FÁCE vb. III

Nimic de afișat

1 rezultat
FÁCE vb. III
Verb cu semnificat generic, care poate exprima orice tip de acțiune sau proces cu rezultate materiale sau abstracte, în funcție de cuvântul sau de grupul de cuvinte care îl complinesc.
A. Tranz.
I. (Cu valoare absolută, indică realizarea sau îndeplinirea unei acțiuni oarecare)
1. A desfășura sau a pune în practică o acțiune; a acționa, a îndeplini, a proceda.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 120: Multe-ai făcut tu, Dumnedzăul mieu.
  • <1567–1568> CORESI, Molit., 200: Cându vreți face aceasta, faceți pre pomana mea.
  • 1577 CORESI, Psalt. Sl.-Rom., 491: Și nu mi-e frică de ce face-va mie omul.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 52: Și zise Sarai lui Avraam: nu făcuși derept cu mine.
  • 1593 Doc. Îns. Rom., 183: Am dat tărie lui giupânul Anton Bruni să grăiască, să scrie, să tocmească, să facă cumu va ști mai bine.
  • 1599 Doc. Îns. Rom., 111: Însă turcii totu cu înșălăciune voru să facă.
  • înc. sec. XVII Cod. Tod., 211: Vădzuiu faptele lui ce au făcut în numele lui Dumnedzeu.
  • 1600 Doc. Îns. Rom., 129: Și veri vedea și alte lucrure ce vor face.
  • 1646 Prav., 160: Cela ce nu face la boeriia lui după tocmealele și năravurile ce-au fost mai de mult…, acela să cheamă că greșiaște cu înșelăciune.
  • 1652 Îndreptarea legii, 40: A doa oară să facă ca și mai nainte.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 97: Aceste cine face, În veci va fi cu pace.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața svinților, III, martie 297: Precum feaceră, așea îș și aflară plată de la Dumnădzău.
  • 1688 Biblia (1688), 448: Cunoscuiu că toate câte au făcut Dumnezău, aceastea vor fi în veac asupra lor.
  • 1691 R. GRECEANU – Ș. GRECEANU, Mărg., 318: Au făcut Dumnezău așa, căci s-au întărit răutatea și vicleșugul jidovilor.
  • <1703–1709> N. COSTIN, Ceasornicul, 355: Toate a vrea a le face cu socotială bun lucru iaste.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 230: De ne vei poruncì, vom face.
  • 1741 Cond. Mavrocordat, II, 50: Dar, de nu vor face așa, cine să va găsi nesupus poroncii și au făcut peste poronca gospod să va pedepsi cu mare certare.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 530: Ce sta și să mira cum va face.
  • 1745 Doc. Callim., I, 401: Faceți aceasta întru aducerea aminte de mine.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, I, 48: Carele Dumnezeu vrea a face, le-au arătat lui Faraon.
  • 1818 Legiuirea Caragea, 100: De orice va face epitropul, ori cu vicleșug sau din greșală, spre paguba nevârsnecului, iaste răspunzător.
  • 1828 I. GOLESCU, Teatru, 71: Când voiu ajunge șî eu vistier mare, așa oi să fac.
  • 1837 NEGRUZZI, Amint., 48: Pentru ce se găsesc oameni curiozi ce vor să le știe toate – ce făcu el patruzeci ani?
  • 1842 NEGRUZZI, Negru pe alb, 252: Nu fi dușmănos, căci cine face, face-i-se, și nu e nicio faptă fără plată.
  • 1852 ALECSANDRI, Zuliaridi, 144: Cum îi vrea, suflete, așa oi face, pentru că doresc să n-ai nicio grijă.
  • 1862 ISPIRESCU, Legende, 84: Și făcu și el ca cel dintâiu.
  • 1877 CREANGĂ, Povest., 25: Apoi dar, fă cum știi, moș Nichifor, numai să fie bine.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, I, 260: Vai, mândruță, de departe, Ce tot faci de nu scrii carte?
  • 1888 COȘBUC, Fire de tort, I, 54: Ce a făcut, Destul de rău a fost.
  • 1890 MARIAN, Nunta, 71: Și-am făcut precum am vrut Și Dumnezeu m-a bătut.
  • <1893–1895> BACALBAȘA, Moș Teacă, 5: Lasă, răspundea Madam Teacă, peste un an facem noi ce-om face.
  • 1909 N. Rev. Rom., nr. 21, 324: Firește, e slobod să facă orice.
  • 1917 PUȘCARIU, Mem., 201: Fac deci mai bine ca prietenul meu, de care vorbeam la început.
  • 1929 AL LUPULUI, Posada, 9: Ce ai vrut să faci drace?
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, I, 176–177: Dacă îmi cereați consimțământul… făceam lucrurile cum se cade la niște oameni așezați.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 28: Am făcut ceva, domnule comisar?
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 47: La ea la moșie își cheamă țiganii la iatac și ce face cu ei nu știu.
  • 1968 NEAGU, Îngerul, 78: Trei-patru zile după aceea umbla zgâlțâit de friguri, însă foarte atent la tot ce făceau sau spuneau Berechet și Vetina.
  • 1976 IORDAN, Mem., I, 18: Era voinic, mare muncitor, ordonat și disciplinat în tot ce făcea.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 17: Tot ce făcea de-acum înainte era doar un lucru ce trebuia, cu orișice preț, dus până la capăt.
  • 1988 PLEȘU, Minima moralia, 23: Lauda celor care știu ce fac, sau care știu că nu fac ce e de făcut.
  • 1992 GROȘAN, La porțile Orientului, 13: Ei, ce-or fi zis? Parcă nu știi mneata ce zic ăștia? – grăi Vulture în locui lui Metodiu. C-om vedea, c-om face.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 14: Probabil că la celălalt capăt, el făcea la fel.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 449: Dimpotrivă, trimise lui Guști o scrisoare expresă, în care-l ruga în genunchi să facă orice, numai să salveze familia.
  • 2003 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 274: De aceea sunt invulnerabili: ar putea face orice, totul.
  • 2005 GOMA, Jurn., XIII, 7: Aceeași stare de tensiune: așteptarea. Din pricina ei nu pot face nimic.
  • 2009 VOSGANIAN, Cartea, 80: Așa făceau, în vechime, trubadurii.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 27: Cel mai adesea, orice aș face, cad sub nivelul meu.

✧ Expr. A face (ceva) de (din/după) capul lui sau (după) cum îl taie capul = a acționa conform propriei judecăți, fără a se consulta cu numeni.
  • 1742 Cond. Mavrocordat, III, 52: Această voe n-ai avut tu, ce ție să căde să înștiințăzi pe vel căpitanul de Codru și de la dânsul să-ți ei răspunsul, iar nu să faci din capul tău.
  • 1776 Acte judic., 255: Ci au făcut de capul lui neumblându drept și dând mincinoasă socoteală.
  • 1821 DIR, vol. 4, 117: Ai noștri au în fiecare zi adunări, fără să ne întrebe sau să ne ceară sfatul, ci fac după capul lor, fără vreo chibzuială.
  • 1876 CREANGĂ, Pov., 48: De te-a învățat cineva, rău ți-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut!
  • <1882–1883> MILLE, Scrieri, 220: Mama pretindea că era totdeauna beat și că făcea după capul lui.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, I, 284: N-am ascultat de nime Ci-am făcut de capul meu.
  • 1897 Epoca, nr. 508, 3: Omul acela vrea să facă toate după capul lui.
  • 1907 Albina pop., nr. 12–13, 403: Face fiecare după capul lui și atunci lucrurile nu merg bine.
  • 1908 SLAVICI, Din două lumi, 41: Așa se gândise și Dinu, dar tot era mai bine să i-o spună stăpânul decât s-o facă el de capul lui.
  • 1910 Luceafărul (R.), nr. 4, 97: Dac-a văzut așa inginerul, ce s-a gândit, nu s-a mai sfătuit cu subprefectul și a făcut din capul lui rapoartele.
  • 1931 GAFENCU, Îns., 249: Dacă vrea să facă ceva după capul lui, s-o spună și să-și ia răspunderea.
  • 1932 MUȘATESCU, Sosesc deseară, 47: Dacă aș face singur treaba asta, nici băiatul, nici nimeni nu m-ar crede c-am fost în stare s-o fac din capul meu.
  • 1943 VISSARION, I. Cepeleac, 394: Ești liber să faci după capul tău! Calci legea mea, ești pedepsit după ea.
  • 1954 Viața rom. (R. US), nr. IV, 40: Umblă ca nebun. Face toate după capul lui. Nu mai ține seama de nimic.
  • 1960 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 103: Nu poți fi fericită decât dacă faci de capul tău.
  • 1993 GOMA, Jurn., III, 147: Eu întotdeauna am făcut după capul meu ceea ce am făcut.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 79: Nu-și cunoștea îndeajuns fiul dacă-și închipuise că va face altfel decât după capul lui.
  • 2006 Apostrof, nr. 5–6, 38: Totdeauna am fost o încăpățânată și am ținut morțiș să fac după capul meu.

✧ Expr. (Mai rar la alte persoane decât la III sg.; urmat de o coodonată introdusă prin și, care precizează acțiunea) A face ce (a) face = a se strădui, a încerca prin toate mijloacele să ducă la îndeplinire o acțiune, a realiza rezultatul unei acțiuni în pofida unor condiții potrivnice, nefavorabile.
  • <1830–1831> ZILOT ROMÂNUL, Ist. Țării Rom., 37: Și cu aceia, cum și mai zic, nu atât să supăra țara de oamenii săi, iară decât câteodată, când trecea dincolo câte puțini, ori cu știre, sau poate și fără știrea lui, făcea ce făcea și să întorcea iarăși înapoi.
  • 1874 ISPIRESCU, Legende, 25: Muma Smeului făcu ce făcu și trecu muntele, cățărându-se din colț în colț.
  • 1876 CREANGĂ, Pov., 35: Dar nu știu ce face dracul, că face el ce face și cu mare greu scapă el din labele lui moș Ursilă.
  • 1883 MARIAN, Ornit. Pop., II, 162: Se duce la paltin, dzice ce dzice, mai face ce face și mai înhață o comoară de bani.
  • 1903 NICULIȚĂ-VORONCA, Datinele, I, 164: Face ce face împaratul și-i dă băietului ceva de băut, de-l adoarme.
  • 1914 PAMFILE, Crăciunul, 190: Ghidușul de moș Lupu face ce face și-i pune o piedică, de-l îngroapă mai tot în omăt.
  • 1920 Transilvania, nr. 2, 144: Apoi tata și ceialalți fac ce fac și dispar, se ascund.
  • 1931 BĂNUȚ, Tempi, 226: Pitulice făcea ce făcea, și în fiecare zi venea pe-un ceas, două la dascălul Toma, învățând în vremea asta scurtă literele.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 192: A făcut ce-a făcut și s-a înnecat… Când apucă să intre câte unul, știu că nu mai iese.
  • 1955 T. POPOVICI, Străinul, 89: De câte ori mamă-sa îl lua la plimbare, făcea ce făcea și se oprea în fața magazinului, uimit și încântat.
  • 1969 M. H. SIMIONESCU, Dicț. onomastic, 121: După două-trei săptămâni, răuvoitorul face ce face și-i anulează numirea.
  • 1973 SORESCU, Teatru, 162: O las pe ea mai întâi, eu mă sinucid abia după aceea, dar ea face ce face și iată-mă singur în rai.
  • 1981 BARBU, Săptămâna, 218: Acela face ce face și merge pe la moșii să mai tragă focuri în prepelițe.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 5: Făcea ce făcea, și-o pornea din loc.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 251: Făcea ce făcea și scăpa de papucii lui Radu.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 8: Fac ce fac și credința lor e „la vedere”, ca o tresă pe care și-au dat-o singuri, ca o amuletă care îi apără până și de propriile lor ignominii.

✧ Expr. (Mai rar la alte persoane decât la III sg. și adesea, în poziții subordonate sintactic, cu reluarea elementului subordonator) A face și a drege = a se strădui și a reuși să ducă la îndeplinire o acțiune, în pofida unor condiții nefavorabile.
  • 1874 ISPIRESCU, Legende, 11: Nu știa cum să facă, cum să dreagă, ca să împlinească voia acelui împărat.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 93: El știe ce face, ce drege, de-mi aduce din când în când, așa câte puține, de poftă.
  • 1884 GHICA, Scris., 313: M-a ascultat cu atențiune, dar aceasta nu l-a oprit d-a mai spune că poate face și drege și că este angajat către acești voinici.
  • 1888 SPERANȚIA, Anecd., I, 257: Cum făcea și cum dregea, După apă când mergea, Necheza la ea.
  • 1894 Vatra, nr. 23, 754: Se duce la el și tura-vura, cum face el, cum drege, spune că el ar vrea să aibă ce e d’asupra pământului, iar ce e dedesupt să rămână partea Românului.
  • 1901 Albina pop., nr. 47–48, 1276: Ce făcea, ce dregea, ne sufla de două trei ori pe frunte, grăia câteva vorbe tainice pentru noi și după ce ne lipia de sânul ei, ne dădea drumul mai sănătoși și mai voioși ca niciodată.
  • 1913 I. Creangă (R.), nr. 5, 172: Ce făcea, ce dregea, că numai te pomeniai cu el venind cu iaca în spinare plină de galbeni, pentru tovarășul său.
  • 1914 PAMFILE, Diavolul, 92: Da’ vezi, ce făcea, ce dregea el, că boii abia adiau din nări.
  • 1922 Gândirea (R.), nr. 6, 106: Ce făcea el, ce dregea… că Anta îl lăuda pe toate drumurile…
  • 1932 C. GANE, Trecute vieți, I, 292: Așezat din nou în scaun, singurul lui gând fu cum să facă și să dreagă pentru a scăpa din încurcătură.
  • 1938 Rev. Fundaț., nr. 9, 705: Și cum face, cum drege, că, din câteva izbituri, face să-i zboare baciului boata din mână.
  • 1941 SADOVEANU, Ostrovul, 95: Cum făcea, cum dregea acea fiară, nimene n-o putea zăpsi și prinde.
  • 1953 Viața rom. (R. US), nr. 8, 108: Du-te, fă și drege, sfătuiește-i, roagă-i! îl împinse Irina de spate. Și pe urmă vină, că te aștept…
  • 1968 DRUȚĂ, Povara, II, 150: Biata femeie nu știa cum să facă și cum să dreagă ca și copiii ei să aibă parte de sărbătorile iernii.
  • 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 475: Dar de ce tot se strofoca și se punea de-a douălea acestei mori?… El, să facă și să dreagă!
  • 1989 GOMA. Jurn., II, 151: Cum poți construi pe o negație? De ce să anunți ce anume nu vei face, drege?
  • 1993 SÎRBU, Adio, II, 228: Se agitau semițărănește să facă și să dreagă…
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 226: Dimpotrivă, din zori și până în noapte trebuie să facă și să dreagă ce-o fi și ce s-o putea pentru a-i desface pe Victor și pe Aniko unul de altul.

✧ Expr. (Cel mai adesea la persoana III sg.) A tăcea și a face = a acționa rapid și eficient; a opera cu discreție.
  • 1886 Epoca, nr. 318, 1: Pe lângă un rege iresponsabil, avem astă zi un vice rege tot atât de iresponsabil. El tace și face!
  • 1895 ZANNE, Prov. Rom., I, 367: Cânele latră, iar lupul tace și face.
  • 1909 Albina pop., nr. 7, 187: De felul lui, tace și face. Nu șe uită la gura lumei.
  • 1924 SLAVICI, Din păcat, 741: Ghica e om cu măsură și cumpenit și nu se dă fără de nevoie de gol, ci tace și face.
  • 1938 AGÂRBICEANU, Sectarii, 402: Neînfricat om! Tace și face și nu-i pasă de nimeni pe lume!
  • 1951 Viața rom. (R. US), nr. 6, 138: Eu, să-ți spun drept, sunt mulțumit de omul ăsta. Dracu să-l ia, tace și face, nu mă sâcâie.
  • 1970 MUȘATESCU, Proze, 272: Un măgar ca hăsta face mai mult decât un hargat cu simbria, că hargatul fură și-njură, iar măgarul tace și face!
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 300: Ăștia care e muți, ăștia tace și face, nu trebe să te-ncrezi în ei.

II. (Complementul este un obiect concret.)
1. A da ființă, a da naștere, a genera.
a) (Subiectul este Dumnezeu) A crea.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 195: Agiutoriul mieu de la Domnul ce au faptu ceriul și pământul.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 445: Domnul den ceriu, iartă-ne noi greșiții, Fiiul cela ce feceși lumea, iartă-ne!
  • 1570 CORESI, Liturghierul, 31: A lui iaste marea și el face-o și uscatul mâinile lui feaceră.
  • 1581 CORESI, Ev., 130: Feace Dumnezeu omul. Țărână luo den pământ și suflă spre fața lui cu duhul vieției.
  • 1589 CORESI, Psalt. Sl.-Rom., 197: Tu feceși toate frămsețile pământului.
  • înc. sec. XVII Cod. Tod., 208: Ascultați toți oaminii că fec[u] Adam în chipul mieu și-l puș în raiu.
  • <1622–1633> Ms. Ieud, 154: Feciu om, pre Adam, în chipu miu.
  • 1626 Cond. Mavrocordat, II, 773: Iar cine va cuteza a strica și a surupa a noastră danie și miluire, acela să fie neertat de domnul Dumnezău ce-au făcut ceriul și pământul.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 409: Făcu pre om, adecâ pre Adam, curat, fără de păcate…, și-l făcu să hie fără de moarte.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 845: Să fiț blagosloviț de Domnul, Ce-au fapt ceriul, pământul și omul.
  • 1688 Biblia (1688), 846: Cinstiți… pre Dumnezău, Cela ce au făcut lumea și toate câte sânt întru ea.
  • <1703–1709> N. COSTIN, Ceasornicul, 394: Multu le trebuie domnilor să socotiască, căci Dumnedzău pre dânșii oameni, nu dobitoace, i-au făcut.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 231: Dumnezeu au făcut lumea slobodă pentru toț.
  • 1713 Pilde filos., 69: Scrie la legea veche că din ceput au făcut Dumnezeu ceriul și pământul, marea și toate le-au săvârșit din ceasul cel dintâiu până seara, întâia zi.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, 1: Și au făcut Dumnezeu doi luminători mari: luminătoriu mai mare, spre stăpânirea zilii, și luminătoriu mai mic, spre stăpânirea nopții și stealele.
  • <1760–1770> Meșt. Doft., 30: Și de la început Ziditorul întregii Zidiri l-a făcut pe om sănătos și cu bună dispoziție și desăvârșit în toate.
  • 1838 POGOR, Henriada, 204/2: Îndură-te, hilostive! inima a-i lumina, Inima ce ai făcut-o spre a ți să închina.
  • 1845 F. AARON, El. Ist. Lumii, 10/8: La început a tot puternicul Dumnezeu a făcut din nimica lumea.
  • 1855 ȘAGUNA, Pred., 31: Care nu va cunoaște astăzi îndurarea lui Dumnezeu, cu care s-a arătat în lume El, cel ce a făcut lumea, ca să lumineze și pe aceia care șed întru întunerec?
  • 1878 HASDEU, Cuvente den bătrâni, I, 351: Făcu ceriu fără steale, numai cu cuvântul-l feace.
  • 1888 SION, Suvenire, 150: Trebuia să creezu totul, ca Dumnedzeu când a făcut lumea.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 383: Pe strămoșul nostru Adam Și-l făcu din optu părți.
  • 1892 MARIAN, Nașterea, 18: Doamne, Dumnezeulue, atotputernice, care ai făcut pe om după chipul și asemănarea ta, îndepărtează de la fiul (fiica) meu.
  • 1901 Albina pop., nr. 22, 583: Dumnezeu a făcut pe om: bărbat și femeie și a hotărât ca ei să trăiască la un loc, ajutându-se și îngrijind unul de altul.
  • 1919 BLAGA, Poezii, 36: Dumnezeu se va-ndemna să fac-o altă lume.
  • 1929 ARDELEANU, Am ucis, 49: Dumnezeu a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa.
  • 1936 CIORAN, Cartea amăgirilor, 182: Dacă Dumnezeu ar fi făcut lumea noastră atât de perfectă, pe cât Bach lumea divină!
  • 1944 CANDREA, Folc., 142: În aceste legende se zice că Dumnezeu, după ce l-a făcut pe om, l-a dat în paza unui câine care să vegheze asupra lui.
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 51: Dumnezeu l-o făcut pe om ca pe o vită, dară i-a dat minte și în schimbul minții l-o pus să trudească, căci nu este plată fără răsplată, nici bucurie fără durere.
  • 1964 Ist. Lit. Rom., I, 506: Când au făcut Dumnezeu luminile celi mari și stelile, întru acea zi au căzut Luceafărul din cer.
  • 1978 STĂNESCU, Epica Magna, 151: De ce-ai mai făcut iarba, te-ntreb – pe cal de ce l-ai mai făcut?
  • 1985 BERNEA, Cadre gândirii pop., 86: Dumnezeu a făcut lumea și pământu cu multă rânduială. Sus e ceru cu raiu și jos e focul gheenei. Sus e lumină și frumusețe iar jos e întuneric, e împărăția ălui rău.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 399: Atunci când Domnul a făcut lumea ar fi dorit să nu se tulbure.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 418: Numai rațiunea care cunoaște natura este coextensivă cu rațiunea divină, cu acel Dumnezeu care, calculând, a făcut lumea.
  • 2005 CIUBOTARU, Catolicii, III, 258: Vineri a făcut mările și oceanele Și toate viețuitoarele.

