1.
MED. Aspect general caracteristic al feței unei persoane în cursul unei boli.
- 1964 ABC. Săn.
- 1972 MDE.
- 1984 România Liter. (S.), nr. 7, 7: Faciesul pământiu îi trăda răul ineluctabil ce-l măcina.
Încă 2 citate
✧
P. ext. Aspect exterior, fizionomie.
- 1956 CĂLINESCU, Cron., 163: Al său facies de Orfeu, lustruit de valurile muzicii, reprezenta totuși un accident.
- 1972 STĂNESCU, Cartea de recitire, 95: În pofida faciesului lui melancolic…, el are unul dintre cele mai bărbătești tonuri.
- 1980 Magazin, nr. 1 200, 3.
- 1985 Mărginenii, 49: Practica îndelungată a căsătoriilor exogame cu parteneri din satele mărginene învecinate… a condus la constituirea unor faciesuri antropologice subzonale.
- 2005 LR, 78.
- 2009 România Liter. (S.), nr. 41, 24: Limbajul întrebuințat, jocul psihologic, faciesurile de buldogi nerași, politețea onctuoasă de cuțitari, totul contribuie la un portret extrem de reușit al mafiotului indigen.
Încă 5 citate
2.
GEOL. Ansamblul particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar,
ce caracterizează condițiile fizico-geografice de depunere a acestuia.
- 1957 ONCESCU, Geol. R.P.R., 11: Rocile sedimentare sunt variate ca facies și ca vârstă în diferitele masive muntoase din cuprinsul Munților Apuseni.
- 1960 Monogr. Geograf., I, 133: Depozitele pliocene din Depresiunea Transilvaniei… au, în general, un facies marnos predominant.
- 1962 Man. Geol., 58: În geologie se folosește pentru caracterizarea diferitelor depozite termenul de facies.
Încă 2 citate
– Pronunțat: -ci-es.
– Pl.: faciesuri.
– Din lat. facies, fr. faciès.
Referințe bibliografice:
1978 DN3; 2002 MDA, II; 2007 DEXI.
