ANAT. Care aparține feței, care se referă la față.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1882 Literatorul, nr. 1, 41: Se va zice… că poate mușculatura facială a d-niei sale nu este susceptibilă de a egzecuta mișcări, ca e să esprime spaima, teroarea, suferința.
- 1926 TEODOREANU, Medeleni, II, 152: Dorel Deiu suporta spiritual și porecla și nasul… Aroganța proeminenței faciale… nu determinase… o alterare a psihologiei purtătorului acelui nas.
- 1927 RALEA, St. Filos., 202: Din refluxul facial al satisfacției și al bucuriei, am făcut surâsul convențional și voit pe care-l întrebuințăm ca un gest.
- 1930 I. BARBU, Joc, 36: De vrei să placi frumosului tău Domn: Treaz, poleiește-ți masca facială Și dinții înverziți de duh de Somn.
- 1932 REBREANU, Răscoala, 24: Doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă… – Poftim încoace nițel, că doar n-am să te mănânc – adaogă apoi cu glas de sirenă răgușită, continuând operația de pictură facială.
- 1935 STERE, În preajma revol., 328: Se reașeză la măsuța ei de toaletă, apucându-se din nou de misterioasele manipulațiuni de pictură și sculptură facială.
- 1939 Gândirea (R.), nr. 5, 276: Totuși „medicul nu se poate opri de a gândi că acest accident a jucat un rol foarte important în viața lui spirituală”… Tot ce a scris el după această epocă ar fi reflexul unei cerebralizări determinate de drama facială care-i închidea porțile sexualității.
- 1943 A. POP, El. Chirurg., 687: La nivelul craniului facial aceste substanțe însă ne fac mari servicii.
- 1944–1946 RALEA, Explic. Omului, 51: Talia sa era mică, capul mare în special în partea facială, așa de dezvoltată în raport cu capacitatea craniană.
- 1954 GRAUR, Fond. Lexical, 117.
- 1962 URSU, Term. Șt., 204.
- 1963 CĂLINESCU, Scrinul, I, 25: Nu era de o frumusețe strict facială.
- 1968 BREBAN, Animale, 322: Micul plutonier le ascultă fără nicio mișcare facială.
- 1971 I. P. CULIANU, Arta Fugii, 198: Află din nou că fusese descoperită în camera ei la șase ore de la moarte, că prezenta urme grave de mutilare în partea facială.
- 1980 SÎRBU, Adio, II, 268: Încercai și schițarea unui zâmbet cât de cât atlantic. Degeaba. Nu reușii decât „zâmbetul pisicii din Cheshire”, un fel de politețe facială ce se volatiliza în neant.
- 1981 LIICEANU, Politropia, 70: Să observăm că acest tip de analogon simbolic imită de fapt simbolismul natural al fiziognomiei și gestului, deci constituția facială care rimează cu o constantă interioară.
- 1985 Mărginenii, 53: Contururile faciale rotunde, patrate și pentagonale… pot fi atribuite comportamentelor alpină și est-europidă.
- 1985 VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 94: Tatuajul ca procedeu de deghizare integrală a corpului sau numai facială a fost transmis mai apoi în alcătuirea măștilor-costume, a măștilor de cap și a măștilor de față prin decalchierea striaturii, scarificărilor și inciziunilor pielii.
- 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 204: Un tabel în care miilor de gesturi, cuvinte, atitudini corporale, expresii faciale, pieptănături, haine purtate, pantofi, țigări, forme ale norilor, intemperii, poziții ale constelațiilor, evenimente politice, pietricele de pe caldarîm, amintiri de o clipă… le corespundeau tot atâtea reacții ale tinerei fete, într-o relație directă, univocă și imuabilă.
- 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 331: Printre operele de factură realistă, alături de acele statui din vremea Republicii ce mergeau până la a analiza topografia facială (riduri, obraji supți, piele fleșcăită, expresii posomorâte), se numără și frescele și mozaicurile reprezentând oameni și arhitectură amplasați în peisaje bogate.
Încă 20 citate
✧
Sint. MED. Nerv facial = al șaptelea nerv (pereche) cranian, nerv mixt ale cărui fibre motorii se distribuie,
în majoritate, la mușchii mimicii faciale.
- 1948 PARHON, Bătrânețea, 65: Numărul celulelor din nucleul de origine al nervului facial scade în raport cu vârsta.
- 1972 MDE.
Încă un citat
✧
(Substantivat)
- 1899 PARHON, Opere, I, 63: În această categorie intră studiile… asupra facialului superior și a celorlalte ramuri ale aceluiași nerv.
- 1943 A. POP, El. Chirurg., 298: Uneori parotidita este însoțită de paralizia facialului.
Încă un citat
✧
Sint. MED. Nevralgie facială = durere localizată la față, în regiunea sau pe traiectul unei ramuri nervoase senzitive,
aparținând nervului trigemen.
- 1930 GALACTION, Roxana, 106: Îl supăra o nevralgie facială sau o durere de dinți și schimba compresă după compresă.
Încă 2 citate
✧
Sint. MED. Paralizie (sau pareză) facială = pierdere, de obicei unilaterală, a mobilității și sensibilității mușchilor feței
și ai gâtului, datorită fie unei leziuni a nervului facial, fie unei leziuni centrale.
- 1900 PARHON, Opere, I, 264: Paralizia facială era complexă.
- 1972 MDE.
- 1979 SORESCU, Tr. Inspir., 947: Am suferit în urmă cu câțiva ani o paralizie facială.
- 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 260: În cele din urmă a venit o doctoriță între două vârste care m-a examinat și mi-a pus imediat un diagnostic care s-a dovedit corect: pareză facială, probabil periferică, stângă, supranumită „a frigore”, căci nervul care inervează musculatura unei jumătăți de față era secționat, la nivelul urechii, din cauza frigului excesiv.
- 2007 DEXI.
Încă 4 citate
✧
Sint. MED. Unghi facial = unghi format de unirea liniei care trece prin incisivii superiori și punctul cel
mai proeminent al frunții cu linia care unește conductul auditiv cu aceiași dinți.
- 1889 Arh. Iași, I, 216: Din aceste lucrări unghiul facial merită o mai de aproape arătare.
Încă 2 citate
– Pl.: faciali,-e.
– Din fr. facial.