b) (Subiectul este omul) A naște, a avea copii, descendență.
  • 1581 Prav. Lucaci, 162: Muiarea ceea ce va bea ierbi să nu facă feciori.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 24: Și Sit încă făcu un fecior, care chiamă Enos.
  • 1620 MOXA, Cron., 187: Acesta Leu, pentru că nu făcea feciori, el ținu până a patra muiare, ce avu certare pentru aceea de cătră Nicolae patriarhul.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 357: Bucură-te, Ioachime, și te veseleaște… că veri face o fată.
  • jum. sec. XVII Vise, 194: Și curvele vor face feciori și nu-i vor lua, ci-i vor lăsa.
  • 1652 Îndreptarea legii, 410: Curvele carele vor lua erbi să nu facă feciori 10 ani să cază.
  • <1678–1689> DANOVICI, Cronog., I, 12: Și făcu un fecior ce-i pusără numele Enos.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, decembrie, 182: Elcana, fiind stearpă, nu făcea cuconi.
  • 1682 Nifon, 11: Luo o jupăneasă… cu care au făcut 2 coconi și o fată.
  • 1688 Biblia (1688), 731: Rugatu-l-au pre el să să însoare și să facă feciori.
  • <1700–1710> N. COSTIN, Let. Țării Mold., I, 16: N-au mai avut de atunce-ș roadă a face copii.
  • 1787 M. CANTACUZINO, Cantac., 824: S-a însurat c-o Moldoveancă, anume Luxandra Rusetoaia, cu care a făcut o fată, anume Maria.
  • 1833 Cod. Calimach, 447: De pildă…, lui M carele firește este neputincios de a face copii, au făgăduit o grădină, dacă va face copii.
  • 1862 ISPIRESCU, Legende, 2: Numai un copil o să faceți. El o să fie Făt-frumos și drăgăstos.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 72: Nu se împlinește bine anul, și femeia lui Ipate face un băiat.
  • 1881 TEODORESCU, Poezii pop., 424: Să rămâie (cutare) curat, Luminat, Ca-n ziua maica ce-a fapt.
  • 1885 JARNÍK-BÂRSEANU, Doine, I, 347: M-a făcut maica pe lună, Să fiu tot cu voie bună, M-a făcut maica-ntr-o noapte, Să iubesc fetele toate.
  • 1892 STĂNCESCU, Basme, 215: Făcuse cu feciorul împăratului doi copii gemeni.
  • ante 1907 MARIAN, Bot. Pop., III, 197: Femeile, cari nu fac copii ori cari fac numai fete, fură floarea bujorului în ziua de Ispas, o fierbe, bea și se scaldă cu zama.
  • 1910 Albina pop., nr. 38, 1061: Nevasta îi făcuse un băiat și Dumnezeu socoti să i-l boteze.
  • 1925 L. COSTIN, Mărg. Ban., 84: Dacă un flăcău din flori și-o fată din flori fac un copil, acesta e un priculiciu.
  • 1939 BIROU, Căraș, 29: Dacă așa stau lucrurile, de ce nu vorbești cu feciorul dumitale să mai facă copii?
  • 1945 Rev. Fundaț., nr. 7, 59: Chemă din provincie o soție luată din joacă, cu câțiva ani înainte, și pe care o părăsise, după ce-i făcuse o fată botezată Mariamna.
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 501: Se înfurie că mâncarea nu era gata în cinci minute și-și bătu nevasta, înjurând-o că nu-i făcuse un băiat, un fecior zdravăn și deștept ca și el, să aibă cine moșteni averea lui.
  • 1962 Viața rom. (R. US), nr. 2, 5: O să se poarte bine cu tine un an sau doi și pe urmă, după ce-o să faci copii, o să-ți dea cu piciorul.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 405: Amândoi vom începe de la început, vom trăi și vom face copii. Mi-ar plăcea să avem împreună un copil.
  • 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 27: Tot zicea ea că o să facă un copil fără tată, dintr-un vis! Cine s-o creadă? Până n-a început să i se umfle burta!
  • 1990 NEDELCIU – BABEȚI – MIHĂIEȘ, Femeia, 91: Îi tot îndemna pă Mihail și Ana să facă un copil sau mai mulți.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 201: De altfel, lui Mircea-i venea greu să creadă că și ei făceau prostii, ca toți oamenii mari, ca să facă copii.
  • 2004 GOMA, Jurn., XII, 158: Cum pun mâna pe ea, cum îi mai fac un copil.
  • 2005 CIUBOTARU, Catolicii, III, 410: Era odatâ un împărat. Împăratul aceala a făcut un băiat. Nu la mult timp, a murit împăratul și împărăteasa; a rămas numai băiatul.
  • 2006 Apostrof, nr. 7, 28: Vrea să-i fac un copil și mă amăgește mereu că poartă în pântece a patra mea odraslă.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 783: Baronul cu numele umoristic de August Milbrey von Pfâlzer-Croner face copii cu toate femeile de la curte.

c) (Subiectul sunt reprezentanți ai regnului animal: mamifere, păsări etc.) A avea pui.
  • 1676 Zosim, 183: Pentru ce găina cea neagră face oao albe?
  • 1845 I. IONESCU DE LA BRAD, Calend. Cultiv., 25/4: Hulubii fac mai multe ouă și se îngrașă mai lesne mâncând sare.
  • 1874 ISPIRESCU, Legende, 365: Cocoșul să se întoarcă stăpânului împreună cu găina osânditei și cu ouăle ce va fi făcut.
  • 1876 CREANGĂ, Pov., 25: Baba atunci se duce cu fuga să afle ce i-a făcut găina. Și, când se uită în cuibariu, ce să vadă? Găina se ouase o mărgică.
  • 1897 ZANNE, Prov. Rom., II, 552: A făcut un mânz mort.
  • 1906 Albina pop., nr. 10, 269: O păreche de șoareci de aceștia face pui, dacă-i merge bine, până la 6 ori pe vară.
  • 1924 Gândirea (R.), nr. 12, 287: A doua oară când a făcut pui, a născut unul singur. L-a ascuns în vreun pod străin și a uitat pe urmă locul. Patru zile m-a înnebunit plângând și căutând pisoiul.
  • 1935 Rev. Fundaț., nr. 9, 487: Legea e aspră, dar e singura lege: albinele cară și regina face pui.
  • 1954 LINȚIA – DOMBROWSKI, Păsările, II, 37: Aceste păsări cuibăresc în scorburi de copaci și fac ouă albe, curate, lucioase.
  • 1962 Viața rom. (R. US), nr. 1, 62: Marița o să facă pui. Opt sau zece, uite ce burtă are. O apucă pe Marița de urechi; iepuroaica avea burta mare și era bleagă de parcă ar fi fost bolnavă.
  • 1982 D. R. POPESCU, Tiron, II, 89: M-a întrebat într-o Duminecă un puști, cum fac pui veverițele?

d) (Subiectul sunt reprezentanți ai regnului vegetal) A avea rod, a înflori, a produce fructe.
  • 1862 ISPIRESCU, Legende, 81: În fundul grădinii avea și un măr care făcea mere de aur.
  • 1877 CREANGĂ, Povest., 20: Pomul care nu face roadă, se taie și în foc se aruncă.
  • 1885 Epoca, nr. 3909, 2: Arborii cari nu se mai desfrunzesc nu fac flori.
  • <1893–1895> CĂTANĂ, Pov. Băn., I-II, 69: Și acel măr va face mere de aur, dar nime nu le va putea ajunge fără numai un voinic din codrul mare.
  • ante 1907 MARIAN, Bot. Pop., II, 365: Măr-domnesc, un fel de măr care face mere mari, puțin roșietice la coajă și gustoase.
  • 1916 PAMFILE, Văzduhul, 167: Dacă pomii vor face roade multe, iarna va fi cu multă zăpadă.
  • 1923 Transilvania, nr. 3, 94: Ai plantat-o vreodată? Face floare?
  • 1975 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., III, 374: Dar după cum smochinul în țările reci nu face fructe, romanticii rămân tineri și în adâncă bătrânețe.
  • 1982 STĂNESCU, Respirări, 163: Sau aidoma plantelor, înfloresc, din timp în timp, cresc numai în anumite zone geografice, fac fructe, se scutură, însămânțează cel mai fertil pământ arabil.
  • 2003 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 293: E nevoie, pur și simplu, de scoaterea din rădăcină a acestui pom care face fructe stricate și de înlocuirea lui cu un pom ce va face roade bune.
  • 2012 PLEȘU, Parabolele, 221: Pomul rău nu poate face roade bune, nici pomul bun nu poate face roade rele.

2. (Complementul indică elemente de construcție sau obiecte ale culturii materiale omenești) A construi, a fabrica.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 115: Iacov iară se duse în Sohot și făcu casă.
  • 1632 EUSTRATIE, Prav., 130: Cela ce face mănăstire sau besearecă… nice să le facă fără blagosloveniia arhiereului.
  • 1678 Cheia înțelesului, 79: De vei face casă noaă, ca să faci ogradă casei tale și să nu faci ucidere în casa ta, numai de va cădea cel căzut de la dânsa.
  • <1703–1709> N. COSTIN, Ceasornicul, 512: Bogatul ce face neguțitorie pre mare, după ce face corabie tare, cu multă cheltuială, acesta dar, de iaste om înțăleptu, întâi îș caută corăbiiariu carele să chivernisească corabiia, decât negoț cu care o ari încărca.
  • <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 1114: În vreamea acestui împărat… făcând aproape de Nistru 6.000 de vasă… au întrat în Misia.
  • <1718–1729> R. POPESCU, Ist. Țării Rum., 16: Așa deci făcând podul, au trecut și el pe dânsul în ceasta parte.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, III, 545: Ce-i foloseaște nebunului a avea bogății, neputând cumpăra înțelepciune? Cel ce-ș face casă înaltă caută cădeare.
  • 1775 Acte judic., 414: Pentru care, de vreme ce să trage de la neamu lui Vasile, iar Vasile are voe a-și face casă sau prăvălii pă acel loc al mănăstirii.
  • 1814 ȚICHINDEAL, Fab., 175: Fericit e norodul carele are împărat iubitoriu de dreptate și luminat, carele… face școli, căși pentru bolnavi și alte acestora asemene folositoare zidiri.
  • ante 1816 ȘINCAI, Hron., III, 293: Cantemir nu are grijă nici de a face pod preste Dunăre ca se treacă turcii, nici de a se uni cu oastea turcească.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, I, 57/12: Pentru ca să nu-l pătrundă arșița soarelui… și-au făcut o umbrelă.
  • 1862 FILIMON, Folc., 249: Împărăteasa îl dete la dascăl de învăță toate măestriile lumei și, temându-se ca să nu-l piarză, îi făcu o colivie de aur și-l închise într-însa, dându-i jucării copilărești ca să-i treacă de urât.
  • 1876 CREANGĂ, Pov., 42: Împăratul a dat de știre, prin crainicii săi, în toată lumea că oricine s-a afla să-i facă, de la casa aceluia și până la curțile împărătești, un pod de aur pardosit cu petre scumpe… aceluia îi dă fata.
  • 1878 MO, nr. 106, 2862: Ni se spune că epitropia Sf. Spiridon are datorii, ni se mai spune că ar fi clădit un spital la Roman, că are să facă clădiri la băile de la Slănic.
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 323: Ercule făcu un laț cu meșteșug, îl întinse pe unde știa el că are să treacă fiara sălbatică, și se pitulă cât colea într-un stufiș.
  • 1882 BREZOIANU, V. Inst., 23–24: Cellu ce face casă pe pămentu străinu nu se pote bucura de posesiunea ei, remăind ea avere a domnului acellui pămentu.
  • <1889–1892> HODOȘ, Poezii pop., I, 47: Murgule, coamă rotată, Du-mă la mândra odată, Că ț-oi face grajd de peatră.
  • 1899 IONESCU-GION, Ist. Buc., 108: Zidurile au cădzut pe-alocurea și, pe unde spărturile sunt mari, au făcut gard de lemn.
  • 1901 IORGA, Ist. Lit. (XVIII), II, 611: Înnădi… sfaturi foarte folositoare, desigur, dar și foarte banale, de a se feri de beție, de corupție, sfaturi de a merge la biserică, a face școli și drumuri, a-și cruța sănătatea, etc.
  • 1910 PAMFILE, Ind. Casn., 288: Abagiul face haine simple sau cu cheltueli, adică cu cusuturi de găitane.
  • 1927 IORGA, Ist. Ind., 158: Și tâmplarii metahirisesc de fac scaune, mese și dulapuri; iar cine voiește se tocmește și cu tâmplar de face și uși și ferestre.
  • 1932 C. GANE, Trecute vieți, I, 61: Trăindu-și văduvia liniștită în Sibiu, ea, care nu mai putea face biserici nici cumpăra podoabe, nemai având bani, se îndeletnici cu creșterea celor două fete ce-i rămăsese din 6 copii cu câți o miluise Dumnezeu.
  • 1944 SADOVEANU, Anii, 512: Fă-mi un topor!
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., III, 158: Să ne dea mașini, uzine, să ne facă autostrăzi… iar noi să-i dăm o parte din portul Constanța și monopolul automobilelor.
  • 1965 CĂLINESCU, Estet. Basm., 279: Fiului pădurarului, care, însurat cu o zână, face case mai pompoase decât curțile domnești, îi poruncește să taie într-o noapte toată pădurea.
  • 1971 EVERAC, Ape, 293: Și Lucreția din ce crezi că o făcut mobilă nouă, de opt mii, când ea n-are nici salar, nici pensie?
  • 1986 VRABIE, Proza pop., 174: Chemat de acesta să dea socoteală cum de și-a făcut palat pe moșia sa, nici una, nici două, eroul e pus la încercări.
  • 1995 D. Expr. Pop., 228: Și-a îngrădit plațul de casă = și-a făcut gard la locul de casă.
  • 2004 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 42: Depliază cealaltă jumătate a sferei sau, altfel spus, face pod peste ambele maluri ale aceleiași ape.
  • 2007 Apostrof, nr. 12, 3: Confecționează rafturi și accesorii domestice, croiește haine, face bijuterii de uz propriu.
  • 2008 Colectivizarea, 283: Să facă străzi, să facă aducțiuni de apă, să facă iluminat public.

3. (Complementul indică rezultate ale activităților sau muncii intelectuale sau de creație) A scrie, a compune, a crea.
  • <1592–1604> Floarea darurilor <1592–1604>, 126: Iară ea cerșu să-i puie soroc de 8 dzile, ca să-ș meargă acasă și să-ș tocmească casa și să-ș facă carte feciorilor ei.
  • <1595–1596> Doc. Îns. Rom., 106: Și cându se-au făcut acesta zapis fost-au mulți oameni buni dimprejurul locului carii își vor pune mai jos iscăliturile.
  • 1624 Cond. Mavrocordat, II, 1563: Noi i-am făcut acest zapis, ca să-i fie dumisale de mărturie.
  • 1652 Îndreptarea legii, 175: Iară obiceaiul să chiamă tocmirea zeastrelor, sau unde prind cuvânt, sau schimbă inel, sau fac scrisoare, carele nu se va ținea de cuvânt să plătească atâta galbeni.
  • <1718–1729> R. POPESCU, Ist. Țării Rum., 425: Au zis domnul, că, după ce va face scrisoarea, va chiema pă boieri de la va arăta.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 170: Și viniți după mine, să vă fac cărți de scutială.
  • 1818 Legiuirea Caragea, 126: Diiata să să facă în scris, iscălind-o cel ce o face.
  • 1834 MARCOVICI, C. Ret., 23/13: Spre a putea însă să facem compuneri din mintea noastră, urmează ca mai întâi să citim adesea scriitorii cei clasici.
  • 1845 F. AARON, El. Ist. Lumii, 30/10: Esop din Friția a făcut fabule.
  • 1880 GHICA, Scris., 157: Îndată ce Iancu Văcărescu, Eliad, Alexandrescu sau Anton Pan făceau o poezie, a doua zi el o știa pe dinafară.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 255: Stăpânul face atunci țidulă la crâșmă de o vadră sau două de rachiu.
  • 1891 POP-RETEGANUL, Chiuit., 23: La Bistriță-om face-o carte Și-om trimite-o la Orade.
  • 1897 CARAGIALE, Notițe, II, 9: Pentru a face o operă de artă, o operă viabilă, trebuie talent, talent și iar talent.
  • 1900 Albina pop., nr. 22, 579: Mai departe ne face un tablou de cum erau așezate obiectele.
  • 1916 BACOVIA, Plumb, 57: Și gândul s-afundă, pierdut vâslaș, Pe-al vremurilor mers – Și jalea de-a nu mai putea face un vers.
  • 1920 CODREANU, Trad., 275: L-am pus să pedepsească, și nu fără dreptate, Pe-un bețivan ce face satire nesărate.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, I, 178: Titi se închidea în casă, făcând picturi după cărți poștale ilustrate.
  • 1943 IORDAN, Lb. Rom. Actuală, 290: E vorba de un model ‘viu’ (modelul pictorilor și sculptorilor care fac portrete sau ‘studii’).
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 39: Cum, domnule locotenent? Fac artă, sunt pictor.
  • 1961 Viața rom. (R. US), nr. 7: 25: Iar eu fac desene pentru mica vitrină a F.A.I.-ului.
  • 1974 SIMION, Scriit., I, 110: În acest spirit, tinerii contestatari de după război refuză să facă o poezie a poeticului și caută cu precădere temele antipoetice, cuvântul impur, incitant.
  • 1984 CIOCULESCU, Itinerar, IV, 317: Îi poți face un tablou, un desen, o gravură, un cărbune.
  • 1992 LIICEANU, Apel, 87: Și care societate n-are nevoie de porci? Mai ales de porci talentați, de porci, la nevoie, gingași, care știu să cânte, să plângă, să facă versuri.
  • 2004 R. CIOBANU, Steaua, 153: Înțeleg să mă epuizez ca să fac artă – asta am făcut-o toată viața – dar nu ca să-mi scot salariul.
  • 2006 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 168: Zilele trecute am citit în ziare că Lucian Pintilie tocmai face un film (Terminus Paradis) cu un scenariu bicefal.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 734: G. Călinescu îi ironiza o dată pe „scriitorii de meserie” care „fac romane artistice, dar fără viscere”.
  • 2007 Apostrof, nr. 4, 36: Acum, pentru a nu rămâne în urma inspiratorilor lor britanici… românii preocupați de imitații facile trebuie că urmează să facă serial.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 65: Acesta din urmă era un regizor care primise interesanta directivă de a face un film despre România.

4. (Complementul indică rezultate ale activității economice; cel mai adesea în expr. a face avere sau bani) A agonisi, a economisi, a câștiga.
  • 1632 Doc. Rom., 198: Am văndut eu de bună voe a mea pogonul…. Și fac bani.
  • 1652 Îndreptarea legii, 621: Drept aceaia un om, ce va să facă bani cu nedreptate, doaă răotăți pate: una că dobândeaște nedreptatea păcatului, a doa că face ș-alt păcat că lasă avuție nedreaptă.
  • 1691 R. GRECEANU – Ș. GRECEANU, Mărg., 55: Ai făcut bani mulți?
  • 1781 Acte judic. 983: Din răscumpărarea și vânzarea altor prăvălii ce au mai avut, au făcut bani.
  • 1853 ALECSANDRI, Doine, 45: Călător cu punga plină Și cu șal la cap legat, Să-mi mai cerc astă rugină Și să-mi fac bani de iernat!
  • c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., II, 174: A făcut avere în Calcedonia ca sofist, apoi a revenit la Atena unde a rămas până la sfârșitul vieții.
  • 1868 C. STAMATI, Feliurite, 404: Am făcut avere frumoasă, ostenind mult pentru tine, ca să trăiești neatârnat, fără a cere ajutorul nimănui.
  • 1875 CREANGĂ, Pov., 6: Lapte, brânză, unt și ouă, de-am pute sclipui să ducem în târg ca să facem ceva parale; căci casa s-a mai îngreuiat cu un mâncău.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 309: Bani nu sciu de unde-oi face.
  • 1894 Vatra, nr. 22, 714: Toți colegii lui au făcut parale; el a murit sărac și d-abea am avut cu ce să-l îngropăm.
  • 1901 Albina pop., nr. 28–29, 761: Sucit, sucit, dar făcu parale…
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 103: Avea clientelă numeroasă, dar bani nu făcea.
  • 1926 Transilvania, nr. 11–12, 584: Celalalt parazitar, venit aci de cine știe unde, ca să facă avere, poate confunda pe artista de la teatru.
  • 1930 SADOVEANU, Baltagul, 533: Înțelege-te cu moș Alexa baciul și vindeți cât trebuie din oile canarale, ca să faceți bani.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 16: I-a spus… să fugă cu el la București, să facă avere.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 200: A făcut parale frumoase, da.
  • 1968 BREBAN, Animale, 217: O moașă cu clientelă bună face mai mult decât o profesoară sau o soție de inginer!
  • 1972 Viața rom. (R. US), nr. 11, 10: În România nu fac parale.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 126: Este un timp când cine știe să facă avere, se căpătuiește.
  • 1997 BOIA, Istorie și mit, 254: Cine a făcut avere în Occident tinde să devină un personaj pozitiv.
  • 2001 Vieți paralele, 57: Îmi făceam bani pentru o pereche de pantofi, pentru o pereche de pantaloni.
  • 2003 GOMA, Jurn., VIII, 413: Toți cei numiți până acum – în frunte cu Bush – au fost, sunt, vor fi extrem de strâns legați de intreprinderi care fac bani.
  • 2008 Colectivizarea, 112: M-am mai dus în țară la mălai și mi-am adus. Și am mai cosit cu coasa, am făcut bani.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 80: Ca să se mai spună că nu poți face bani cu poezia în ziua de azi…
  • 2011 Apostrof, nr. 1, 23: Idealul de viață este să facă bani în Spania și apoi să deschidă o afacere.

5. A crea un lucru în vederea folosirii sau a-l aduce la forma potrivită pentru utilizare; a aduce ceva în stare de funcționare; a pregăti.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, septembrie, 35: Feace foc mare și arsă trupurile svinților depreună.
  • 1742 Cond. Mavrocordat, III, 443: S-au triimis izvod anume care sat au fost orânduit să facă fânu.
  • 1831 BUZNEA, Pavel, 173/18: Guvernatorul au poruncit ca să facă foc în mai multe locuri pe uscat.
  • 1874 ISPIRESCU, Legende, 31: Se întreceau care de care să facă baia mai potrivită de caldă stăpânului său.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 66: Unii secerau, alții legau znopi, alții făceau clăi.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 287: Cotoșmanul făcu unu culcuș stăpănului său acolo numai din fulgi de pasări.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, I, 257: Eu m-apuc patu să-i fac.
  • 1888 POP. POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 113: Își fac foc, își fac de cină, cinează și iar se sfătuiesc să meargă unul să păzească.
  • <1892–1893> Șezătoarea, nr. 3, 85: Un om zice cătră altul care făcea căpiți din iarba cosită.
  • 1902 ADAM, Rătăcire, 149: M-am dat binișor din pat de-am făcut focul.
  • 1903 Albina pop., nr. 49, 1268: Când ajung mai măricei, cer ei singuri să li se facă baia rece.
  • 1929 AL LUPULUI, Posada, 8: Fiind cam friguleț, începusem a face focul în sobă.
  • 1930 SADOVEANU, Baltagul, 564: Gospodina făcu paturile devreme.
  • 1942 Rev. Fundaț., nr. 9, 724: De astădată își face bagajul: locatarul de sus e gata să plece în zori.
  • 1963 DRUȚĂ, Povara, I, 38: De n-ar fi grămăjoara asta de paie, nici n-ar avea unde-și face culcuș!
  • 1979 IORDAN, Mem., III, 334: Am citit adesea oarecum la întâmplare, în sensul că nu mi-am făcut un plan, fie și aproximativ precis, pe bază de criterii temeinice.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 6: În prăvălie… la ce să mai faci foc când n-ai nici un’ să te miști?
  • 1993 BARBU, Ianus, 938: Mă și gândeam, cum o să-mi fac bagajele și o să mă târăsc până în gara sufocată de sezoniști și ce frumoasă vară urâtă o să-mi petrec eu în grădinile Bucureștiului.
  • 2008 Colectivizarea, 365: Și o fo’ la tribunal că n-am făcut fânu’ bun, că am făcut clăile cu colibă.
  • 2009 VOSGANIAN, Cartea, 217: Își face culcuș într-o gură de peșteră din strâmtorile munților, și așteaptă.

