer.
- 2011 D. Logop.2
– Pl.: facilitanți, -te.
– Facilita + suf. -ant. Cf. fr. facilitant.