✦ Spec. (Complementul indică feluri de mâncare) A găti, a prepara.
  • 1691 R. GRECEANU – Ș. GRECEANU, Mărg., 157: Nici el nu poate face pâine multă.
  • <1693–1704> Foletul, 19: Așa alergând, au furat și albiia în care făcea pâine Siniora Altiera!
  • <1693–1703> Pov. Țărilor Asiei, 79: Fac pâine de migdale, iar băutură fac în chipul vinului din nește rădăcini ce au acolo.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, IV, 174: Fiii culeg leamne și părinții aprind foc și muierile stropesc grăsime, să facă plăcinte.
  • 1837 FACTOR, Manualul meu, 29/12: Face o piftie închiegată.
  • 1846 MANOLACHI DRĂGHICI, Rețete, 8: După ce vei pune zama trebuincioasă de rasol sau bulion într-o tingire și va fierbe până va clocoti o dată, toarnă de fieștecare persoană câte o lingură de aceste de mai sus arătate, din care vei voi a-ți face supa.
  • 1847 I. VĂCĂRESCU, Teatru trad., 617: Vezi să faci cafeaoa bună!
  • 1875 CREANGĂ, Pov., 6: Când a veni bărbatu-tău de la drum, vom face plachie cu costițe de porc.
  • 1875 HASDEU, Ist. Crit. Rom., II, 650: Rușii fac bere din suc de mesteacăn, amestecându-l cu hemei și ferment și supunându-l manipulațiunilor ordinare ale berăriei.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, I, 270: Io-i fac zeamă pipărată.
  • 1888 POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 207: Muierea cumpără peștele și-l spintecă să facă mâncare din el.
  • 1895 CĂTANĂ, Pov. Băn., III, 105: Când a venit smăul acasă și ceru se mânce, ea îî spuse că nu i-a potut face mâncare, că s-a jucat sub scândura ferestrii, unde e poterea lui.
  • 1908 Albina pop., nr. 12–13, 302: Acum e-n grădină, acum la bucătărie; ea face mâncare bună pentru copii, la cari ține ca la ochii din cap.
  • 1915 BACOVIA, Scântei, 78: Aș vrea să-mi fac un ceai, și stau, și nu-l mai fac.
  • 1929 AL LUPULUI, Posada, 182: Ia vezi tu Mario, să faci ceva de cină că avem oaspeți la casă.
  • 1932 REBREANU, Răscoala, II, 401: Pune-i-le pe piept, nea Chirilă, să-și facă tocană din ele! zise gros Nicolae Dragoș, întorcându-se cu scârbă.
  • <1942–1943> Analele Acad. Șt., tom 25, 466: O scrisoare din Zolkiew, tot din acel timp, menționează că la Iași Suedezii fac biscuiți, fapt care trebue privit ca o pregătire de călătorie.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., III, 55: Ne gheorăiau mațele de foame. Mâncam corcodușe, făceam ciorbă de urzici cu apă, și asta era…
  • 1969 M. H. SIMIONESCU, Dicț. onomastic, 56: Tanti Exema face prăjituri delicioase.
  • 1975 BĂLĂIȚĂ, Lumea, 28: De când a murit Iacubovici nu mai fac ceai aici, vechea noastră instalație s-a dus de râpă.
  • 1980 D. R. POPESCU, Tiron, I, 516: Dar unde mai sunt acele mici bucurii, și mari spaime de copil și cine mai face suc din flori de soc?
  • 1990 NEDELCIU – BABEȚI – MIHĂIEȘ, Femeia, 126: Visează să facă prăjituri și să spele vase și scutece și să nu mai păstreze din Chicago decât amintirea sub formă de bani.
  • 2000 LOȘONȚI, Toponime, 169: E ca o troacă în care faci pâine.
  • 2004 GOMA, Jurn., XII, 284: Atunci am râșnit grăunțele acelea și am făcut pâine. Pâine adevărată.
  • 2008 Colectivizarea, 347: Și cumpărau oamenii, măcinau, făceau mămăligă și mâncau.
  • 2013 Apostrof, nr. 2, 11: N-am fost harnică, n-am știut face mâncare, n-am știut duce o gospodărie.

✦ Spec. (Complementul indică părți ale corpului sau activități de îngrijire corporală cu rezultate concrete; cel mai adesea refl.) A aranja, a cosmetiza, a găti, a îngriji.
  • 1840 KOGĂLNICEANU, Teatru, 131: A! a! ți-ai făcut părul după moda englizască… îți merge tare bine.
  • 1840 NEGRUZZI, Amint., 37: Ceasornicul arătă patru. Abia aveam vreme a-mi face toaleta. Toată nobilimea era la biserică când eu am intrat.
  • 1862 BOLINTINEANU, Elena, 170: În toate zilele își face părul cu ferul.
  • 1891 MÂNDRESCU, Lit. Pop., 82: Din scrum și-ar face cerrneală, Să-și facă sprâncenile.
  • 1897 ZANNE, Prov. Rom., II, 433: Vrând să-și facă sprincenile, și-a scos ochii!
  • 1900 N. Rev. Rom., nr. 9, 138: Triumfător se uita în oglindă, își făcea mustața și-și zâmbea cu o cochetărie de damă respectabilă.
  • 1926 BART, Peste ocean, 338: După ce sunt întins aproape orizontal, pe un scaun special, un american, care fluieră o arie veselă, mă bărbierește, pe când un negru bătrân, buzat, îmi face ghetele, iar o fată blondă, surâzătoare, îmi lustruiește unghiile.
  • 1936 ARGHEZI, Cimit., 13: Pictorița îi face barba, îl întinerește și înfrumusețează.
  • 1941 Rev. Fundaț., nr. 1, 101: Mă plictisesc ceaiurile oficiale. Nu te supăra. Eu rămân să-mi fac unghiile, pe tine o să te distreze.
  • 1954 Viața rom. (R. US), nr. 5, 74: Una îi aduce blănurile, iar alta o pudrează, îi face genele și sprâncenele cu negreală, îi face „alunițe” și umbre la ochi.
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 377: Cel care îngrijește bolnavul îi va face toaleta corporală.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, I, 173: Din pricină că nu se farda, nici nu-și făcea buzele, tenul ei ars de vânt și de soare avea ceva uscat și câmpenesc.
  • 1973 D. R. POPESCU, Vân. Regală, 202: Mă duc la coafor, joia e de serviciu fata care îmi face părul.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 288: Desigur, la această oră Muti își face unghiile.
  • 1993 BARBU, Ianus, 1227: Atunci nu mai semăna cu Julius, își făcea ochii cu rimel și ținea foarte mult să aibă o mască consumată de femeie.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 392: Eva își făcea buzele într-o oglinjoară, pregătindu-se de plecare.
  • 2003 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 57: Haosul de-acolo era de nedescris: una-și făcea unghiile de la picioare, alta-și dădea în chiloți cu intim spray, alta se lingea cu un tip.
  • 2004 MATEȘ, Patol. Animalelor, 176: Se face toaleta regiunii prin tunderea și raderea părului din jurul rănii.
  • 2012 CIOLAN, Misterele cuv., 238: Nu se epilează, nu își face unghiile, nu se machiază (nici măcar anticearcăn), se îmbracă cu ce apucă, nu își pensează sprâncenele și se uită în oglindă doar dacă se bărbierește.
  • 2013 Apostrof, nr. 1, 29: Se ridică din pat și intră în baie pentru a-și face toaleta.

III. (Complementul este un abstract)
1. (Prin asimilarea unităților de distanță și a deplasărilor cu timpul necesar parcurgerii lor sau ducerii lor la îndeplinire) A parcurge o anumită distanță; a călători, a merge, a umbla.
  • <1560–1562> CORESI, Prav., 1/7: Și cale făcându, derept să te spăsești sufletul tău.
  • 1589 CORESI, Psalt. Sl.-Rom., 171: Cale faceți, ce sue spre apuse.
  • 1648 N. Test., 240: Mi să cade astăzi și mâine și după aceaia a face cale, că nu s-au tâmplat să piiae prorocul afară de Ierosalim.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 127: Deci Filothei, făcând cale cu hiiul său Anatolie de la Anatol cătră Nicomidiia… să botedzară amândoi.
  • 1780 Prav. Cond., 64: Să plătească aceluia toată cheltuiala drumului ce au făcut.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, I, 19/26: Nu făcuse cale de 100 mile.
  • 1842 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 134: Întâlnii pre căpitanul unui bastement tarantin ce face cabotagiu în Mediterana.
  • 1862 ISPIRESCU, Legende, 4: Îl rugau să se lase de a face călătoria.
  • 1871 Telegraful (Buc.), nr. 100, 1: Dară faceți o plimbare pe podul Beilicului, prin mahalalele de preste râu.
  • 1886 RUCĂREANU, Viagiu, 3: Toți dicem am făcut un voiaj.
  • 1892 STĂNCESCU, Basme, 29: Găsi un luminiș unde se așeză la umbra unui frasin… să-și mai vie în fire, că era amețit de drumul ce făcuse prin văzduhuri.
  • 1905 Luceafărul (R.), nr. 7, 159: Prin centrul pământului a făcut un voiaj în felul său.
  • 1912 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 107: Niculăiță și-a făcut drum spre casa învățătorului. L-a găsit în livadă, culegând prune.
  • 1924 MINULESCU, Strofe, 168: Și-acum Nu mai fac același drum.
  • 1930 CAMIL PETRESCU, Ultima noapte, 284: Într-un ceas facem și acești doi kilometri.
  • 1944 AGÂRBICEANU, Strigoiul, 499: Sluga se învârti într-un câlcâi, își făcu drum prin îmbulzeală.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 18: Nu vreți să facem o plimbare cu barca pe baltă?
  • 1960 JOJA, St. Log., 12: Doi geografi fac o călătorie în Africa, pentru a se convinge dacă un munte figurând pe hartă există sau nu în realitate.
  • 1972 Viața rom. (R. US), nr. 1, 119: Să facem o plimbare prin pădure.
  • 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 95: Regele vikingilor din Suedia trebuia să facă o călătorie oficială prin țară.
  • 1995 M. LOVINESCU, Unde scurte, V, 168: Le-ar fi de ajuns să facă o călătorie în țară pentru a se dumiri.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 74: Se hotăra să facă o plimbare la Șosea, doar ca să mai ia aer.
  • 2003 NEDELCOVICI, Un tigru, 222: Ion Pricop a fost întrebat ce părere are după ce am făcut o cerere de a face un voiaj în Franța.
  • 2008 Colectivizarea, 90: No, tovarășu’ Nagy, hai! Ridică-te și fă o plimbare în mijlocu’ sălii!

✧ Expr. A face naveta = a parcurge, a se deplasa pe o anumită distanță în mod repetat, cu regularitate.
  • 1881 ALECSANDRI, Coresp., III, 756: Nu mă pot obișnui cu ideea de a vedea pe unul dintre prietenii mei făcând naveta între Paris și Londra.
  • 1898 Epoca, nr. 800, 1: Silit… să facă naveta de la câmp la munte și de aci înapoi, poporul românesc nu s-a bucurat de acea viață stabilă, condițiune esențială pentru ridicarea clădirilor mărețe.
  • 1926 ARDELEANU, Diplomatul, 142: În fiecare zi, făcea naveta cu ceasurile.
  • 1930 CAMIL PETRESCU, Ultima Noapte, 310: În timpul acesta vine și pleacă – făcând naveta – ambulanța-automobil a diviziei.
  • 1942 AGÂRBICEANU, Ana, 112: Dar era Jean, care făcea mereu naveta între noi și plaja mare, și mereu ne aducea cunoștințe de-ale lui, fete și băieți, să ni le prezinte.
  • 1958 Viața rom. (R. US), nr. 11, 5: „Șeful” își trăia acum viața, făcând naveta Cluj-București-Budapesta.
  • 1975 BĂLĂIȚĂ, Lumea, 328: Face el naveta acuma dar poate-i o plăcere, un moft acolo sau vreo pedeapsă de-a lui babacu.
  • 1980 R. SP. POPESCU, Gr. Gorj., 5: Destul de mulți fac „naveta” zilnică, fiind încadrați la Fabrica de ciment din Bârsești sau în întreprinderile industriale din Târgu Jiu.
  • 1997 CONSTANTINIU, O istorie sinceră, 232: Începuturile domniei au fost anevoioase, domnul fiind obligat să facă naveta între Iași și București și să folosească două guverne.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 179: Așa că se văzu nevoit să facă naveta la oraș cu autobuzul.
  • 2003 BUZURA, Tentația, 219: Plus că făceam naveta – o fac și azi.
  • 2006 Apostrof, nr. 5–6, 27: N-am loc în spital, fac naveta de la 75 km.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1151: Fiind funcționar, făcea naveta.

✧ Expr. A face escală = a avea opriri înainte de a ajunge la destinație.
  • 1897 Epoca, nr. 562, 2: Va instala în curând o agenție la Constanța, unde pe viitor vor face escală vapoarele acestei agenții.
  • 1938 Rev. Fundaț., nr. 8, 453: Se întâlnesc într-un local de noapte unde au făcut escală și, certându-se, se iau la bătaie.
  • 1947 CHIHAIA, Blocada, 82: Numai când cargobotul făcea escală în Constanța, pentru a încărca grâu și cherestea, rămânea pe bord.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 252: Anton Lupan hotărî să facă o scurtă escală la Skyros, pentru aprovizionare.
  • 1961 ELIADE, Jurn., I, 406: Tocmai scăpase împreună cu soția și fiica sa… din bombardamentul aerodromului german unde făcuseră escală.
  • 1977 IORDAN, Mem., II, 224: Reluând călătoria, în drum spre țară, am mai făcut o singură escală, aceasta foarte scurtă la Napoli.
  • 1997 CONSTANTINIU, O istorie sinceră, 523: Din însărcinarea personală a lui Carter, secretarul de stat la Finanțe, Michael Blumenthal, a făcut o escală la București.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 512: Am plecat din Corsica, am făcut o escală în Cipru și-am fost aruncați deasupra patriei nefericite a cedrilor.
  • 2013 Apostrof, nr. 4, 21: Regret enorm că nu pot face o escală undeva pe aproape, ca să te văd.

✧ Expr. A face autostopul = a parcurge o distanță pe șosea, gratis sau contra unei sume de bani, cu ajutorul șoferilor ocazionali.
  • 1977 Viața rom. (R. US), nr. 3, 4: În Sinaia, am făcut autostopul până-n Ploiești și de acolo, cu un rapid, la 22.20 eram în București
  • 1989 SIMION, Scriit., IV, 438: Un bărbat face autostopul și o femeie însărcinată îi povestește că a fost după cumpărături la Sighișoara.
  • 1993 BARBU, Ianus, 1205: Trebuia să mai apuc ceva, un autobuz de noapte, să fac autostop, dar să scap de această închisoare frumoasă și melancolică a grădinii hotelului Vasco.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 183: Ce nu vedeai acolo?! Căruțe încărcate cu fiare vechi… româncușe cu cozi împletite și fuste crețe, asortate cu mult gust după modelul sorcovei, făcând autostopul pe șosea.
  • 2010 OIȘTEANU, Narcotice, 404: Poetul sibian Codrescu a venit la Mircea Eliade făcând autostopul de la Detroit.
  • 2020 E. BĂRĂIAN – I. OPRIȘ – E. M. BĂRĂIAN, Sfinți rom., 222: Am făcut autostopul, spunându-i șoferului că dorim să mergem spre Mănăstirea Agapia.

2. (Complementul indică evenimente sociale sau religioase) A organiza, a planifica, a ține.
  • 1570 CORESI, Liturghierul, 139: Preutul să ia sfântul potiri numai și așa să facă mare vâhod, înnainte-i mergând diaconul.
  • 1581 Prav. Lucaci, 125: Nu se cade în postul mare să facă pamente morților.
  • 1600 Doc. Îns. Rom., 151: Au fă[cut] 9 sărăcuste, cu putere lui, acestor pristăviț de lu[me].
  • <1622–1633> Ms. Ieud, 158: O, amar celuia om ce are avuție și nu face pamete svenților!
  • 1648 N. Test., 545: Iară într-aceastea face-să pomană de păcate în toți anii.
  • 1652 Îndreptarea legii, 535: Acest preot supărat fiind de oarecine și neputând purta acea supărare a lui, de turburare jură să nu mai facă liturghie.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 127: Elinii făcea praznic lui Saturnus.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 523: Și alalte obiciuite țeremonii făcum.
  • 1742 Cond. Mavrocordat, III, 49: Dumneata te sâlește a face slujbă plăcută.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, III, 52: Și au făcut praznic șapte zile.
  • 1760 Doc. Bucov., V, 220: Oamenii să facă slujbă câte 7 zile pe an de boeresc.
  • 1772 St. Doc., XII, 247: În anul 1772, Feurarie 8 zile, a fecutu nuntă feciorul lu Nicoră.
  • 1837 Doc. Viața Cotid., 89: A treia zi după sfânta înviere vrând și noi a face o petrecere cu familiile noastre ne-am fost adunat într-o grădină afară din oraș unde mâncând și lăutari având tocmiți ca să se veselească copiii noștri, ne-am pomenit că au venit și domnu otcârmuitoriu dimpreună cu alții.
  • 1863 ALECSANDRI, Agachi, 691: Știi c-ar avea haz să facem nunțile amândoi tot într-o zi?
  • <1870–1872> EMINESCU, Poezii post., 82: Fac nunți de patru zile și de patru nopți pline.
  • 1876 CREANGĂ, Pov., 55: A făcut și nunta, și cumătria totodată.
  • 1876 ISPIRESCU, Legende, 70: Boierul, stăpânul acestei moșii, făcu o șezătoare.
  • <1884–1899> ALEXICI, Lit. Pop., I, 202: Șapte popi masclu-ș fac.
  • 1885 CARAGIALE, D’ale carnavalului, 117: Vrei să-ți treacă? mănăncă, bea, fă petreceri și magnetizează-te.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 340: Se duc la biserică de le fac molitfa.
  • 1891 MÂNDRESCU, Lit. Pop., 69: De mi-i da după om drag, Șapte sărindare-ți fac.
  • 1909 IORGA, Ist. Bisericii, II, 39: Protopopul român fu lăsat să facă slujbă după ritul grecesc.
  • 1910 I. Creangă (R.), nr. 2, 71: Bodaproste că mai putui vedea odată frumusețile lumii aceștia, făcu împăratul și de bucurie se hotărî să facă o petrecere să se ducă vestea!
  • 1925 L. COSTIN, Mărg. Ban., 133: Odată când bătrâna nu era acasă tinerii au făcut o petrecere.
  • 1935 I. BOTEZ, Belfer, I, 169: Hoții cărora statul le făcea funeralii naționale de 5 lei.
  • 1942 SEBASTIAN, Coresp., 824: Mă tem că cealaltă piesă este mai dificil reprezentabilă. Dar ce amestec de grotesc, grimasă, lirism, ironie? Un regizor mare – dar numai un regizor mare – ar face un spectacol în afară de serie.
  • 1952 Viața rom. (R. US), nr. 4, 50: Tot la a patra săptămână e orânduit de la episcopie să vie la biserica Dăvidenilor un cuvios ieromonah de la schitul din codru, să facă slujbă împreună cu părintele Ciotică și să cetească și Cazania.
  • 1968 DRUȚĂ, Povara, II, 100: Dar, firește, atunci când vrea omul să facă o petrecere, o face până la urmă.
  • 1979 PRODAN, Horea, II, 128: I-a îndemnat și pe loc, și în biserică, unde a făcut slujbă și unde s-au adunat la vreo 600 de oameni, la liniște și pace și întoarcere la casele lor, la predarea armelor și la ascultare față de înaltele ordinațiuni guberniale.
  • 1989 Studii, nr. 2, 188: Iar preoții de acolo fac petreceri cu mâncare și băutură și își lasă oile în prada lupului.
  • 1997 S. POPESCU, Exuvii, 194: Aflu după cinsprezece ani de un plastician care a făcut o expoziție punând pietre din astea banal-strălucitoare, ca pe niște bijuterii, pe catifele.
  • 2002 CIUBOTARU, Catolicii, II, 502: De aceeași părere erau și catolicii din Răducăneni – Iași, unde nunțile mari se făceau numai cu fanfara de la Cozmești.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 285: Voiau însă să facă nunta până la Sfinții Arhangheli.
  • 2003 GOMA, Jurn., VIII, 315: Au refuzat categoric să-i facă slujbă lui Ion Omescu, sinucis, în plus, homosexual.
  • 2006 PLEȘU, Despre inimă, 20: Am putea face o conferință aparte pe tema sentimentalismului, așa cum este el ilustrat în cultura europeană.
  • 2008 Apostrof, nr. 10, 20: Am făcut o expoziție acolo, am vândut, am ajuns milionar în zloți.

3. (Complementul indică practici magice) A fermeca, a vrăji.
  • <1592–1604> Floarea darurilor <1592–1604>, 278: Să știi, fiică-mea, că oarecine v-au făcut farmece; pentru aceaea te-au bătut.
  • 1640 Prav. Gov., 29: Facu farmece și vrăji și pierd sufletele coconilor la vreme de naștere.
  • 1648 N. Test., 344: Iară mulți de ceia ce făcuse farmece, strângându-și cărțile, le arsără înaintea tuturor.
  • 1652 Îndreptarea legii, 704: Păcatele care opresc de la preoție sunt acestea:… sau dacă este vrăjitor și face vrăji, sau leagă bărbat și femeie cununați să nu se împreune.
  • 1691 R. GRECEANU – Ș. GRECEANU, Mărg., 37: Multe meșteșuguri diavolești au răbdat de muierile ceale reale, că acealea multora le-au făcut farmece și pre ibovnicii lor, pre unii i-au nebunit, iară pre alții i-au și omorât.
  • c. 1730 AXINTE URICARIUL, Cron., II, 307: Ș-au bănuit pe o mătușă a doamnei, sor<ă> mâne-sa, anume Olimbiada, călugăriță de mulți ani, că i-ar fi făcut farmece.
  • 1777 Acte judic., 379: Mitropolitul țării arată prin anafora că Stoica din București reclamă pe nepoata sa Maria care i-ar face farmece și lucruri drăcești, îmbolnăvindu-l pe el și pe soție.
  • ante 1848 I. GOLESCU, Teatru, 42: Dau pă la babe șî le face fermece.
  • 1876 GHICA, Conv. Econ., VIII, 445: Stanca zicea că era deochiat și că Schaft, oțelierul de peste drum, îi făcuse farmece, și-i tot descânta cu cărbune stins și-l stropea dimineața și seara cu apă neîncepută.
  • <1883–1897> SIMA AL LUI ION, Folc. Țara Moților, 135: Acum era întrebată dacă cutare, sau cutare și-a lăpădat sufletul, făcând boscoane asupra bolnavului și Păscălia n-ascundea nimic, căci se învârtea tocmai, când pomenea numele vinovatului.
  • 1885 JARNÍK-BÂRSEANU, Doine, I, 267: Poți desface ce-ai făcut, Dar eu n-am cap să te uit, Că cu gândul te-aș uita, Nu mă lasă inima.
  • 1888 SION, Suvenire, 428: Dacă te prindzi tu că nu mi-a face farmece și că scie se descânte de deochiu, spune-i să vie, să vie mai curându!
  • 1898 Albina pop., nr. 12–13, 384: Cine face vrăji, are trei fire de păr vrăjite, suflă de trei ori peste apă.
  • 1903 NICULIȚĂ-VORONCA, Datinele, I, 135: Când cineva îți face farmece, rău, să întorci toate asupra casei aceluia cu gura: ciubere, oale, etc. și apoi lasă-l!
  • 1910 PAMFILE, Sărb. Vară, 210: Nu este însă bine a chema în această zi pe cei ce știu face vrăji și farmece, căci aceștia vor căuta să-ți fure măcar un pic de miere, cu care mai târziu vor vrăji sau fermeca, și atunci stupii tăi se vor prăpădi toți.
  • 1927 ARGHEZI, Versuri, 7: Farmece aș fi voit să fac.
  • 1931 GOROVEI, Descântecele rom., 59: Descrie modul în care o țigancă vrăjitoare face farmece de adus pe prăjină pe un flăcău, pe care-l iubia Raluța.
  • 1944 AGÂRBICEANU, Strigoiul, 264: De-o vreme nu mai dau sfaturi, nici slujbe, căci m-au pizmuit niște frați mai tinări și m-au pârât la vlădicie că fac boscoane și țin poporul în rătăcire.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 1162: Dar n-a făcut farmece și n-a furat în viața ei.
  • 1963 Viața rom. (R. US), nr. 11, 24: Ce-o fi cu mine? se întreabă el. Acum vorbesc ca nebun, noaptea, cu Anton? Mi-a făcut farmece, omul ăsta?
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 175: Altădată desigur ar fi făcut vrăji, ar fi străpuns inima rivalei.
  • ante 1980 CARAMAN, Descolind., 350: Verbul acesta reprezintă desigur reducția expresiei, care, ar trebui să sune „a face farmece” sau „a face vrăji”, însă apelativul farmece sau vrăji a fost omis, fiind de sine înțeles.
  • 1997 S. POPESCU, Exuvii, 55: Dansa abia perceptibil… dans hipnotizator, de parcă ți-ar face farmece.
  • 2002 CIUBOTARU, Catolicii, II, 307: Face farmece și vrăji în noaptea de Mânecătoare, în proorul Sfântului Gheorghe.
  • 2002 URSU, Contrib. Ist. Cult., 177: Comparația patriarhului iconomah Ioan cu Ianni, vrăjitorul egiptean, se explică prin faptul că el făcea (sau făcuse) vrăji cu lighene.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1430: Elena, geloasă pe fiica ei…, îi face vrăji și, neieșindu-i la socoteală, încearcă s-o înjunghie.
  • 2010 OIȘTEANU, Narcotice, 186: Episcopul Burchard din Worms tuna și fulgera împotriva femeilor care făceau vrăji de dragoste.
  • 2012 ȚURCANU, Dramaturgia, 27: Grotescul amplificat de fantastic în feerie ia forme de centauri… moșmoane ce fac vrăji, farmece, bestii, pocitanii, nămile, elfi, alte personaje convenționale născute de fantezie.

✧ Expr. A (îi) face cuiva de sau pe urmat de complemente, care indică mai ales farmece, vrăji sau (ca) să care introduce subordonate = a fermeca pe cineva (pentru a iubi sau urî pe altcineva, pentru a muri, pentru a avea copii etc.).
  • 1851 MILLO, Baba Hârca, 402: Auleu, da’ astâmpără-te! Da’ nu-mi face de dragoste! Valeu!
  • <1852–1853> ALECSANDRI, Poezii pop., I, 24: Vrăjitoarele știu a face de dragoste cu oase de lilieci prinși în agiunul Crăciunului și îngropați de vii într-un furnicar.
  • 1886 MARIAN, Descântece, 292: Fata, care își face de dragoste, ia bosuioc și cu un inel sau, in lipsa acestuia, cu mărgele și cu buchetul acela descântând îl poartă pre la toate încheieturele, apoi la cap, la piept.
  • 1890 MARIAN, Nunta, 29: O seamă dintre fetele cele bătrâne, văzând că de mult le-a trecut acuma timpul măritișului… cugetă că vreun dușman sau vreo dușmancă oareșicare le-a făcut anume ca să nu fie iubite și pețite.
  • 1891 MÂNDRESCU, Lit. Pop., 66: M-oi duce din jos de moară Ș-oi face badii să moară.
  • 1892 MARIAN, Nașterea, 36: Cineva… cu vrăji și făcături i-a făcut să moară anume.
  • 1892 Șezătoarea, nr. 5, 157: Faptul este o boală, care nu vine de la Dumnezeu sau din alte pricini întâmplătoare, ci este, cum se crede de popor, resultatul unor fermecătorii sau vrăji femeești. Dacă cineva, și mai ales vreo femee, are ciudă pe alta, ca să-și răsbune, aleargă și la acest mijloc, adică îi face pe fapt.
  • 1893 MARIAN, Vrăji, 11: Se duc la vreo babă sciutoare, recunoscută de vrăjitoare, ca aceea să le facă pe ursită sau pe dragoste.
  • 1900 N. Rev. Rom., nr. 2, 29: Fetele-și fac de noroc, și li se arată.
  • 1903 LEON, Ist. Medic., 266: Babele mai fac de dragoste cu liliecii.
  • <1909–1910> UGLIȘ-DELAPECICA, Poezii și basme, 140: Că nu-i dracu pe pământ, Să ne facă de urât; Că dracu-i la voi în casă Și strică dragostea noastră.
  • 1910 Arh. Iași, nr. 1, 379: Făcea de urât, spărgea case unde văcuia traiul bun, strica vitele oamenilor și câte blestemății toate ea le știa.
  • <1916–1917> I. Creangă (R.), nr. 8, 89: Dușmanii s-au sfătuit, Să ne facă de urât.
  • 1928 SADOVEANU, Împ. Apelor, 400: Știu de asemenea – pentru cei care au nevoie – să fac de dragoste și de scârbă.
  • 1931 GOROVEI, Descântecele rom., 84: Astfel, V. Alexandresco… descrie modul cum baba Floarea face de dragoste.
  • 1963 DRUȚĂ, Povara, I, 107: Nuța și mai ales mamă-sa știu a face de dragoste.
  • 2002 CIUBOTARU, Catolicii, II, 30: Își face de dragoste, pe ursită, cu o oglindă de la o mireasă care s-a cununat și cu lumini de la cununie.
  • 2008 Apostrof, nr. 7, 24: Îmi face de dragoste, sau de deochi, dar numai pentru a mă putea convinge că sunt singurul care văd inexistentul.

✧ Expr. A(-i) face cu ulcica = a practica un ritual al cărui intrument magic este o ulcică.
  • 1867 ALECSANDRI, Stan, 140: Îți face cu ulcica, se vede… cela… știi tu?
  • <1893–1896> FOCHI, Datini, 5: Pun ceva în mâncare sau băutură, fac cu ulcica, te fac să zbori.
  • 1893 MARIAN, Vrăji, 49–50: Dovadă despre aceasta avem și dzicala l-a făcutu cu ulcica sau pare că l-a făcutu cu ulcica, care se aplică unui fecior, ce-și bate prea mult capul după vreo fată.
  • 1901 ZANNE, Prov. Rom., VII, 209: A-i face cu ulcica. A-l descânta de dragoste, a-i face fermece pentru a îndrăgi pe cineva. A face fermece de resbunare.
  • ante 1907 MARIAN, Bot. Pop., II, 186: Eu vă fac cu ulcica, Să n-aveți spor la nimica.
  • 1911 PAMFILE, Boli și leacuri, 12: Acasă faci cu ulcica cu apă nouă funduri (urme) în cenușa de pe vatră, pui ulcica să fiarbă la foc, iar cu un cuțit ieai de câte trei ori cenușă din fiecare urmă și pui în ulcică.
  • 1912 SADOVEANU, Un instigator, 353: Și i-a făcut cu ulcica, duducuță, ș-a menit așa că de unde-a fi, din așternut, de la masă, de pe drum, să-l ieie și ca vântul să-l aducă la ele.
  • 1934 BLAGA, A. Iancu, 205: Eu vă fac cu ulcica, și nu numai de spărietură. Ce leg eu cu venin – nu mai dezleagă tăte bisericile papistașe!
  • 1943 C. PETRESCU, 1907, III, 32: S-aprindem lampa și să ne vedem la ochi, ca să-mi răspunzi tu pe urmă mie uitându-te colea, în ochi, dacă e vorba de descântece și de făcut cu ulcica.
  • 1976 Viața rom. (R. US), nr. 2, 10: Ea l-a-nnebunit, i-a făcut cu ulcica!
  • 1995 D. Expr. Pop., 165: I-a făcut cu ulcica = l-a vrăjit.
  • 2000 Term. Magică, 122: Termeni ce denumesc acțiuni cu caracter malefic:… a face (în expresii de tipul a face cu ulcica, a face farmece, a face vrăji etc.).

4. MAT. (Complementul indică rezultatul operațiilor matematice) A fi egal cu.
  • 1600 Doc. Îns. Rom., 146: În toată luna să dea câte o sută de mie de talere, fac trei sute de mie de talere.
  • 1652 Îndreptarea legii, 189: Adecă tată-mieu au născut pre mine și iaste o naștere, adecă o spiță; născu și pe frate-mieu, și fac doao spițe.
  • 1795 AMFILOHIE HOTINIUL, El. Arit., 38/10: 2 câte 3 facu 6.
  • 1879 EMINESCU, Pub., II, 352: Când, în viața practică, advocatul are să ia de la badea Mușat, atunci două și cu două fac nouă; când are să-i dea, patru și cu patru fac trei.
  • 1883 CREANGĂ, Povest., 45: Acum o bucată de pâne rămasă de la dumneta și cu patru bucăți de la istalalt fac la un loc cinci bucăți?
  • 1914 Luceafărul (R.), nr. 7, 214: Dar poate vei zice că eu cred încă în „teoria ideilor înnăscute” a celor vechi, sau poate sunt un „cartesian” din cei care erau aproape să creadă că doi și cu doi fac patru.
  • 1934 IONESCU, Nu, 122: Iar despre autenticitatea noastră să nu avem nici o grijă, căci ea se creează sau nu – dacă vrea ea, nu dacă vrem noi – din inautenticitate, căci minus cu minus fac plus.
  • 1946 Rev. Fundaț., nr. 6, 285: Adică nimic: unu cu unu fac doi, mai departe.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 403: Un cap nedeprins cu cifrele, va refuza să creadă că doi de minus fac plus.
  • 1959 Viața rom. (R. US), nr. 3, 118: Minus ori minus face plus.
  • 1969 BARBU, Sf. Sebastian, 828: Uite ce e: unu și cu unu fac doi. Cui nu-i place să plece!
  • 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 101: Și atunci noi admitem că evident că pământul e solid, că centrul nostru de greutate e pe verticala poligonului de susținere, că ziua urmează nopții, că doi și cu doi fac patru.

5. (Complementul indică realități a căror existență se datorează unui proces juridic, legislativ sau administrativ) A institui, a înființa, a proclama, a promulga.
  • 1652 Îndreptarea legii, 42: Trecură ani 244 de când se făcuse împărăția.
  • <1711–1712> N. COSTIN, Let. Țării Mold., II, 310: Au mazilit pe Nicolae vodă, care au făcut țară.
  • c. 1730 AXINTE URICARIUL, Cron., I, 1: Pogorându-să pre apa Dâmbovițăi au început a face țară noaă.
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 15: Puterea d-a face legi, d-a scoate dăjdii sta în Adunarea sau Soborul a toată țara.
  • 1884 Telegraful (Buc.), nr. 3565, 2: Acestă Cameră… face legi în care pune două feluri de condițiuni la vânzarea bunurilor Statului.
  • 1898 Epoca, nr. 852, 4: Continuați de-a face partid, căci asta ne surâde, dar rog fiți mai cu precauțiune când vorbiți de funie în casa spânzuratului!
  • 1900 Albina pop., nr. 20, 538: Ne alegem deputați, ca să facă legi.
  • 1918 PUȘCARIU, Mem., 337: Om de ispravă, a străbătut până la Bistrița, apoi până la Cluj, unde Amos Frâncu făcuse Consiliul național pentru Ardeal.
  • 1919 MARGHILOMAN, Note pol., IV, 251: El a spus lui Marius Teodorian: spre a face Consiliul Națiunilor, trebue credință și Francezii nu o au.
  • 1927 BRĂESCU, Add., 361: Parcă e greu de făcut o lege.
  • 1939 BIROU, Căraș, 92: Ca să-și facă partid în sat, omul nostru a trebuit să spargă corul.
  • <1942–1950> NISTOR, Ist. Bucov., 401: Spre aceste locuri românești s-au îndreptat mai întâi voievozii descălecători, venind din Maramureș ca să facă țară nouă pentru neamul lor.
  • 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 681: N-ai auzit, mă, că boierii au făcut guvern nou? Că i-au gonit p-ai noștri?
  • 1966 Studii, nr. 6, 10: Decretul nr. 76 din 1948 a făcut o instituție de stat cu denumirea Academia Republicii Populare Române.
  • 1990 A. CĂLINESCU, Îns. Pol., 216: Proiectul este întocmit după intențiile lui Titulescu, care ar fi spus că este bine să existe această lege pentru ca regele să aibă o piedică morală în momentul când ar vrea să facă guvern cu Garda de Fier.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 731: Șun îi pune pe toți la treabă, pe unii să facă legi.

6. (Complementul indică o dispută sau un dezechilibru în relațiile dintre oameni) A cauza, a provoca, a stârni.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 33/1: Va face preste toată lumia vrajbă și nepace.
  • <1678–1689> DANOVICI, Cronog., II, 159: Carele va face vrajbă între împărați, ales între frați, sau între părinte cu ficiorii săi, acela să moară de moarte rea.
  • <1718–1729> R. POPESCU, Ist. Țării Rum., 304: Au făcut vrajbă cu vinețenii.
  • c. 1730 AXINTE URICARIUL, Cron., 307: Va face vrajbă între împărați.
  • 1742 Cond. Mavrocordat, III, 34: Pentru turcii zulumgii care fac supărări lăcuitorilor… pe unii ca acie să-i pui în heră și să-i trimită aici și tuturor să le vie de hac.
  • 1781 Acte Judic., 979: Să nu-i îngăduiți pe gelepi a le face supărări și nedreptăți.
  • 1814 DIONISIE ECLESIARHUL, Hronog., 165: Pe ostași îi înfrâna de a face supărări peste orânduială.
  • 1820 MUMULEANU, Rost de poezii, 18: Dar eu le fac supărare De la mic până la mare.
  • 1874 ISPIRESCU, Legende, 13: Cine scie ce încurcătură vei face p-acolo?
  • <1888–1889> KOGĂLNICEANU, Orat., III4, 423: Eu nu vorbesc totdauna și nici nu fac ceartă.
  • 1898 Epoca, nr. 767, 2: Cum se poate să dezorganizăm noi un serviciu numai pentru plăcerea de a face încurcături unui guvern?
  • 1900 BASSARABESCU, Pe drezină, 82: Dar dacă tatal d-tale află și vine aici și face scandal?
  • 1912 I. Creangă (R.), nr. 4, 227: Aceștia sunt carii au jurat strâmb, cari au hulit, cari au făcut vrajbă si au pârât pe alții de rău.
  • 1920 REBREANU, Ion, 507: D-na Herdelea nu voise să facă ceartă în fața oamenilor străini.
  • 1931 GOROVEI, Descântecele rom., 229: Ieși duh necurat, duh împelițat, nu face dureri, nu face supărări.
  • 1943 Transilvania, nr. 3–4, 185: Să nu cuteze a face vrajbă sau a arăta măcar cât de mic semn al nepăciuirii, căci altmintrelea se va pogorî asprimea pedepsei pe capetele vinovaților.
  • 1970 Viața rom. (R. US), nr. 8, 142: Sau poate numai de o modalitate de a face scandal, de a atrage atenția?
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 133: Nu s-a mai putut abține de la a-mi face scandal.
  • 1995 D. Expr. Pop., 103: Latră și el ca câinele la lună = face scandal fără motiv.
  • 2001 Vieți paralele, 264: Dar nu v-au făcut probleme la partid că era fratele dumneavoastră în Germania?
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 240: Victor ținu să-l asigure că va plăti la termen și nu-i va face încurcături.
  • 2003 GOMA, Jurn., VIII, 598: Face scandal, protestează energic, se zbate, dă din picioare și din proteza danturală, pretinde că sondajul este nereprezentativ, deci fals.
  • 2006 Man. Educ. Antrepren. X, 124: Nu peste mult timp, tinerii hackeri fac probleme, spărgând sistemul de securitate al computerelor.
  • 2008 Colectivizarea, 300: În timpul cât o fo’ colectiv, n-o făcut ceartă nimeni, nu s-o certat nimeni, să se apuce de scandal sau ceva.

7. (Complementul de relație indică rezultatele reale sau imaginare ale unor acțiuni violente, mai ales în expr. a face bucăți sau praf (și pulbere) sau zob) A lovi, a bate, a omorî, a distruge.
  • c. 1812 BUDAI-DELEANU, Trei viteji, 508: Scoasă sabia cea mare din teacă Și căpățina vru în doao să-i facă.
  • 1845 Let. Anon. Țării Mold., 227/31: Unde vor găsi pe Lupul să-l facă bucăți.
  • 1851 ALECSANDRI, Crai-Nou, 213: Bateți-mă, zdrobiți-mă, faceți-mă fărâmi.
  • 1874 ISPIRESCU, Legende, 17: Dacă nu se da în lături lupul, în doue îl făcea cu paloșul.
  • 1876 CREANGĂ, Pov., 49: Am o cățea cu dinții de oțel, și de i-oiu da drumul, te face mii și fărâme!
  • <1884–1899> ALEXICI, Lit. Pop., I, 263: Muntile ăsta prav și pulbăr’ să-l faceți.
  • 1885 TEODORESCU, Poezii pop., 643: Pe butuc Că-l așeza, Cu baltac Patru-l făcea.
  • 1888 POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 40: Legară pe țiganca de coadele la două iepe sirepe și pe una o mânară într-o parte, iar pe alta-n altă parte, de făcură tot mii de bucățele din ea.
  • 1891 MÂNDRESCU, Lit. Pop., 82: M-ar mânca de m-ar putea Și m-ar scoate-n jos la drum Și m-ar face prav și scrum.
  • 1903 NICULIȚĂ-VORONCA, Datinele, II, 216: Șerpele să-l faci bucăți încolo, el, dacă nu i-ai ucis capul, tot e viu.
  • 1910 DELAVRANCEA, Luceafărul, 251: Calul!… Te fac bucăți și stârvul, corbilor!
  • 1926 BRĂESCU, Un scos, 344: Îi dau un pumn, de-l fac grămadă!
  • 1938 Biblia (1938), 699: Cu sabia lui îi face zob, și cu arcul îi risipește ca paiele mărunte.
  • 1942 Rev. Fundaț., nr. 12, 712: Dar Românii, fără teamă, Sar la ei și-i fac grămadă.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., III, 15–16: Pe toți îi prinde o femeie ca Monica. Să fie evaporată, cu mutra asta bleagă și cu ochi albaștri, și vă face praf pe toți! exclamă cu glas scăzut Riri Duca, dansând.
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, I, 452: Vin americanii peste noi cu bomba lui Toma și ne fac praf până nici nu gândești.
  • 1973 Viața rom. (R. US), nr. 10, 39: Încă, profesore, nu ne-am răfuit, jucăm ping-pong (unde, desigur, o să te fac praf).
  • 1989 GOMA, Jurn., I, 162: Mărturisesc: i-aș face bucăți-bucățele pe Enoiu, pe Goiciu, pe Drăghici, pe Nikolsky, pe Livescu dela Lățești.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 375: Doamna Marilena, intră ăștia acuma în București și-l fac zob!
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 221: Se gândeau la săculeții lungi de nisip care-ți fac praf organele interne, fără să lase vreun semn pe piele.
  • 2009 Apostrof, nr. 11, 37: Visez un cuvânt care se prăbușește din slăvi și ne face praf și pulbere pe mine și universul meu imediat.

8. (Complementul indică mișcări) A merge, a executa.
  • <1820–1830> CONACHI, Trad., 270: Tot pasul care vei face va fi pas de fericire.
  • 1855 ALECSANDRI, Mărgăritărele, 183: Iar pe cer un vultur mare, Făcând cercuri de zburare, Se vedea plutind cu fală.
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 190: Să trăiești, Măria-ta – esclamă Păturică făcând o temenea până la pământ.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 86: Fiul craiului atunci încalecă, și calul… face o săritură înapoi și una înainte și se cam mai duc la împărăție.
  • 1877 ISPIRESCU, Legende, 35: Se opri și nu făcu nicio mișcare, ca să nu supere.
  • 1885 TEODORESCU, Poezii pop., 541: Temeneaua că-și făcea, Poala, mâna-i săruta Și din gură scurt grăia.
  • 1896 COȘBUC, Æneis, 322: Fapt-a… cercuri de trei ori cu calul.
  • 1909 Albina pop., nr. 10, 288: Face-o săritură și piere pe leșul celui din urmă cal omorât.
  • 1910 PAMFILE, Sărb. Vară, 77: Fac sărituri pe loc împrejur, dau din mâni și din picioare, se mlădiază și se rotesc.
  • 1923 Gândirea (R.), nr. 15, 205: Leon îngăima scuze, făcea plecăciuni, doritor să arate buna lui creștere și respectul nemărginit față de amfitrion.
  • 1937 ARGHEZI, Vântule, 30: Fă patru pași la stânga și vezi.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 441: Se repede cu bărbița în piept și cu fruntea înainte să-mpungă, și face sărituri de necrezut și mehăie și fel-de-fel de nebunii.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 89: Băiatul făcu o mișcare cu mâna, ca și cum ar fi vrut să arate că nu ține la nici un fel de răsplăți.
  • 1968 BREBAN, Animale, 173: Se lăsă să alunece la pământ, pe pietrișul gol, nemaiavând atâta voință să facă un pas, doi, până la unul din bolovanii lați.
  • 1970 BRUMARU, Poeme, 16: Și-a vrut să facă-un pas. Oprit de ușă, S-a speriat.
  • 1980 M. H. SIMIONESCU, Breviarul, 99: Cuțitul de tăiat paginile lucra însă fără control: în loc să facă o mișcare circulară, împungea.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 126: Râdea ca o proastă în mijlocul ringului, neîndrăznind să facă un pas.
  • 2002 GOMA, Jurn., VIII, 183: Încerc să nu fac mișcări bruște.
  • 2013 D. Mitol. Rom., 315: Umblă grăbită după cel iubit și face gesturi amoroase la umbra unor arbori.

✧ Expr. A face (semn) cu capul sau cu ochiul sau cu mâna etc. = a da indicații printr-un gest.
  • 1814 ȚICHINDEAL, Fab., 36: Făcu împăratul semn cu capul. Îndată săriră leii și apucară pre lup.
  • 1821 L. ASACHI, Bordeiul, 75/29: Atuncea paria au făcut semn femeii sale.
  • 1839 MUREȘANU, Poezii, 16: La surori fac semn să șadă.
  • 1845 NEGRUZZI, Fragm. Istor., 99: Fă-i semn să se coboare de pe zid.
  • 1855 ȘAGUNA, Pred., 103: Și au făcut semn tătâne-său cum ar vrea să cheme pe pruncul.
  • 1875 ISPIRESCU, Legende, 46: Zărindu-l în slava cerului printre stolul de corbi, începu a-i face cu degetul.
  • 1888 POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 259: Spune-mi drept, întrat-ai în casa de cătră răsărit? Ea făcu cu capul că nu.
  • 1892 STĂNCESCU, Basme, 361: Se uită rumânul amănunțit la buzdugan, făcu din cap semn ca cum ar fi priceput că e lucru ales.
  • 1902 ADAM, Sybaris, 42: Egumenul mănăstirii… face semn norodului să se apropie.
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 10: Le făcu celorlalți semn cu mâna să-l urmeze pe scări.
  • 1929 AL LUPULUI, Posada, 67: Pe la sfârșitul mesei îmi face semn protopopoaia și eu înțeleg.
  • 1933 BART, Europolis, 250: Tovarășul își puse degetul la buze și face cu ochiul, arătând muțește la cei cari dormeau în jurul focului.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 20: Se trase înapoi făcând un semn cu mâna, familiar, personalului de serviciu.
  • 1954 LABIȘ, Primele iubiri, 38: Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn să tac.
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, I, 144: Mi-a făcut și mie semn să-l urmez.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, II, 349: Vecinul deschidea repede ferestrele și le făcea semn, apoi cobora în grabă, aproape alergând, cele patru etaje.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 26: Alte tramvaie… oprea și dacă le făceai semn cu mâna.
  • 1993 CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 94: Nuți ridică mâna spre noi și ne face semn că ceva se petrece în fața ei acolo, pe culoar.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 71: Lui Bubi îi făcu cu ochiul, iar lui Victor îi scutură mâna.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 459: „Silencio!” șoptește deodată șeful grupei, făcând un semn cu mâna ridicată.
  • 2009 VOSGANIAN, Cartea, 148: Făcea semn celor de pe margini să se apropie, ca să încapă în fotografie.

✧ Expr. A face cale-ntoarsă = a se întoarce din drum.
  • 1926 Gândirea (R.), nr. 6–8, 194: Pictorul face cale întoarsă.
  • 1937 BUCUȚA, Pietre, I, 276: Dacă ar face cale întoarsă și ar pleca din nou spre Capul Matapan și spre Valea sfântă a Nilului?
  • 1942 CAMILAR, Cordun, 32: Furtună a făcut cale întoarsă.
  • 1956 Studii, nr. 1, 180: Aleksandr făcuse cale întoarsă cu grosul oștirii.
  • 1967 G. BARBU, Arta vindec., 42: El făcu cale întoarsă și se duse, fără ocol, la curte.
  • 1975 PREDA, Delirul, 384: Bombardierele… care scăpară făcură și ele cale întoarsă.
  • 1981 PALER, Viața, 120: Cârduri de ciori se îndreptau prin aerul dimineții spre mlaștină de unde făceau cale întoarsă.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 155: În curând își dădu seama că, în loc să iasă, se înfundă înăuntrul clădirii. Făcu de aceea cale întoarsă, călăuzit de rumoarea surdă ce răzbătea din sala de tranzacții.
  • 2002 LIICEANU, Ușa, 96: A aruncat o privire piezișă pe sub sprâncene, a mârâit și a declarat că nu e tentat să treacă pragul acestei lumi. A făcut cale întoarsă.

9. (Complementul indică obiecte de studiu) A studia, a preda.
  • 1839 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 90–91: Magnații maghiari, ca și boierii români, merg de-și delapidă averea în țări străine, dară nu prea le e iertat a cerceta Parisu ca boierii noștri, nici a-și face studiile la universitățile liberale germane.
  • 1864 HASDEU, St. Lingv., I, 48: Logofătul nostru își făcuse studiile nu numai în Germania, anume la Wittenberg, patria luteranismului, ci încă în celebra universitate italiană de la Padova.
  • 1877 Timpul (Z.), nr. 51, 1: Au fost siliți să-și facă studiile în o limbă străină.
  • 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 87: Slovacii luterani avuseră în cetatea Eperjes un profesor conrector, anume Isac Zabanius, care-și făcuse studiile sale superioare la Vittenberga.
  • 1894 VLAHUȚĂ, Dan, 48:Îl trimesese tată-său ca să facă arhitectura.
  • 1902 DENSUSIANU, St. Filol., 175: Ca o justificare a modului cum voi face cursul meu… voi căuta să fixez în această primă lecțiune câteva puncte care mi se par esențiale.
  • 1916 GALACTION, Pub., I, 293: E adevărat că autorul lui ne făcea totdeauna lecția la tablă.
  • 1924 IORGA, Mem., IV, 169: El merge, cu biblioteca lui de 10.000 de volume, în Paris, Londra, Boston, unde face cursuri libere, și publică.
  • <1935–1936> IONESCU, Eu, 110: Le face istoria lumii și a popoarelor.
  • 1938 SEBASTIAN, Jocul, 36: N-am mai făcut geografia Europei din clasa a treia.
  • 1947 ARGHEZI, Fab., 28: Tu i-ai permis să facă două doctorate, Tu ai ținut-o-n universitate.
  • 1959 Viața rom. (R. US), nr. 7, 220: La 12 ani a plecat să-și facă studiile în Anglia.
  • 1967 G. BARBU, Arta vindec., 231: Își făcuse învățătura în Rusia și primise încuviințarea comitetului doctoricesc să practice în țară.
  • ante 1970 STREINU, Creangă, 22: Aici lucrăm: eu fac curs la școală despre originile artei italice (Villanova–Etruscă) pe italienește (ca să înțeleagă și ne-românii).
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 98: Anton Holban… putea face cursuri ample despre Alfred de Musset și Marcel Proust.
  • 1990 PĂCURARIU, St. Ist. B. O. R., I, 127: Tinerii fără maturitate urmau să-și facă studiile la institutele din Arad și Caransebeș.
  • 2001 Vieți paralele, 146: Și-n școală, dintr-antâi de liceu am făcut franceză până-ntr-a 8–a. Am făcut italiană și latină.
  • 2002 LIICEANU, Ușa, 87: Cei care își fac studiile în Japonia nu învață automat japoneza?
  • 2010 Apostrof, nr. 10, 17: Cel ce îl ajutase să-și facă studiile sale trimițându-1 cu burse în străinătate, îl adusese la Institut.

✦ Spec., livr. (Calc după franceză sau italiană.) A susține, a da un examen.
  • 1869 I. NEGRUZZI, Cópii de pe natură, 120: Ați auzit că Costică Buzdurug și-a făcut examenul de doctor? Azi a venit cuconul Nastase să mi-o spuie, zise cuconul Ion.
  • 1883 Timpul (Z.), nr. 218, 2: Elevele… renunțaseră de a mai face examen la uni dintre profesori, pe cari îi credeau animați de sentimente ostile față cu dânsele.
  • 1895 Epoca, nr. 17, 2: Aceia cari fac examenul II de doctorat, sunt nevoiți să pribegească prin spitaluri și să cumpere pe sub mână de la servitori câte un cadavru cu 20–30 și adeseori 40 de lei.
  • <1900–1902> CHENDI, Period., II, 148: În 2 mai 1825 făcu examenul de doctor juris.
  • 1918 PUȘCARIU, Mem., 334: Vineri, în 8 noiembrie… o elevă a mea, domnișoara Oltea Lutia, făcea examenul de capacitate.
  • ante 1925 SLAVICI, Lumea, 225: M-am prezentat la Arad prea târziu, când ceilalți făceau examenul de maturitate.
  • 1937 Arh. Som., nr. 21, 627: La finele cursului făceau examene verbale și scripturistice, primind un atestat (certificat de progres și conduită).
  • 1953 CĂLINESCU, Bietul Ioanide, I, 395: Pe furiș, fără știrea mea, a făcut examene de diferență și a obținut bacalaureatul, astfel că poate căpăta un titlu universitar.

10. Peior. A numi pe cineva într-un fel anume.
  • 1841 PANN, Fab., II, 464: Leul dac-aude aceste cuvinte, P-armăsar îl face prost și fără minte.
  • ante 1849 CONACHI, Teatru, 230: Ea îl dorește, îl plânge, iar el o face nebună.
  • 1885 Gazeta de Transilv., nr. 148, 1: Îi face nebuni pe șoviniști.
  • 1889 Epoca, nr. 1050, 1: Niciodată nu l-am făcut nebun.
  • 1902 BASSARABESCU, Pe drezină, 139: Mișu o vorbește de rău? O face proastă, plicticoasă, lipitoare, scai?
  • 1906 PAMFILE, Jocuri, I, 97: Când unul face prost pe altul, acesta îi răspunde.
  • 1916 RĂDULESCU-MOTRU, Mărturisiri, 128: Cu Rudy, cel de-al doilea amant, este la fel. Din primul moment, îl face prost.
  • 1921 Gândirea (R.), nr. 9, 164: E cel de care vă plângeați că nu vă salută, că vă face proști în discuții, și vă întoarce spatele pe stradă.
  • 1933 IBRĂILEANU, Adela, 81: Domnul despre care mi-ai spus odată la Vorniceni că ne face proaste, minciunoase, pocite, cu bustul mai lung decât picioarele, și n-avem altă treabă decât să prindem bărbații în capcană? Acum înțeleg de ce avea ciudă pe femei…
  • 1946 Rev. Fundaț., nr. 5, 149: Directorul îl face nebun; el îi dovedește că nu e, dar afirmă tare că toate băncile sunt clădiri ale fricii și lașității.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 1109: Taci din gură, Ilinco, de ce îl faci prost? se supără mama.
  • 1964 ARGHEZI, Cadențe, 87: Popa te tot face prost.
  • 1972 D. R. POPESCU, Teatru, 494: Tu-l batjocorești întruna, îl faci dobitoc, idiot.
  • 1980 D. R. POPESCU, Tiron, I, 35: Și m-a făcut nebun!
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 25: Într-o bună zi, soția lui, Mariana, l-a făcut prost.

✧ Expr. A (se) face de ocară sau de râs sau de rușine = a certa, a jigni, a umili; a (se) discredita.
  • 1646 Prav., 243: Dar dacă acela a făcut preacurvia ca să-și bată joc și să-l facă de rușine pe bărbatul femeii, atunci… se pedepsește ca și acela.
  • 1652 Îndreptarea legii, 679: Cel ce a fost osândit la judecată fie pentru mărturie mincinoasă, sau pentru altă faptă rea, pentru care judecătorul l-a făcut de rușine…, mărturia nimănuia din aceștia să nu fie luată în seamă la judecată.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, 331: Făcutu-m-am de râs a tot norodului mieu, cântecul lor toată zioa.
  • 1794 CANTACUZINO, Narchis, 291: Nici că voi mai sta de chipzuiri nici un minut, tot o să spun, de aș ști că oi să paț orice rău; căci nu trebuie să las un frate atât de iubit să să facă de râs.
  • 1844 C. A. ROSETTI, Note, I, 21: Pe câtă vreme a fost cu mine lucra neîncetat, și dacă șovăia apoi împulsia ce-i dam prin puterea ce avem pe mine, [î]1 făcea de rușine, sau poate de emulație, a lucra.
  • 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., II, 18: Aceste sunt însă numai fabule inventate de dogmatici, pentru ca să facă de râs pre Pirone, pre care nu-l puteau suferi.
  • 1877 Telegraful (Buc.), nr. 1530, 2: Să nu ne facă de rușine înaintea alegătorilor noștri.
  • 1885 Contemp. (R.), IV, nr. 5, 186: Ne spune că Iosif a băgat de samă că logodnica sa, Mariea iera îngreunată și că iel fiind drept și ne vroind să o facă de ocară se hotărâse să o lase fără vorbă.
  • 1897 Epoca, nr. 579, 1: Ar trebui puși la locul lor toți acești savanți de contrabandă, cari în streinătate ne fac de ocară, iar în țară ne plictisesc cu aerele lor importante.
  • 1901 IORGA, Ist. Lit. (XVIII), 192: Să zărească statul său și, privind la cei de demult ai neamului său părinți, să nu facă de ocară mărirea acelora, cari era oameni învățați, oamenii războinici, oamenii viteazi, oameni cari sus căuta.
  • 1913 Luceafărul (R.), nr. 8, 265: Mă înglodasem în datorii, cu multe rugăminți am înduplecat pe portărei să nu mă facă de rușine.
  • 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 242: Dar trecutul a silit pe entuziaștii pașoptiști să-și facă de râs proclamațiile silindu-i să creeze comisari care să explice milioanelor de fii ai patriei cuvântul libertate.
  • 1930 GALACTION, Roxana, 100: Nu rușina, nu fă de ocară pe păstorul lor!
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 688: Mai târziu, Nicolae a ajuns mitropolit, un frate îl face de râs cu purtările sale, totuși înaltul prelat nu se socotește, el care își părăsise nevasta.
  • 1950 CAMILAR, Negura, II, 27: M-am făcut de râs în fața mârlanilor.
  • 1960 Viața rom. (R. US), nr. 1, 19: Băiete, băiete, vezi să nu mă faci de rușine.
  • 1979 I. A. POPESCU, Orații, 179: Să nu mă faci de rușine, Că aicea-i lume multă, Numai la mine se uită.
  • 1989 SIMION, Scriit., IV, 406: Să nu mi-l faceți de ocară căci ne-a dat inima în gaj.
  • 1990 CĂRTĂRESCU, Levantul, 205: Și pe cer voi să le puneți cum e bine pentru țară Ca nu cumva o stea proastă să o facă de ocară.
  • 2000 Diagn. Probl. Soc., 70: Dar dacă iau de la un baștan așa mai cunoscut, nu i-a dat banii la timp, vine, îl leagă, la portbagaj cu el să-l facă de râs; mai îl plimbă puțin și cu untură…
  • 2009 VOSGANIAN, Cartea, 438: Două întrebări bine țintite sunt mai lămuritoare decât un răspuns șovăielnic, nu ne făceam de râs?
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 88: La un interviu muncești ca la o povestire, câteva ore-n șir, întâi ca să zici ceva, acolo, care să nu te facă de râs, ceea ce-ți consumă timpul și resursele.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 248: Eu, de vreme ce am afirmat de la bun început că nu știu, nu mă pot face de râs.
  • 2011 Apostrof, nr. 5, 26: Nu mai umblă nimeni cu așa ceva, doar n-o să se facă de râs, că e înapoiat!

11. (Complementul indică meserii sau sporturi) A practica.
  • 1845 F. AARON, El. Ist. Lumii, 8/17: Neguțetorul vede în istorie ca într-o oglindă în ce chip comerciul său, făcut cu înțelegere și cu dreptate, leagă pe oameni între dânșii.
  • <1852–1853> ALECSANDRI, Poezii pop., I., 56: Apuca-n călătorie Să facă negustorie.
  • 1888 Epoca, nr. 663, 2: Va începe un curs public, pentru persoanele ce nu fac medicină, dar care se ocupă de știință.
  • 1908 Albina pop., nr. 41–42, 1190: Face sport, învață călăritul, într-un cuvânt se dedă feluritelor jocuri atât de priincioase pentru dezvoltarea corpului și chiar pentru dezvoltarea facultăților intelectuale.
  • 1924 POPA, Ciuta, 43: Mă, Octave, de ce nu faci tu avocatură?
  • 1935 TEODOREANU, Lorelei, 217: Gabriela părea mulțumită. La Brașov făcea tenis, călărie, patinaj și mai ales sky.
  • 1938 REBREANU, Gorila, 34: Pahonțu a părăsit magistratura fără să aibă nimic precis în vedere. Va face avocatură, și-a zis, căci bara justiției oferă minunate prilejuri de punere în valoare a talentului.
  • 1942 AGÂRBICEANU, Ana, 117: Gândurile fetelor și băieților de azi, care fac sport împreună, îmbrăcați în costume sumare, sunt mai curate decât ale tinerilor dinaintea noastră, care-și țineau ascunse toate… farmecele.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 259: Mai trăiau și oameni tineri care făceau sport.
  • 1961 H. LOVINESCU, Febre, 359: Dar eu n-am venit aici să-mi completez educația, ci să fac medicină.
  • 1968 Viața rom. (R. US), nr. 9, 55: Tatăl scriitorului, Ion Nilă Mihăescu, făcea avocatură, ca apărător de modă veche, cu diplomă de la Târgoviște (fusese grefier).
  • 1970 MUȘATESCU, Proze, 245: Adică, un om care face avocatură și politică, cu care merge la teatru în serile de premiere…, se culcă în patul ei, în cămașa de noapte cu râuri.
  • 1978 SORESCU, Sărb., 868: De când faci sport?
  • 1993 BARBU, Ianus, 805: Eram înalt, blond, cu un păr scurt, făceam tenis pe vremea aia pentru că scăpasem de militărie și de război.
  • 2001 Vieți paralele, 53: Făceam sport pe atuncea, puternic și de performanță.
  • 2003 BUZURA, Tentația, 150: Dacă aș fi putut să fac cercetare științifică serioasă – care mă fascina pur și simplu – n-aș fi părăsit, cred, psihiatria.
  • 2003 GOMA, Jurn., VIII, 311: Dacă nu mai pot face sport, dacă nu mai pot bea-mânca, ce-cât am chef, totuși, pot lucra.
  • 2008 Apostrof, nr. 9, 21: În România e greu (de fapt, e periculos!) să faci cercetare științifică, căci validarea sau invalidarea ei o decid… jurnaliștii, mulți dintre ei neintrați vreodată într-o bibliotecă…
  • 2015 St. Ist. Lb., 669: Făcea tâmplărie.

✧ Expr. A face carieră = a avansa în profesie, adesea mai repede decât ar fi normal sau cuvenit.
  • 1877 MAIORESCU, Trad., 422: Mijlocul de căpetenie pentru a face carieră sunt prieteșugurile și camaraderia.
  • 1887 Telegraful (Buc.), nr. 4586, 1: Un asemenea om, care a avut să lupte cu multe greutăți ca să facă carieră, merită cea mai sinceră stimă din partea concetățenilor săi.
  • 1897 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., III, 296: E firesc ca un tânăr doctor care studiază medicina în unicul scop de a face carieră să fugă de sat – căci, desigur, nu acolo poți face carieră medicală.
  • 1898 Unirea, nr. 42, 333: Cerșitoriul în mediul nostru social face carieră în specialitatea sa nu cu smerenie, ci cu obrăznicie.
  • 1909 Luceafărul (R.), nr. 13, 300: În mijlocul societății în care i-a fost dat să-și petreacă vieața, un asemenea om nu putea să facă carieră, nici să-și creeze pozițiune.
  • 1926 Transilvania, nr. 10, 566: Nu vezi, mă, slabule, cum toate lichelele fac carieră, se lăfăiesc pe asfaltul orașelor și tu, care ai stat treizeci de ani, să-ți mănânci sănătatea, lucrând pentru alții, pe nimica, ai ajuns să-ți poruncească cine și-a luat pălăria, odată, înaintea ta?
  • 1934 IONESCU, Nu, 116: Cum subsemnatul nu se ia în serios nici pe el, nici literatura… nu va face carieră.
  • 1943 CONSTANTINESCU, Scrieri, V, 138: Tânărul romancier a câștigat toate sufragiile și desigur că va face carieră.
  • 1956 CĂLINESCU, Cron., 133: Un arhitect convins că zidurile pe care le ridică se vor prăbuși nu face carieră.
  • 1964 Viața rom. (R. US), nr. 11, 196: Unul din ei a fost dăruit de orașul Danzig lui Adolf Hitler și a făcut carieră, devenind câinele preferat al Fuhrerului.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 141: Cel simplu e următorul: de ce o face, care este motivația actelor sale, în afară de dorința de a face carieră, prin demagogie?
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 262: Și la fel de convinsă eram că Niki va face carieră! Cu talentul lui de a vorbi, cu talentul de a se purta cu oamenii!
  • 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 113: Ei sau fiii lor vor putea face carieră, vor pătrunde în rândurile înaltului cler, ale militarilor superiori sau ale înalților funcționari de stat.
  • 2005 GOMA, Jurn., XIII, 295: L-am cunoscut în casa lui Ivasiuc…, ca fiind un parvenit intrat în partid numai pentru a face carieră.
  • 2008 Apostrof, nr. 9, 15: Negoițescu… ca și N. Balotă, amândoi clujeni, precedându-l cu puțin, vine la București cu gândul de-a face carieră în capitală.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 959: El este mereu în locul potrivit, ceea ce explică iuțeala cu care face carieră.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 99: Ar fi făcut carieră la Oxford, mi-a spus odată, în Germania, Nego. Acolo e bine să te bâlbâi, iar dacă și șchioapeți ești intangibil.
  • 2015 PLEȘU, Despre inimă, 112–113: O mină de „inventivitate” magisterială sunt site-urile de „training”, organizate de experți în materie de dezvoltare personală: cum să faci carieră, cum să ai succes în viată etc.

✧ Expr. A face armata = a satisface stagiul militar.
  • 1886 Telegraful (Buc.), nr. 4237, 3: Brigadierul Marin Stănescu nu este decât un oarecare Stan Negoescu care face armata în locul adevăratului Marin Stănescu din Dâmbovița, care nu se știe unde se află.
  • <1890–1891> KOGĂLNICEANU, Orat., III5, 263: Auzisem însă pe ici pe colo că din călărașii cari după legea organică trebuiau să-și facă armata cu schimbul s-ar fi făcut escadroane permanente.
  • 1893 Lupta, nr. 2055, 3: A studiat la Liceul nostru și făcând armata română, a eșit cu gradul de ofițer în rezerve.
  • 1906 Luceafărul (R.), nr. 2, 31: Și flăcăul cântă singur alte patru versuri pe care le învățase de la un Moldovan cu care-și făcuse armata.
  • 1910 N. Rev. Rom., nr. 17, 2: Căci și-a luat leafa de profesor pe tot timpul cât ar fi trebuit să facă armata.
  • 1928 AL. O. TEODOREANU, Hronicul, 185: La instrucție? Nici n-am făcut armata!
  • 1935 Transilvania, nr. 5, 298: Aici ar trebui să avem o zonă culturală. Feciorii de aici ar trebui duși să-și facă armata în interiorul țării, unde nu se aude graiul strain.
  • 1941 AL. PHILIPPIDE, Nuv., 20: Bucureștii erau orașul studenției lui și tot aici el își făcuse armata, la școala de geniu.
  • 1956 Muzica (R.), nr. 4–5, 42: Reîntors fiecare în satul său – fie și numai pentru câteva zile – lasă aici cântecele pe care el le-a învățat acolo unde face armata sau unde lucrează.
  • 1963 GRAUR, Et. Rom., 54: Personal am auzit în copilărie, de la bucovineni care făcuseră armata în regimul austriac.
  • 1968 BREBAN, Animale, 345: De altfel, Mateiaș care ajunsese în miliție doar pentru că nu reușise la facultate și trebuise să facă armata, nu-și terminase decât de vreo câțiva ani stagiul.
  • 1972 Viața rom. (R. US), nr. 2, 14: Făcuse armata la tunuri, îi plăceau caii greoi, de dârvală.
  • 1982 D. R. POPESCU, Tiron, 138: Am făcut armata la vânătorii de munte, se lăudă el, fără să-l întrebe de data aceasta nimeni unde fusese concentrat.
  • 1998 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 306: Recrut, unde să facă armata dacă nu la Bacău (sau Bachau, cum i se spunea pe vremea mea), ca tot filologul!
  • 2001 Vieți paralele, 68: Din ce cauză vă spun că fiind născut în 1908 atuncia era, făcuse armata înainte și… atunci se mobiliza, dar la locul de muncă, înțelegi?
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 9: Băiatul trebuia să-și facă armata tocmai la Târgoviște, în celălalt cap de țară.
  • 2008 Colectivizarea, 21: Când am ajuns la primărie erau cinci persoane, m-am uitat așă păste ei, că io am făcut armată în București, am fost îmblat în lume.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 36: Mi s-a-ntâmplat de patru ori în viață, prima dată pe când făceam armata și când câțiva colegi și-au bătut joc de mine în ultimul hal.

✦ (Complementul indică mișcări sau poziții specifice unor discipline sportive) A executa.
  • 1897 Epoca, nr. 469, 1: O groapă de copii în zdrențe Fac roata și se bat, și sar.
  • 1902 MACEDONSKI, Nuv., 37: În pielea goală, mai mulți se țineau de caretă, alergând după ea, iar cei mai sprinteni se dau tumba sau făceau roata pe lângâ portițele ei, doar de le-o pica vreun gologan în palmă.
  • 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 308: A început să facă roata, ca păunul printre cucoane!
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 887: Fana călca apa și știa să facă pluta, înota voinicește, cu o mână sau cu amândouă, pe un umăr sau altul.
  • 1957 MUȘATESCU, Jurn., II, 383: Îmi fac acasă o piscină plină cu saramură, ca să fac pluta pe spate în ea, cu țigară de foi în gură.
  • 1959 ELIADE, Integr. Prozei Fant., II, 55: După vreun kilometru, a obosit, a încercat să facă pluta, și când i-a intrat apa pe gură și nas, s-a speriat și a început să strige după ajutor.
  • 1959 VIANU, Arte, 430: Cântărețul execută pași de step, sare și rămâne în aer ca un balerin, face roata.
  • 1962 Viața rom. (R. US), nr. 10, 9: Cu mâinile sub cap, făcea pluta stând nemișcat pe apă, cu burta-i enormă scoasă la suprafață.
  • 1973 SORESCU, Teatru, 1350: Pluta. Fac pluta. Și stau cât se poate de țeapăn.
  • 1979 TITEL, Clipa, 236: Începu să înoate, cu niște mișcări repezite de băiețandru; apoi făcu pluta stând nemișcat pe spate, privind cerul înalt și senin.
  • 1982 D. R. POPESCU, Tiron, II, 106: Antrenorul de lupte greco-romane surâdea: el era cu teoria formei umane. El voia să ne învețe să facem podul!
  • 1997 S. POPESCU, Exuvii, 254: Nu mai puteam să fac roata și podul de sus.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 403: Cu obrajii umflați, făcea din gură ca saxofonul, ca washboardul și ca maracasele, se dezarticula cu totul, făcea roata și podul, imita mersul lui Baloo.

12. Fam. (Complementul indică jocuri de societate) A amesteca cărțile; a juca.
  • 1845 ALECSANDRI, Iașii, 106: Eu fac cărțile.
  • ante 1889 EMINESCU, Prozele post., 139: Ca să petrecem făcurăm un joc de cărți.
  • 1903 Luceafărul (R.), nr. 7, 132: Facem un biliard?
  • 1926 ARDELEANU, Diplomatul, 274: Să facem un tabinet.
  • 1934 D. BOTEZ, Ghiocul, 384: Când nu-și găsea printre vizitatori un cunoscut cu care să stea de vorbă sau să facă un tabinet, se plictisea de moarte.
  • 1935 MUȘATESCU, Licuricii, 63: Eu cred că în loc de șampanie, ar fi bine să facem un joc de societate. O partidă de loton, de exemplu.
  • 1938 SEBASTIAN, Jocul, 86: Faceți un tabinet, o lași să câștige și se împacă ea.
  • 1946 CAMIL PETRESCU, Prof. Omu, 172: Gurău face un joc, aruncă cu cocoloși de hârtie.
  • 1946 CHIHAIA, Treptele, 50: Să mai facă un tabinet pentru a alunga plictiseala ucigătoare.
  • 1953 CĂLINESCU, Bietul Ioanide, II, 250: Făcu un joc de șah.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 48: – Ei, vorniceaso, facem un whist?

13. (Complementul indică sunete, adesea onomatopee) A produce; a reda, a imita.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 90: Spânul face tranc! capacul pe gura fântânei!
  • 1888 POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 164: Dracul făcu puf! cu capul de părete.
  • 1893 MARIAN, Satire, 263: Și când se suia Tot așa făcea: Oac, oacaca!
  • 1897 Albina pop., nr. 10, 312: Câinele făcu către el: ham! ham! ham!
  • 1898 GOROVEI, Cimiliturile, 56: Are tata o oaie laie Și-a fătat doi miei în pae; Eu zic bârrr!, ea face hârrr!
  • 1903 NICULIȚĂ-VORONCA, Datinele, II, 533: Atunci el cu lopata face: „trosc!” în lampă; și a sfarmat lampa.
  • 1907 SADOVEANU, Vremuri, 248: Tot îl întreb, tot îi vorbesc de vreo șase luni, de când a venit, el, pace! numai ca urșii face și tot se uită urât la mine.
  • 1910 PĂSCULESCU, Lit. Pop., 373: A pufăi: a face puf din buze, a sufla fumul bând tutun.
  • 1931 ARGHEZI, Moș Crăciun, 246: N-am spus nicio vorbă de cocoși, de găini, de puii galbeni cu ciocul roșu, de câinii care fac: ham! ham!
  • 1939 An. Arh. Folk., V, 150: Puiu faci piu-piu-piu.
  • 1955 H. LOVINESCU, Citadela, 92: Eram atât de singură, că m-am prefăcut într-o broscuță care face: oac, oac! la stele.
  • 1957 CAMIL PETRESCU, Un om, III, 298: În noroiul drumului, gloanțele făceau un „pleosc” sec și aruncau stropi.
  • 1957 Viața rom. (R. US), nr. 3, 46: Ghiciți ghicitoarea mea, ce-i aia care face miau-miau!
  • 1970 BRUMARU, Poeme, 33: Se tăvălesc pe burtă și fac: buf!
  • 1974 TITEL, Țara, 30: Și ea râdea, râdea și apa făcea pleosc, pleosc.
  • 2005 GALR, I, 674: Pisicuța făcea „miau-miau”.

14. A schimba statutul cuiva; a numi pe cineva într-o funcție.
  • 1878 HASDEU, Cuvente den bătrâni, I, 205: Din recunoștință, acesta l-a chemat în țară, l-a făcut boier mare și l-a acoperit cu averi.
  • 1883 Timpul (Z.), nr. 220, 1: Cine te-a făcut conte? Cine te-a făcut rege?
  • 1884 Literatorul, nr. 4, 217: Eram veterinar la Severin… dar primaru de la noi de la Cerneț m-a chemat de l-am curarisit și de bucurie că l-am însănătoșit, m-a făcut doctor.
  • 1895 Vatra, nr. 3, 72: Ține mai multe conferințe despre magnetism, cari conferințe l-au făcut celebru.
  • 1905 St. Doc. Liter., VII, 34: Contra d-sale am fost și voi fi, căci tot eu l-am făcut profesor și pe d-sa la concursul în absență pe care l-a dat la universitatea din Iași.
  • 1928 MINULESCU, Corigent, 304: Și-a pus în gând să-l facă doctor și cu timpul să-i clădească un spital în sat.
  • 1931 REBREANU, Jurn., 165: I se reproșează chiar de către dușmanii național-țărăniștilor că e ingrat cu cei ce l-au adus în țară și l-au făcut rege.
  • 1938 Biblia (1938), 321: Și l-a făcut rege peste Galaad, peste Așer, peste Izreel, peste Efraim, peste Veniamin și peste întregul Israil.
  • 1959 Viața rom. (R. US), nr. 7, 51: Țăranii din Transilvania l-au făcut medic. Pălmașii din Bărăgan te-au făcut soție de medic.
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 382: Să-ți strângi articolele, actele, te fac profesor, măcar atâta mai pot și eu.
  • 1982 D. R. POPESCU, Tiron, II, 291: Lipsa aceasta de scrupule v-a făcut celebră, sunteți întruchiparea vie a individualismului devorant și devorator.
  • 2007 Man Ist. X, 5: Lucrarea care l-a făcut faimos în teoria științelor politice este Contractul social.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 287: Pe cel mare, Constandin, l-au făcut profesor.

15. GRAM. (Complementul indică forme din paradigma claselor flexionare) A avea.
  • 1885 România Lib. (C.), nr. 2427, 3: Cum face masculinul de la Mița? „Mițanu”, răspunse copila.
  • 1914 VICIU, Colinde, 202: În uzul vulgar face pluralul: năfrămi.
  • 1943 IORDAN, Lb. Rom. Actuală, 66: Se observă, la feminine, și anume la substantivele abstracte, apoi la cele care exprimă ‘materii’, tendința de a face pluralul în -uri.
  • 1962 St. Form. Cuv., 177: Numele de agent formate în franceză cu sufixul -(t)eur și împrumutate în română, fac femininul în -oare.
  • 1975 I. GHEȚIE, Baza dial., 355: Car face pluralul în -ă.
  • 1982 COTEANU, Gram. Bază, 43: Singurul feminin terminat în -i, zi, face pluralul în -le.
  • 2006 ARVINTE, St. Ist. Lb., 147: Acest substantiv face pluralul în -eie.
  • 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 318: Face pluralul cu alternanță vocalică.
  • 2012 St. Ist. Lb., 425: Vreme face pluralul fie ca vremi (Hamangiu, Lambrior, Iorga), fie ca vremuri, vremurile, vremurilor (Maiorescu, Iorga, Rădulescu-Motru).
  • 2013 BRÂNCUȘ, St. Ist. Lb., III, 91: De exemplu, gjysh „bunic” face pluralul în -ë, -a, -ër, -re.

IV. (Urmat de false complemente directe)
1. (Complementul indică o valoare bănească) A costa, a valora.
  • 1600 Doc. Îns. Rom., 135: Prada au luat la sine, care face mult preț.
  • 1646 Prav., 85: Să prețuiască casa cât va face și să plătească tot acel preț.
  • <1711–1712> N. COSTIN, Let. Țării Mold., II, 328: Ase au dat cuvântu câte 5 rubli de om într-o lună, cari fac 50 lei proști.
  • 1808 ȚICHINDEAL, Lucruri moral., 24/11: O libră face mai jumătate de florint nemțesc.
  • 1845 I. IONESCU DE LA BRAD, Calend. Gospodar, 250/21: Un câștigu mai mare decât face venitul moșiei.
  • 1863 ALECSANDRI, Agachi, 685: Mobilarea-i prea frumoasă, dar și ține cam scump. Fie, că face; ș-apoi cine caută la bani, când lucru-i plăcut?
  • 1876 ISPIRESCU, Legende, 52: Acum o mie de vorbe un ban nu face.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 96: Aduce peatra la mine și i-o plătesc cât nu face.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, I, 377: Murgulețu tare-mi place, Spune-mi mie, câți bani face?
  • 1890 CARAGIALE, Nov., 55: Are strânsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite, o marfă care totdeauna face parale.
  • 1898 Albina pop., nr. 2, 55: Îi spuse că-și aduce aminte, că i-o va plăti, și-l întrebă cât face.
  • 1900 ZANNE, Prov. Rom., V, 423: De aci rezultă că cine cumpără la mezat plătesce lucrul mai mult de cât face.
  • 1910 DELAVRANCEA, Luceafărul, 295: Știți voi cât face un galben?
  • 1929 CAZIMIR, Grăd., 214: Dă-o dracului, Lică, că nu face… îți spui eu.
  • <1937–1942> SANDU-TIMOC, Poezii pop., 84: Măi Anică, crâșmăreasă, Dă-ne vin de-al bun să bem, Cât… face că-ți plătim!
  • 1945 Rev. Fundaț., nr. 6, 506: Ea nu se uită la bani, plătește cât face, numai să-i treacă lui Ion.
  • 1953 CĂLINESCU, Bietul Ioanide, 120: Dau o mie, că nu face, ghetele sunt rupte!
  • 1975 PREDA, Delirul, 53: Nu-i dăduse pe vie mai puțin decât făcea.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 40: Așa-i pe lumea asta, cât ai să dai, ești bun, cât nu, nu faci o ceapă degerată.
  • 2009 VOSGANIAN, Cartea, 326: Niște târgoveți care, știind unde se duc și adăugând prețul disperării, le ceruseră de trei ori mai mult decât făceau.

2. (Complementul indică o boală sau un semn al unei afecțiuni) A contracta, a avea; a provoca, a produce, a cauza.
  • 1646 Prav., 152: De nu va face vânătae sau sânge, nu să cheamă sudalmă mare.
  • 1652 Îndreptarea legii, 180: Muiarea poate să ceară voe de la judecătoriul besearicii să se desparță de bărbatul ei când o bate fără de samă și-i va face rane cu arme.
  • <1760–1770> Meșt. Doft., 335: Și făcu rană chinuitoare.
  • 1837 PANN, N. Erotocrit, II, 235: Ș-îi făcu rană, din care a curs sânge de ajuns.
  • 1875 BUJOREANU, Apendice, 32: Cela ce va răni pre altul și-i va face rană… îl vor certa pre acesta ca și pre un ucigătoriu.
  • 1888 Telegraful (Buc.), nr. 4693, 2: Să vă iubiți unii pe alții; să iubesci pe inimicul tău și să faci bine acelor cari îți fac răni.
  • 1892 MARIAN, Nașterea, 66: Moașa sau mama, care aruncă scăldătoarea spre soare, are mare păcat, iar copilul mamei respective, îndată cum îl scaldă, face bube pe trup.
  • 1895 Șezătoarea, nr. 7, 149: Coaja de ou nu se aruncă în foc că faci bube.
  • 1903 NICULIȚĂ-VORONCA, Datinele, I, 226: Cum lucrează în ziua aceea, fac bube pe la încheieturi, capătă dureri și li se schimonosesc mânile și trupul.
  • 1903 LEON, Ist. Medic., 251: În unele părți este credința că cine mănâncă untură de bursuc se îngrașă; oilor li se dă pentru răsfug, când fac bube la ochi și la uger.
  • 1910 I. Creangă (R.), nr. 2, 279: Când te lovești cap în cap cu cineva, sau singur de ceva, să scuipi jos numaidecât, că de nu, faci bube dulci în cap.
  • 1925 L. COSTIN, Mărg. Ban., 82: Dacă mănâncă cineva la apusul soarelui, atunci i se fac bube la gură și capătă durere de cap.
  • 1938 Biblia (1938), 1000: Lovitura biciului face vânătaie, dar lovitura limbii frânge oasele.
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 464: În aceste cazuri bolnavul face febră și frisoane, starea sa se alterează, iar regiunea lombară se umflă și devine foarte dureroasă.
  • 1962 Viața rom. (R. US), nr. 5, 34: Și Vintilescu ăsta al nostru, doctorul, spunea că faci cancer din tutun.
  • 1975 PREDA, Delirul, 490: Dacă nu faci febră te vindeci repede, dar dacă faci, înapoi la trenul sanitar. Nu e de glumă.
  • 1981 M. LOVINESCU, Jurn., I, 50: Ch. e azi mai rău și a făcut febră (38 cu 5).
  • 1997 BREBAN, Riscul, 292: De ce nu face cancer, de ce nu-i otrăvește nimeni câinii?
  • 2012 Apostrof, nr. 12, 20: Noaptea am făcut febră, care m-a ținut până ieri, când mi s-a liniștit.

✧ Expr. A face (pe cineva) bine = a vindeca.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 78: Și medicul o să vină și o să te facă bine, domnule Pocal.
  • 1973 SORESCU, La lilieci, I, 13: Până la urmă cineva a spus că numai laptele de femeie te face bine în cazuri de-astea pe viață și pe moarte.
  • 1981 BARBU, Săptămâna, 209: Sunt vesel, puternic; când m-oi șubrezi dau avize medicale la gazete și să vezi cum năvălesc doftorii să mă facă bine.
  • 2008 Apostrof, nr. 11, 27: Ce am de nu sunt îndeajuns medicii din Pirgos să mă facă bine și trebuie să merg la București? Eu, personal, mă simt foarte bine.

3. Fam. A răspunde, a zice.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, octombrie 61: „Dară nu te chiamă Andronic?” El feace: „Așea mă chiamă”.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 114: Pe dumnea-voastră lăudându, Și făcându omenii aminu.
  • 1903 NICULIȚĂ-VORONCA, Datinele, I, 243: Face într-o zi boierul cătră cucoană: „Oare ce am trimete călugărilor celora să mănânce și să trimetem pe cineva cuminte, cu cuvânt, ca să vorbească cu dânșii?”
  • 1914 PAMFILE, Diavolul, 87: Dela o vreme i-a venit și feciorului lucrul acesta nu știu cum, și face către mireasă: – Tu, mi se pare că n-ai văzut încă mirese.
  • 1920 REBREANU, Ion, 121: Oh! Ai știut și totuși ai tăcut toată vremea, făcu Laura spăimântată.
  • 1921 I. Creangă (R.), nr. 1, 62: Da, bine, ce ai cumătrelule, de ești așa de supărat – făcu țiganul, când îl văzu pe cumătru-su.
  • 1930 C. PETRESCU, Calea Victoriei, 130: Se căută în buzunar și făcu foarte surprins: „N-am mărunte acum”.
  • 1935 BOGZA, Țara, 72: Mai strigă mă, face primarul cu vocea lui răgușită și groasă.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, I, 179: – Titi, nu vrei să mergem? făcea Ana numaidecât.
  • 1948 PREDA, Nuv., 365: Noroc! făcu el scurt și apăsat.
  • 1959 ELIADE, Integr. Prozei Fant., II, 38: Acum nu mai scapă, făcu celălalt.
  • 1959 BENIUC, Pe muche, I, 391: Extraordinar! făcură câteva cucoane, pocnindu-și palmele.
  • 1962 BARBU, Prânzul, 569: Nimic, făcu flegmatic radiotelegrafistul. O baterie de coastă trage într-o patrulă de vase rusești.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 82: Cine-i? făcea. Cine-i acolo? făcea, cu vocea aia a ei, gâjâită.

B. Intranz.
I. (Cu valoare non-copulativă)
1. Refl. A da, a lăsa o falsă impresie, a juca un rol, a se preface.
a) (În combinație cu verbe sau ca regent al unor subordonate) A simula.
  • <1592–1604> Floarea darurilor <1592–1604>, 154: Solomon dzise: „Hitlenul se face a nu-ș cunoaște paguba când i-o face altul”.
  • 1646 Prav., 156: Când va sudui neștine pre altul și el să va face a nu-l audzi.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, octombrie, 63: Făcându-să că îmblă după meșteșugul doftorielor cu adeverința pliniră lucru apostolesc.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 444: Să face a nu-i plăcea să priimască domnie.
  • 1766 Doc. Callim., II, 364: La Roche se face a nu ști nimic și a crede afacerea terminată.
  • 1780 Prav. Cond., 134: Asemenea și cumpărătoriul de au știut că are altul protimisis și, așăzându-să cu vînzătoriul s-au făcut că n-au știut, cu socoteală, ca să treacă vremea sorocului și în urmă după trecerea vremi să stăpânească, atunci nu numai să fie lipsit de acel lucru, ci să se și păgubească, după cum să va găsi cu cale de către judecată.
  • 1818 I. GOLESCU, Teatru, 26: Adică vor să împlinească ceea ce s-au făcut că au iertat.
  • 1838 POGOR, Henriada, 90/9: Să făcea cum că nu știe lovirea ce să gătea.
  • 1840 NEGRUZZI, Amint., 43: De vei veni în Besarabia, să te faci că nici mă cunoști.
  • 1849 BĂLCESCU, Coresp., 180: Se face a uita aceasta când arată că-acești bani n-are nimic a face cu mergerea la Constantinopol și mă acuză că n-am dat înapoi Vistieriei acești bani.
  • 1857 ALECSANDRI, Cinel, 586: Să mă fac că nu știu de-s cucoane, ori ba?
  • 1865 Amicul scolei, nr. 6, 179: Grecul se face a nu înțielege că tot venitul era destinat pentru școala.
  • 1874 ISPIRESCU, Legende, 282: El luă banii și se făcea a se mai plimba prin ostrov.
  • 1877 CREANGĂ, Povest., 20: Li-am dat bună pace, m-am făcut că nici nu-i văd, și ei s-au dus în treaba lor.
  • 1888 POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 26: Se face însă a fi voios și-ncepe a se gândi cum să-l poată amăgi pe zmeu.
  • 1892 STĂNCESCU, Basme, 357: Începu a se face că măsoară cu sfoara, cântând și chuind.
  • 1894 Șezătoarea, III, 23: Au fost odată trei frați: doi erau tâlhari și unul era năzdrăvan, dar se făcea că e prost.
  • 1905 IORGA, Ist. Rom., II, 65: El se face a trece la catolicism.
  • 1913 I. Creangă (R.), nr. 5, 364: Sărută mâna călugărului și se face a plânge de bucurie.
  • 1925 Transilvania, nr. 5–6, 167: Iar acas’ se face-a plânge.
  • 1932 C. GANE, Trecute vieți, I, 383: El s-au făcut a merge din drum în pădure.
  • 1944 IORDAN, Stil. Lb. Rom., 245: Subiectul vorbitor nu știe (ori se face a nu ști) că sosește primăvara, și atunci prezintă acest eveniment subt forma unei întrebări.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 394: Și morala decadentă a burgheziei și a democrației se face a nu ști că cea mai cumplită suferință e crima, pentru cel ce-o săvârșește…
  • 1965 CĂLINESCU, Estet. Basm., 249: Fata, sfătuită de cal, se face a se supăra și cere să meargă la grajd.
  • 1972 Viața rom. (R. US), nr. 9, 96: El crede efectiv sau se face a crede că acesta n-ar face în literatura sa decât să aplice niște teze teoretice.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 125: Iat-o cum se face a fi surprinsă când dă cu ochii de Titi Ialomițeanu.
  • 1997 S. POPESCU, Exuvii, 58: N-are rost să mă fac că nu știu că și Breton a visat o carte.
  • 2001 Vieți paralele, 176: Eu mă fac că nu văd, aranjează tu cu ăla care cu cizmele.
  • 2004 R. CIOBANU, Steaua, 82: Să intervin, să-i spun Corinei că știu, s-o întreb cine e băiatul sau să aștept, să mă fac că nu știu nimic și să las lucrurile să decurgă de la sine?
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1282: Pleșu se face a nu înțelege (motivația se revelă ca o strategie) de ce lumea reală e atât de „plină”, de bogată în forme.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 301: Iar eu, ca să nu-i fac jocul, trebuie să tac, să mă fac că nu-l văd, că nu-l aud, pentru că eu nu sunt ca el, eu sunt un lord, nu-i așa?

b) (În combinație cu adjective) A se da drept altcineva sau în alt fel decât este în realitate.
  • <1592–1604> Floarea darurilor <1592–1604>, 154: Căce când i-e foame și nu poate găsi vânat, iară ea se face moartă în poiană și tinde picioarele.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 371: Iară svântul… să făcea la arătare păgân.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 261: Mă feci cătră dânșii ca om ce n-aude.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, II, 300: Culcă-te pre patul tău și te fă beteag.
  • 1814 ȚICHINDEAL, Fab., 78: Atuncea mârtânul s-au făcut mort și s-au întins câtu-i de lung fără de nici o mișcare.
  • 1844 Propășirea, 227: Neîndrăznind să-și împlinească însărcinarea chiar în Curtea domnească…, se făcu bolnav ca să poată mai bine înșăla pre Ghica.
  • <1851–1852> HASDEU, Folc. Liter., 471: Și-i spune că iară are să-i iasă Dracu înainte să-l înghie să se apuce argat. I-a spus D[umnezeu] să se prindă pe trei ani și doi să-l slujească cu mare credință și în al treilea să se facă bolnav. Să-i pretindă tot soiul de doftorii și când s-a împlini, să-i pretindă năsip din fundul mării.
  • 1875 CREANGĂ, Pov., 10: Atunci, voi să vă faceți moarte-n popușoi, să nu spuneți nici laie, nici balaie.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 261: Dacă vădzu fata că fiul de împărat nu crede… ea se făcu bolnavă.
  • <1884–1899> ALEXICI, Lit. Pop., I, 229: O fost odată o vulpe și s-o făcut moartă lângă drum.
  • 1887 Epoca, nr. 380, 2: Erea vorba ca d. Stătescu se se facă bolnav și să nu vie azi la Cameră.
  • <1893–1895> BACALBAȘA, Moș Teacă, 45: Se face bolnav ca să scape de treabă. Lenea, săraca!
  • 1898 Șezătoarea, V, 155: Când îți va mai zice să arunci floarea, să te faci mânioasă și să ei ghiveciul, să-l trântești jos.
  • 1900 ZANNE, Prov. Rom., IV, 301: Se face prost să nu-l iea catană.
  • 1906 Albina pop., nr. 5, 121: Totuși el se face mort, ca să vadă mai bine ce au de gând cu el cei doi mizerabili.
  • 1914 I. Creangă (R.), nr. 6, 204: Nu te face prost, că te pricep.
  • 1920 VISSARION, Ber-Căciulă, 22: El se făcu lovit tare, începu să se perpelească pe jos și să strige.
  • 1927 REBREANU, Ciuleandra, 107: Leahu știa, cum știa tot sanatoriul, că boierul lui vrea să se facă nebun ca să scape de pușcărie.
  • 1927 Snoava, II, 167: Femeia de unde să se învoiască să-i dea sălaș! Dar cerșetorul se făcu prost, se așeză după cuptor și de-acolo nu voia să iasă o dată cu capul. În urmă se învoi și ea, văzându-1 că începuse să doarmă.
  • 1936 Rev. Fundaț., nr. 8, 352: Julieta nu e calomniată direct, dar e la fel lovită de calomniile care se duc între cele două familii și de stăruința familiei sale de a o căsători cu contele Paris; ea nu se omoară, dar se face moartă.
  • 1937 ARGETOIANU, Îns., II, 178: Pentru dânsul, ar fi fost mai bine să se facă bolnav și să nu vină.
  • 1956 Viața rom. (R. US), nr. 2, 151: Oare-i un prost, ori îi numa’ un nerușinat? Oare el nu-și dă seama că tocmai de-aceea l-am chemat ca să-l întrebăm de ce nu s-a făcut mai de mult asta? Ori numa’ se face prost…
  • 1962 BARBU, Prânzul, 380: Mă, tu ești prost, sau te faci? Tu n-auzi ce spun eu? O să moară o mulțime de lume…
  • 1972 MIHĂILĂ, Contrib. Ist. Cult. Lit., 364: Ia vin nu te face viteaz și nu te lăuda cu el.

✧ Expr. (În combinație cu substantive sau adjective substantivate, adesea peiorativ) A face pe cineva sau ceva = a căuta să inducă în eroare prin disimularea unui anumit comportament sau calități.
  • 1840 NEGRUZZI, Amint., 45: Rusul însă n-o iubește și cocheta face pe nevinovata.
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, II, 15: Mai pe urmă însă își găsi ea unul, Cam lovit cu leuca, făcând pe nebunul.
  • 1879 TEODORESCU, Poezii pop., 360: Ziua să-mi fac slugăritul, Noaptea să-ți fac pe iubitul.
  • 1886 Epoca, nr. 151, 3: Face pe deșteptul, atacă opoziția.
  • 1893 BACALBAȘA, Pub., I, 271: Mai adăogați la astea un chef cu declamații îngrozitoare, în mijlocul cărora bietul Mărculescu face pe tenorul.
  • 1898 ZAMFIRESCU, Viața la țară, 169: Scatiu, cu capul îmboborojit în basma, făcea pe victima.
  • 1907 DUNĂREANU, Chinuiții, 158–159: Începu să se-nvârtească prin crâșmă, căutând vorbă cu ceilalți oameni și făcând pe grozavul.
  • 1910 Albina pop., nr. 23, 652: S-a așezat cu picioarele în sus făcând pe mortul.
  • 1929 AL LUPULUI, Posada, 113: Să nu mai faci pe șiretul!
  • 1938 BOGZA, Anii, 630: Să facă pe contabilul, să facă pe avocatul.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 20: Domnul Solo nu putu decât să facă într-adevăr pe mortul.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., III, 11: În ce hal face fata asta pe copilița, e ceva insuportabil.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 343: Ce e cu tine, faci pe nebunu’?
  • 1973 Ist. Lit. Rom., III, 301: Poporul român a putut face pe prostul de multe ori, fără să fie; și aceasta au văzut-o toți care l-au crezut neajutorat.
  • 1982 D. R. POPESCU, Tiron, II, 287: Căci în momentul când vei încerca să te detașezi și să faci pe deșteptul și să încerci să ai o părere a ta despre noi, înseamnă că te-ai rupt de noi.
  • 1994 PLEȘU, Chipuri, 434: Iar a-ți asuma „sacrificiul intelectului” e a-ți asuma limitele lui și niciodată a face pe prostul într-o atmosferă de pastel sătesc.
  • 2000 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 131: Nu făcea pe pedantul și pe deșteptul, era un om remarcabil.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 144: Helena se întrebă dacă băiatul chiar n-a înțeles sau numai face pe prostul.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 219: Unde sunt teologii cei mari cari ar putea face pe profesorii?
  • 2010 Apostrof, nr. 8, 27: Am zis ceva ce nu-i adevărat?, o făcea pe niznaiul Ilie.
  • 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 567: Sictir-pașa – „epitet pentru un om care face pe grozavul”.

2. Refl. (Subiectul indică fenomene ale naturii, fenomene meteorologice etc.) A fi iminent, a începe, a se ivi.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 104: Încă nu să făcură dzuă, ele să dusără la groapă să ungă trupul lui Hristos cu mir.
  • 1648 N. Test., 258: Și făcându-să zuo, adunară-să bătrânii oamenilor, mai marii popilor și cărtularii și dusără pre El în săborul lor.
  • 1652 Îndreptarea legii, 624: Se făcu cutremur în toată lumea și se întunecă soarele și tâmpla besearicii se sparse, pietrile se dăspicară, mormânturile se deschiseră, morții se sculară dă pe în groape si se arătară a mulți.
  • <1678–1689> DANOVICI, Cronog., I, 222: Iară pre aceia vriame s-au mai făcut cutremur mare la ostrov la Chipros și câte casă au fost mai rămas den cutremurul dentâiu la cetate la Salamina, toate au cădzut apoi; și pre mulți oameni au omorât.
  • 1688 Biblia (1688), 46: Domnul aduse vânt austru pre pâmânt toată ziua aceaea și toată noaptea; dimineața să făcu.
  • <1700–1710> N. COSTIN, Let. Țării Mold., I, 57: Și făcându-să cutremur mare în orașul Antiohiei atâta, cât abiia au scăpat împăratul pre o feriastră afară.
  • 1731 TEMPEA, Ist. Sf. Besereci, 129: În sâmbăta Paștilor, la două ceasuri după ce s-au făcut ziuă, aici în Brașov, în Șchei și în cetate pe câteva sate au ploat ploaie roșie cum ar fi sânge.
  • 1794 VĂCĂRESCU, Ist. Othom., I, 42: Să făcu eclipsis și acestii stele strălucitoare a imperiului othomănescu.
  • 1814 ȚICHINDEAL, Fab., 66: Apoi au pornit amândoi. Iară după ce s-au făcut ziuă, au văzut lupul pre câne hămușit pre lângă grumazi.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, 51/5: După ce s-au făcut ziuă… s-au pogorât din copaciu.
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 85: Când începu a se face ziuă, Mihai ridică tabăra și se trase spre râul Argeș.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 66: Ia mai bine să luăm cele trebuitoare și haidem acolo chiar în astă-sară, că mâne dimineață să ni se facă ziuă pe lan.
  • 1887 Lupta, nr. 320, 2: În fine, pe la sfârșitul zilei a doua, a început să se facă eclipsă.
  • 1888 POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 100: Când se făcu de ziuă, Petru culese pe un tăier struguri și plecă cu ei la Domnul, pe care, fiindcă dormea, iară l-a sculat din somn.
  • <1893–1896> FOCHI, Datini, 114: Abia a ajuns la râul Bistrița (mai jos de Râureni) și s-a făcut ziuă de tot.
  • 1906 Luceafărul (R.), nr. 5, 115: Se făcea primăvară și cu înflorirea viorelelor încolția și iubirea.
  • 1918 PUȘCARIU, Mem., 301: Dimineața, cum s-a făcut ziuă, am mers acasă, unde, intrând în odăi și revăzând toate lucrurile între care petrecusem atâția ani fericiți, simțeam cum mi se bate inima.
  • 1926 AGÂRBICEANU, L. Trupului, 250: S-a făcut vreme frumoasă, domnișoară. Mâne pot spera să vă însoțesc la plimbare? întrebă Florea pe Mărioara Grecu.
  • 1930 CAMIL PETRESCU, Ultima noapte, 300: Zamfir, care mă regăsise (fără să ne vedem fața) și voinic mă ajutase să lupt toată noaptea cu noroiul, îmi dă vestea că se va face ziuă.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 29: Acum este marea lină și se face furtună.
  • 1959 Viața rom. (R. US), nr. 4, 79: Cum se făcea dimineață când era copil, cum fluiera un graur în fundul grădinii, cum cârâiau orătăniile pe prispă.
  • 1968 NEAGU, Îngerul, 132: Apoi se făcu dimineață, o dimineață grea, mohorâtă și noi intrarăm în vie.
  • 1976 IORDAN, Mem., I, 52: În ajun se „umbla cu plugul”: dimineața, înainte de a se face ziuă, cu „plugul cel mic”.
  • 1981 PALER, Viața, 273: Apoi m-a copleșit o mare emoție, uitându-mă cum se făcea ziuă. PALER, V.P. 290.
  • 1995 D. Expr. Pop., 446: Se strâmbează vremea = se face vreme rea.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 232: Potrivit propriilor mărturii, domnul Gheorghe se întoarse acasă, dar nu mai apucă să se culce, căci se făcuse dimineață și trebuia să se pregătească pentru serviciu.
  • 2006 PĂCURARIU, Ist. B. O. R., 30: Când s-a făcut ziuă, aflând nelegiuitul Atharid acest lucru, a poruncit să i se lege mâinile și să fie spânzurat de grinda casei.
  • 2009 VOSGANIAN, Cartea, 64: Ieșeam și se făcea zi. Trebuia să mă obișnuiesc cu lumina de afară, punându-mi mâna streașină la ochi.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 289: Săraca, spăla rufe la cinci dimineața, înainte să se facă ziuă.

3. (Însoțit de complemente circumstanțiale ale direcției) A lua o anumită direcție, a se duce.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața Svinților, I, noiembrie 123: Ioan sta de-l vedea încătro va face acel minunat om.
  • 1766 Uricariul, XIX, 33:Hotarul lăsând matca pârăului face peste câmp cam kezâș.
  • 1828 T. AARON, Ist. Maior, 1096: De ar fi șezut Atila în Țeara Ungurească, între Tisa și Dunăre (precum vreau mulți), cum ar fi putut zice Priscus cum că de la cetatea Nais au venit pe o cale cătră Dunăre care făcea spre răsărit?
  • 1837 NEGRUZZI, Amint., 14: Și făcând în stânga luă la deal pe lângă zidul Sf. Spiridon.
  • 1850 ALECSANDRI, Chirița în Iași, 354: Mă! cel cu trăsura… fă înainte… Ce-ai închis șoseaua?
  • 1867 GANE, Scrieri, 30: Intră în sala asta, răspunse soldatul, fă pe ușa din stânga și vei găsi acolo pe căpitanul.
  • 1887 POMPILIU, St. Lb., 243: Fă-te mai aproape! – dă-te mai aproape!
  • 1890 CARAGIALE, Note, I, 75: Băiețelul se ține după mine până la scară și stă locului să se uite cum mă sui, până când, făcând cotul scării, îi ies din bătaia ochilor.
  • 1892 STĂNCESCU, Basme, 168: Fă de te urcă-n pod și vezi de caută printre friuri p-ăl care-o fi mai vechi.
  • 1893 MARIAN, Satire, 70: Pus-am șaua pe doi cai Și făcui în sus la rai.
  • <1893–1894> Șezătoarea, nr. 7, 136: Măi barbate, fii cuminte, Ia coasa și fă nainte, Și cosește cânepa.
  • 1905 SANDU-ALDEA, În urma plugului, 121: Fă-napoi, că nu-i de tine aici!
  • 1910 DELAVRANCEA, Luceafărul, 206: Te sui p-o scară, faci la dreapta, deschizi o ușe, și cobori trei trepte…
  • 1929 AL LUPULUI, Posada, 97: Ia fă-te încoa, măi logofete Ioane? Tata se îndreaptă spre porți și deschide.
  • 1931 BĂNUȚ, Tempi, 57: Fă-te-ncoace mintenaș, Achime.
  • 1944 AGÂRBICEANU, Strigoiul, 550: Era un bătrân așa de blând și de bun! Nici fă-te-ncolo nu mi-a zis în trei ani.
  • 1956 Viața rom. (R. US), nr. 4, 159: Trecem pe străzi, printre case cu 4 etaje, facem la dreapta, dăm într-un bulevard; deoparte și de alta se întind străzi tăiate printre blocuri tot atât de mari.
  • 1975 BĂLĂIȚĂ, Lumea, 264: Ocolește scara principală, face la dreapta, coridorul este mai îngust acum, mozaicul este acoperit cu o fâșie de linoleum.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 182: Cum ies în Pantelimon? Fac la dreapta?
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 339: O faci la dreapta pe o străduță mult prea meschină pentru uriașul cer de vară de deasupra.

4. (Adesea refl., însoțit de compliniri care indică o vârstă) A ajunge la, a împlini.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața Svinților, I, septembrie, 258: Și, deaca să feace de 15 ani și rămasă sărac de părinți, lăsă lumea și să dusă la pustie.
  • 1703 Sindipa (1703), 399: Și deaca s-au făcut de 8 luni coconul, l-au înțercat să nu sugă de la mumă-sa și apoi l-au închis într-o casă și-l hrăniia, și-l învăța în toate chipurile filosofii.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 66: Și îngerul Domnului l-au luat de l-au dus în pustie și-l hrăniia acolo, până au venit în vârstă de s-au făcut de 33 de ani si 3 luni.
  • 1893 Lupta, nr. 2056, 2: Când s-a făcut de șapte ani, Genoveva l-a învățat literile în biblia ei legată cu fier.
  • 1895 Vatra, nr. 5, 154: Dar când Milius s-a făcut de 19 ani și fetele au băgat de seamă și ele ce putere avea, au gândit, stai, că-ți facem noi ție, arapule buzat și spurcat.
  • 1898 Albina pop., nr. 17, 535: Și așa, sora Megaluza a crescut până s-a făcut de 20 de ani.
  • 1910 GALACTION, Bisericuța, 50: Trăia, însă, maică-sa și bătrâna a crescut pe copil până s-a făcut de șapte ani.
  • 1915 I. Creangă (R.), nr. 7, 300: Acesta, de nu să va face de 12 ani, nu să împreună cu muerușca.
  • 1916 PAMFILE, Mitol. Rom., I, 18: Să nu-l luăm, până nu s-a face mare, până nu s-a face de șapte ani!
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 500: Când am făcut șase ani, mi-am făcut rost singur de o mamă, că doar nu era să aștept de la alții.

5. Refl. unipers. (În contexte narative, ca regent al unei subordonate subiective introduse prin că, verbul indică faptul că o întâmplare sau o situație este redată conform percepției naratorului) A apărea, a se arăta (adesea ca în vis).
  • 1845 BĂLĂCESCU, Educ., 132: Uite, se făcea că aram amândouă și ne preîmblam vesele și cântând pe o câmpie prea frumoasă, nu știu unde; dar prea frumoasă, verde, verde și plină de flori, parcă o văz ș-acum.
  • <1866–1883> EMINESCU, Poezii post., 281: O stradă prea îngustă Părea că se făcea – Și case lungi și negre Pe două părți era.
  • 1876 Columna, nr. 9, 425: Se făcea că umblă pe o câmpiă verde și frumosă. Pe acolo toată firicelele de erbă erau însoțite, și doă câte doă se încovoiau una către alta și părea că se sărută.
  • 1892 STĂNCESCU, Basme, 109: Într-o noapte, taman când împlini 16 ani, visează fata un vis; se făcea c-auzea un glas care-i zicea: „Fată frumoasă, bărbatu-tău e mort”.
  • 1907 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 139: Și se făcea că, umblând prin grădina asta cu sufletul îmbătat de fericire, văd la câțiva pași înaintea mea, jos pe nisipul aleii, un ban mare de aur.
  • 1914 ANESTIN, Călăt., 185: Se făcea că se află pe un munte înalt. Mergea spre sud cu teamă, când deodată se opri: muntele se sfârșea cu un perete cu totul drept.
  • 1920 V. DEMETRIUS, Strigoiul, 119: Se făcea că Maica Domnului, cu nimb de lumină pe creștet, răsare în apropierea ei, ca lucrul cel mai firesc din lume.
  • 1933 CĂLINESCU, Cartea nunții, 131: Se făcea că ședeam lângă o apă tulbure.
  • 1940 BOTTA, Gură de rai, 184: Se făcea că intrasem ca iarba în secera lunei, Se făcea că murisem din cauza lunei De inimă rea.
  • 1942 AGÂRBICEANU, Pragul, 408: Se trezi speriat de un vis. Se făcea că încerca să se cațere pe o coastă de munte prăpăstioasă, la capătul căreia, în lumină, îl aștepta Sora cu brațele întinse, dar el pusese piciorul greșit și cădea într-un gol fără sfârșit.
  • 1965 CĂLINESCU, Estet. Basm., 293: Mai către mijlocul grădinii se făcea că era o fântână de marmură albă ca laptele și apa curgea pe de o sută de părți, limpede ca vioara și rece ca gheața.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, I, 180: Se făcea că eram în Ferendari, pe vremea când se încurcase el cu o croitoreasă.
  • 1984 CIOCULESCU, Itinerar, IV, 236: Se făcea că ne găseam într-o mare adunare culturală. Era un fel de șezătoare, la care participau doi miniștri sau doi delegați oficiali și doi amici ai literaturei.
  • 1992 GROȘAN, La porțile Orientului, 157: Se făcea că trăia la Veneția într-un mare palat, unică fiică și moștenitoare a bogatului marchiz de Camposanpierro, Francisco, și a soției sale, rotunjoara Perdita.
  • 2005 Apostrof, nr. 10, 35: Se făcea că eram cu o prietenă de-a mea și ne scăldam în Dunăre. Totul era gri și cineva apărut din senin voia să ne înece.
  • 2006 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 294: Se făcea că Derulam înainte și înapoi O bandă imaginară, Priveam secționări, divizări, coagulări, arabescuri ciudate, rozete amețitoare Ca-n caleidoscopul meu vechi de carton.
  • 2009 VOSGANIAN, Cartea, 234: Se făcea că aleargă desculț pe o câmpie care era chiar cea de la poalele munților.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 6: Eram frânți de oboseală, flămânzi și tulburați ca de un vis ciudat, în care se făcea că fuseserăm atacați cu antrax și petrecuserăm o zi întreagă pe culoarele și-n birourile poliției.

6. Refl. (Cu pronumele în dativ și însoțit de compliniri care exprimă o stare, o nevoie) A avea, a simți o stare sau o dorință anume.
  • 1846 PENESCU, Man. Ec. Casn., 65/14: Această urmare ce este împrotiva urâtului obicei al vizitiilor noștrii carii umplu eslele și prin urmare grajdul de fân, are doă foloase mari, întâiu îngrășatul cailor prin pofta ce li să face și al doilea economia fânului.
  • 1884 Contemp. (R.), III, nr. 17, 656: I s-a făcut așa de jele, în cât a început a plânge încetișor.
  • 1884 TEODORESCU, Poezii pop., 667: Nici mi-e foame, Nici mi-e sete, Ci mi-e dor de codru verde, Că mie mi s-a urât, Și mie mi s-a făcut Să mănânc Carne de cuc Și să beau Sânge de turc.
  • 1892 STĂNCESCU, Basme, 70: Ce faci, auzi, cu fata, că lui i s-a făcut de însurat?
  • 1905 SANDU-ALDEA, În urma plugului, 25: Ori ți s-a făcut de însurătoare?
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 93: Abia se isprăvea masa, că lui Pirgu i se și făcea de ducă, îi era omului sete.

A i se face rușine
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, septembrie, 20: I se feace rușine și o slobodzî.
  • 1691 R. GRECEANU – Ș. GRECEANU, Mărg., 263: Să fim mai iuți la picioare, să ni să facă rușine de câte pre Dumnezău necinstim, cât pre făcătoriul de bine întristăm.
  • 1730 AXINTE URICARIUL, Cron., II, 202: Și, după ce s-au așezat Antioh vodă la Tighina, văzând pre munteni săpând și pre turci și tătarii din Buceac, i s-au făcut rușine.
  • 1888 Epoca, nr. 684, 1: D-sa a stat pe aceiași bancă cu generalul Anghelescu și i se face rușine să stea alături cu un primar bătăuș?
  • 1888 Telegraful (Buc.), nr. 5762, 2: I se făcu rușine însă observându-se desbrâcată înaintea unor streini.
  • 1934 Rev. Fundaț., nr. 9, 514: Mi se face rușine de fumul din odaie, de sticlele de pe podea, de mine cu mintea răvășită, neînstare să mă țin drept, de Ana care a băut ca un birjar, de tot.
  • 1949 BARBU, Jurn., 1569: E de netolerat lașitatea micilor bucurii. Mi se face rușine de mine, mă urăsc și mă blestem.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 255: Musului i se făcu rușine că râsese de el. Rușine? Da, în prima clipă; apoi alt gând prinse să i se frământe în cap.
  • 1958 Viața rom. (R. US), nr. 6, 59: Am recitit azi scrisoarea și mi s-a făcut rușine. Dacă ieri, cineva mi-ar fi spus: ești un orgolios – aș fi râs cu poftă.
  • 1968 PREDA, Intrusul, 1019: În orice caz mie mi se făcea rușine și a doua zi sau când ne vedeam din nou.
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 372: Ce-ar fi să mă duc la ei, să le vorbesc frumos, să fac bancuri cu Codreanu încît să li se facă rușine să mă acuze?
  • 1983 TITEL, Femeie, 676: Apoi i se făcea rușine de naivitatea gândului său.
  • 1985 G. NAUM, Zenobia, 190: Mi se făcuse rușine, dar să lăsăm… (învățasem singur să gândesc cu mâinile.)
  • 1993 GOMA, Jurn., III, 240: Imediat mi-a părut rău, mi s-a făcut rușine. Am sunat din nou la el – era ocupat.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 348: Se pocăia imediat, îngreunată la suflet, pentru că știa c-o vede îngerul și i se făcea rușine.
  • 2003 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 290: Cât despre imensa masă – treizeci din patruzeci de lucrări – pur și simplu ți se făcea rușine că ești om. Ce căutau acești analfabeți la un examen al facultății noastre?
  • 2004 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 131: Mă gândeam la o carte atât de necruțătoare și de directă, încât să mi se facă rușine de toată lumea, mai ales de femeile care m-au cunoscut ca pe un bărbat tandru și pudic.
  • 2009 VOSGANIAN, Cartea, 149–150: Bătrânul îi făcu semn să fotografieze… dar, dintr-odată, i se făcu rușine.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 218: De câte ori întâlnesc un om care-mi spune că n-are televizor acasă, mi se face rușine de mine.

A i se face somn
  • 1688 Biblia (1688), 222: Și iată, portărița casii curățiia grâu și i să făcu somn și dormiia, și Rihav și Vaana, frații, au trecut.
  • 1879 CARAGIALE, O noapte furtunoasă, 39: Știam eu că o să mi se întâmple mie un necaz mare; mi se făcuse somn; resturnasem de dimineață candela…
  • 1898 Epoca, nr. 788, 2: D. Petrașcu, din contră, a strigat și gesticulat cu vehemență tot rolul și de odată brusc, începe să casce, i se făcuse somn.
  • 1899 Albina pop., nr. 48, 1518: Servitorul căra mereu la vin, mincinoșii noștri se înveseliră; se făcu nopte, cârciumarului i se făcu somn.
  • 1937 Rev. Fundaț., nr. 10, 131: Dacă, după vre-o masă popească, i se face somn, glumește tot din cărți.
  • 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 42: Tot astfel în mi se face somn, îmi vine somnul, mă apucă somnul, verbele face, veni, apuca s-au golit de sensul lor originar.
  • 1949 PAS, Zilele, I, 21: Cum poate el să stea noaptea întreagă, fără să doarmă? Nu i se face somn? Și nu-i e frică, singur, după ce toată lumea a adormit?
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 106: Și se vârî într-un adăpost individual ca să lase să treacă prin fața lui compania. Întâi îi privi cu atenție, dar în curând i se făcu somn și i se împăinjeniră ochii, tot văzând cum îi trec prin față siluetele de soldați.
  • 1968 STANCU, Șatra, 356: Nu i-am păzit. Mi s-a făcut somn.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 167: Lui Vinea i se făcu somn atunci când se ridică de la masă, un somn greoi, bine hrănit, satisfăcut.
  • 1978 PALER, Galilei, 37: În fața Inchiziției, după multe ceasuri de zbucium, mi se făcuse somn. Voiam să mă lase în pace, să dorm, un somn în care să se șteargă totul.
  • 1979 TITEL, Clipa, 193: Desideriu, stai în patul străin cu ochii larg deschiși – nici vorbă să ațipești, nici vorbă să ți se facă somn.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, II, 358: Și o duse la restaurant. Mâncară, el bău cu moderație și pe la unsprezece ei i se făcu somn.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 256: După ce și-a umplut mațul, i s-a făcut somn. A luat-o de mână și a dus-o în dormitor, de parcă era nevastă-sa.
  • 2003 BUZURA, Tentația, 144: Dacă n-aveți chef să mă luați de aici, le striga milițienilor, așteptați până mi se face somn!
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1049: Poeta este o ființă care vine din paradisul unei veri unde de prea multă fericire ți se face somn.

A i se face foame sau sete
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, I, 21: Dacă mi să făcea foame, Eu la masă mă duceam, De la supă păn’ la poame Închinam și chef făceam.
  • 1861 Amicul scolei, nr. 22, 180: Când cuiva i se face sete în London, 4000 de ospeluri și 1000 de cârciume i stau deschise tot timpul.
  • 1882 Literatorul, nr. 7, 387: Iată o inimă nobilă, bună, veți zice; nu trebue să vedem toate cu ochiul pesimistului. Dar nu… el pleacă. I s-a făcut foame. Se duce fluerând noul vals al lui Straus.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, II, 512: Mergând feciorul, i se făcu foame și se opri să dejuneze, când apăru o vulpe și-i ceru de mâncare.
  • 1892 STĂNCESCU, Basme, 50: Culeseră ce culeseră, și nevestei feciorului de împărat i se făcu sete; dacă i se făcu sete, ceru țigăncii apă.
  • 1899 TEODORESCU, Basme, 107: Pe la mijlocul pădurii, i se făcu foame fetii, că nu mâncase de două zile, și se rugă de babă să-i dea un codricel din pita ce împărțise de dimineață cu fii-sa.
  • 1905 Albina pop., nr. 6, 158: După ce Alexandru a trecut astfel Cheea, a mers mai departe și coborând pe coasta muntelui, i s-a făcut sete, o sete arzătoare, care-i sleia puterile și izvor de apă nu era nicăeri.
  • 1912 BASSARABESCU, Pe drezină, 276: Stau la soră-mea trei zile, merg cu ei pretutindeni. Când ni s-o face sete, bem câte o bere la „Opler”.
  • 1923 Gândirea (R.), nr. 13, 322: Ni se făcuse foame și o mână de cireși mari pietroase nu era de lepădat. Ne uitarăm prin uluci. În curte, nimeni. Sărirăm gardul și ne strecurarăm până la ușă.
  • 1930 ARGHEZI, Poarta, 14: Când i se face foame, peste zi și înnafară de mesele comune, el scoate un ou, îi sfărâmă coaja și îl mănâncă în singurătate, stând pe pat ca un sătean pe buturugă.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 236: Dacă ministrul n-a învățat nicăiri, mănâncă când i se face foame, vine la departament când i se urăște acasă, și, toți subalternii, toți câți au afaceri la acel departament au să pândească mișcările ministrului acasă la el și să profite de momentele favorabile.
  • 1955 Viata Rom. (R. US), nr. 3, 218: I se făcuse sete. Alta acum! Poftim. Bău cu înghițituri mari. Apa era rece, îi îngheță gura.
  • 1968 STANCU, Șatra, 51: Câțiva scânciră și cei mai mărișori mărturisiră că li s-a făcut foame și cerură de mâncare.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, I, 126: Mie mi s-a făcut foame și cunosc pe aici, prin apropiere, o cârciumă de primul rang, unde venim de obicei noi, ofițerii de la Statul Major.
  • 1980 D. R. POPESCU, Tiron, I, 284: Foarte bine, atunci să mai dăm ceva pe gât, mi s-a făcut sete.
  • 1993 BARBU, Ianus, 1299: Mi se pare că ți-am povestit, domnule, mai bine să cerem ceva, totdeauna mi se face foame dimineața șj ploaia asta care mă sâcâie. Pe voi nu vă deprimă?
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 201: Atunci când i se face foame mai tare, izbucnesc războaie.
  • 2003 PÂRVULESCU, Buc., 306: Abia plecat, iar mi se face foame. Aș avea uneori poftă să mănânc mult.
  • 2006 Man. Ec. XI, 16: Dacă, de pildă, în pauza dintre orele de curs vi s-a făcut sete, cumpărați un suc și nu un corn de la bufetul școlii, pentru că sucul are alte proprietăți decât cornul.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 105: Dormeau grămadă când osteneau, în capul oaselor, pe lavițele lor așternute cu preșuri, iar când li se făcea foame ieșeau să pună mâna pe ceva de mâncat.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 81: Ani la rând am trăit un soi de bulimie erotică. Aș fi „mâncat” chiar înainte de a mi se face foame, aș fi mâncat la scurtă vreme după ce mă săturam.

A i se face dor
  • <1874–1879> ODOBESCU, Fragm. Lit. Pop., 284: Dacă dânsa va gusta măcar o boabă din acea poamă descântată, i se va face dor de dânsul și se va întoarce bucuros la el.
  • 1886 Epoca, nr. 40, 2: Spuse că i s-a făcut dor de copaci… c-ar vrea să iasă puțin pe-afară, să mai răsufle.
  • 1886 România Lib. (C.), nr. 2659, 2: Lui Toader Postăvariu i se făcu dor de copilă și denunță autorităței în drept cazul.
  • 1892 STĂNCESCU, Basme, 151: Mi s-a făcut dor d-acasă, răspunse fata oftând.
  • 1894 Vatra, nr. 12, 363: Mireasa biet aștepta pe mumă-sa cu patru ochi, să mai vază pe alde mama, și alde tata, că bietei se făcuse dor.
  • 1899 BASSARABESCU, Pe drezină, 61: Mi se face dor de tine, Frănțucă; îmi par veacuri ceasurile până să te văd.
  • 1906 Graiul nostru, I, 37: Foae vearde nucă sacă, Unde văd câti-o nevastă Mi să face dor d-acasă.
  • 1913 GIUGLEA – VÂLSAN, Rom. Serbia, 316: I s-o face dor de mine, Să doboare la fântână Cu copilașii de mână, Toată lumea să să-nchine, Să-arăte cu gegetu, Uite, muică, taică-tu!
  • 1927 AGÂRBICEANU, L. Minții, 92: Și, nu ți se face dor de capelă?
  • 1937 BUCUȚA, Pietre, I, 42: Pe-acolo ne ducem, pe sub cei din urmă brazi și mai sus, când ni se face dor să trăim iară împreună cu ei și să vorbim cu sufletul care ne înțelege, despre mândria și puterea de viață a muntelui românesc.
  • 1940 Rev. Fundaț., nr. 8, 84: Uneori, seara, mi se făcea dor de cai.
  • 1953 BANUȘ, Poezii, 194: De iarbă crudă și de lut Mi s-a făcut dor neștiut.
  • 1968 STANCU, Șatra, 284: Până la urmă, omul rămâne om. I s-a făcut dor de…
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 331: Poate că mi s-a făcut dor de Tunis sau de Italia.
  • 1983 R. CIOBANU, Jurn., 149: Aseară mi s-a făcut dor de un roman și am luat Sirenele lui Em. Robles. Pe măsură ce înaintam însă, începea să se insinueze bănuiala că am mai citit cartea asta.
  • 1991 PATAPIEVICI, Politice, 49: Ieri s-au împlinit șase ani de când a murit tata și, făcându-mi-se dor de el, mi s-a făcut dor și de Dumneavoastră.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 184: Din când în când mai aduce și femei de stradă, atunci când i se face dor de Veronica Miele – lucruri pe care ți le poate confirma unul din prietenii săi cei mai buni.
  • 2002 LIICEANU, Ușa, 109: Și deodată, în timp ce trec printre coloanele din Place des Vosges, mi se face dor de Monica și Virgil.
  • 2007 Apostrof, nr. 7, 5: Nu arăt nimănui ce port în geantă, nici măcar mica Biblie luterană pe care mi-am cumpărat-o când am ajuns în Nord și în care mă uit uneori când mi se face dor de un proverb sau de un vers din psalmii lui David.
  • 2009 VOSGANIAN, Cartea, 256–257: Având sânge ca și omul, ea poate avea și sentimente. Rodiei i se face dor. Poate aștepta mult timp neatinsă. Este, dintre toate fructele, cu tot sângele ei, expresia cea mai sugestivă a jertfei.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 64–65: Eu nu mă uit la televizor oricum, cu atât mai puțin ca să mă văd pe mine însumi (dacă mi se face dor de mutra mea, mă uit în oglindă), dar părinții mei se bucură, săracii, întotdeauna.

A i se face rău
  • 1878 Timpul (Z.), nr. 237, 3: După o oră i se făcu rău.
  • 1886 România Lib. (C.), nr. 2758, 2: Deodată i se făcu rău și trebui să fie transportat acasă.
  • 1888 Gazeta de Transilv., nr. 226, 2: Marinei i se făcuse rău, și Păuna umbla să-i facă de diochi.
  • 1894 Lupta, nr. 2351, 2: Se poate foarte lesne întâmpla ca vre o onorabilă doamnă să aibă nevoie de un medic, adică să-i se facă rău și în acest caz datoria-mi incumbă ca în calitate de student în medicină să stau tot timpul în compartimentul damelor.
  • 1897 COȘBUC, Sacontala, 598: Regelui i se face rău.
  • 1903 MARIAN, Insectele, 286: După aceasta, puindu-se pe o creangă și începând a cânta i se face rău, și nu apucă a sfârși de cântat și îndată varsă.
  • 1913 Luceafărul (R.), nr. 12, 387: Era, într-adevăr, foarte palidă și părea că în fiecare clipă poate să i se facă rău. Dar tatăl său nu se învoi.
  • 1928 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 157: Melinadei i se făcea rău în fiece clipă, și în fiece clipă iubitului ei îi veneau la loc puterile.
  • 1933 AGÂRBICEANU, Schițe, 313: Ion Albu o privi un răstimp, apoi, deodată, simți că i se face rău. Junghiul ce i se pusese la citirea telegramei îl săgetă iar, mai tare.
  • 1947 CHIHAIA, Blocada, 47–48: În clipa când, simțind că i se face rău și că unghiile i se înălbăstresc, pornise spre Castel să ceară iertare nemiloasei protectoare.
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 545: Meliuță, simțind că i se face rău, se apropie de copaie, înghiți în sec.
  • 1961 Probl. Lingv. Gener., III, 91: Unui personaj i se face rău din cauza fumatului, după care i se pune întrebarea: până acuma n-ai fumat?
  • 1974 SIMION, Scriit., I, 462: Marin Preda citește pe Dostoievski și Tolstoi, fascinat de ultimul, dar urmându-l, în propria creație, pe cel dintâi. Parcurge pe nerăsuflate Vocea subterană și, la urmă, i se face rău și vomită.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 12, 18: Când vor ajunge în apropierea mașinii, Vasilichi, cel mai plăpând și bolnăvicios dintre ei, va simți că i se face rău, se va împletici și va cădea jos, leșinat.
  • 1998 ROMAN, Bucate, 385: Înfulecam până ni se făcea rău.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 356: Când a răspuns la toasturi, s-a emoționat în așa hal, de am crezut că i se face rău.
  • 2002 GOMA, Jurn., VIII, 183: Duminică a fost pe aici Delia Radu de la BBC. Iar eu am tot vorbit. Și nu-mi era nici pe dracu atâta vreme cât vorbeam; de cum mă opream, cum mi se făcea rău.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 62: I se face rău și se lasă ușurel în genunchi, apoi cade pe-o parte în zăpadă.
  • 2009 Apostrof, nr. 12, 36: I se făcea rău și-i tremurau picioarele de câte ori se gândea la căsătoria asta.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 58: Băi, mănâncă și asta, mi-a șoptit, c-o să ți se facă rău. Ești livid.

A i se face frică
  • 1880 Literatorul, nr. 10, 158: Mi se făcuse frică. Mă cutremuram, gândind că umbrele o să se apropie de mine.
  • 1883 DELAVRANCEA, Proză, I, 10: I se făcu frică. Ba să hotărî să nu mai dea ochii cu dânsul.
  • 1892 Șezătoarea, nr. 6, 162: Se întoarse la sora sa care dacă îl văzu, i se făcu frică și începu să fugă prin pădure.
  • 1903 Transilvania, nr. 2, 61: Însă oamenilor nu li s-a făcut frică, ci tot cu mai mare furie cereau, să-i sloboadă pe cei prinși în cursă.
  • 1910 N. Rev. Rom., nr. 19, 261: Dar cum el tăcea, i se făcu frică și fu, pentru a zice așa, silită să-l privească.
  • 1922 Gândirea (R.), nr. 17, 316: Mă văzui singur, cu totul singur dibuind orbește într-o besnă fără sfârșit. Mi se făcu frică.
  • 1937 Rev. Fundaț., nr. 9, 35: Deodată mi s-a făcut frică și am plecat repede.
  • 1945 DEMETRIUS, Album, 245: Acum își dădea seama că, dacă ar uita mereu, nu i s-ar mai face frică poate niciodată.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 49: Și se bucura c-o vede pe Davida așa; dar i se făcea frică.
  • 1963 Viața rom. (R. US), nr. 11, 57: Ce nebună! Să ți se facă frică de ea.
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 167: Simțea exact ce se putea pierde și i se făcu frică.
  • 1980 D. R. POPESCU, Tiron, I, 196: Voise să le spună Leliei și lui Velisarie, însă i se făcuse frică de răspunsul lor și tăcuse.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 147: Întâi i se făcuse frică, era noapte, ieșeau de undeva tot felul de tipi.
  • 2003 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 35: Mă lăsa în curte, să-mi privesc fețișoara în curbura verde a unor mari damigene cu chimicale și să mi se facă frică de soarele roșu care poleia deodată tot asfaltul în jurul meu.
  • 2009 VOSGANIAN, Cartea, 81: Mi se făcea frică. Aflasem că sunt numele morților lui, pe care îi aștepta.
  • 2010 Apostrof, nr. 9, 25: Nu-i răspunse însă nimeni, nici măcar un mârâit de câine. Iluziei i se făcu frică.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 210: Dacă mi se făcea frică și ștergeam – simbolic, desigur, doar gestul conta – scaunul băncii, umilirea mea era totală.

✧ Expr. A i se face negru în fața ochilor = a-și pierde cumpătul de enervare.
  • 1923 SLAVICI, Armaș, 365: Îi mai vorbise Zoe despre vecinica, și acum i se făcea negru în fața ochilor când își aducea aminte de ceea ce dânsa-i spusese fiind vorba de femeia pe care o compromiți.
  • 1933 STERE, În preajma revol., I, 768: Înalt născutul domn ispravnic, ori de câte ori voia să-și manifeste grandoarea, interpela pe convorbitor cu particula „Ei” în loc de nume. Lui Răutu i se făcu negru în fața ochilor.
  • 1943 MINULESCU, Schițe, 229: Lui Tudorică Surceleanu i se făcuse negru în fața ochilor.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 507: Nu mă mai pupa, că mi se taie respirația, zise el, și mi se face negru în fața ochilor! Gata! Ajunge! Nu mai pot.

7. Refl. unipers. (Cel mai adesea în relativ-interogative introduse prin cum și ca regent al unei subordonate subiective introduse prin că) A se întâmpla, a se explica.
  • 1851 BĂLCESCU, Coresp., 266: Cum se face că o copie dupe memoarul ce ai trimis lui Poujacle, pentru ca să-l dea la ministru, se află în mâinile Grădișteanului, care l-a căpătat de la Constantinopol?
  • 1857 BOLINTINEANU, Coresp., 201: Cum se face că nu ați primit această scrisoare?
  • 1859 ALECSANDRI, Proză, 587: Cum se face că un popor insuflat de idei sănătoase s-au alunecat a uita respectul cuvenit unui act oficial european, al Convenției, alegând un singur Domn pentru ambele Principate?
  • 1876 ISPIRESCU, Mihai Viteazul, 197: Mihai opri solii la dânsul și purcese înainte. Merse însă încet, ca să aibă timp și oastea din Oltenia, cu banul Udrea și Radu Buzescu în capul ei, a trece munții, ceea ce se și făcu.
  • 1877 CONTA, Orig. Speciilor, 303: Cum se face că nu arareori se găsesc ființi din aceeaș specie în mai multe locuri așa de depărtate și de bine despărțite unele de altele, încât emigrațiunea de la unul din aceste locuri la altul este cu neputință?
  • 1890 DISSESCU, C. Dr. Publ., 128: Acum domnilor, reluând o cestiune care ne a preocupat deja, să ne întrebăm: cum se face că statul roman, care a avut o organisațiune politică și administrativă puternică, n-a putut să dureze mai mult timp?
  • 1892 Antol. Lit. Pop., II, 20: Bătrânii se mirau, cum se face că o fată așa aleasă să vină să ceară sălaș în smernica lor colibă.
  • 1893 BACALBAȘA, Pub., I, 281: Aci se poate face o obiecție, și cu drept cuvânt: Cum se face că nu toate bucățile din Adevărul literar corespund acestui ideal?
  • 1909 ANTIPA, Fauna icht., 263: Nu știu cum se face de nu a fost încă descoperit atâta timp, el este însă un pește relativ frecuent la coasta noastră și pescarii îl cunosc foarte bine sub numele special de Șip.
  • 1910 ANGHEL – IOSIF, Caleid., II, 163: Voi cari umblați prin mlaștini și băltoace, O, spuneți-mi și mie cum se face Că-n veci nu suferiți de reumatism?
  • 1926 AGÂRBICEANU, Povest., I, 266: Dar cum dracu se face de nu-mi vine în minte numele?
  • 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 228: Și atunci cum se face că Regele a sfătuit pe Hațeganu, pe Costică Angelescu și pe Voicu Nițescu, în audiențele lor, să fuzioneze cu Goga?
  • 1948 PREDA, Nuv., 44: Nu știu cum s-a făcut de nu ne-a mai prins cârciumarul.
  • 1953 BENIUC, Despre poezie, 46: Dar altceva mi-e în gând să spun, anume: cum se face că nu m-am lăsat să alunec pe panta noroioasă a decadenței ca atâția confrați ai mei?
  • 1975 BĂLĂIȚĂ, Lumea, 159: Spune-mi mie cum se face că monturile mele de la picioare, cu toate că-s umflate, nu mă dor ca altădată. Nu-nțeleg.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 92: Un să fi stat ea două zile? Și cum se face c-a venit fără jachetă?
  • 2000 CĂRTĂRESCU, Jurn., 147: Și: azi-noapte Lulu trăia. Vorbeam amândoi, era matur, cam de vârsta mea, cum e și firesc, dar mă-ntrebam mereu cum se face că e-n viață, fiindcă știam foarte bine că murise cu peste douăzeci de ani în urmă.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 242: Nu știu cum se face că unul a pus tocmai o casetă cu Vivaldie. Toți au amuțit instantaneu la auzul primelor acorduri, într-o poziție de trăire muzicală profundă și de admirație fără margini.
  • 2008 Colectivizarea, 285: Cum se face că în sat n-ați avut colectiv?

8. (Urmat de compliniri introduse prin prepoziția a) A cobi, a prevesti.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 115: Parcă nu faceți a bine, de nu vă mai astâmpără dracul nici la vremea asta.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 135: Găinele nu mai cântau cucoșește la casa moșneagului, să mai facă a rău.
  • 1881 CREANGĂ, Amintiri, 172: Vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că face a vânt și vreme rea.
  • 1893 Șezătoarea, II, 197: Când se sue mâța pe sobă și se uită spre ușă, face a frig, iar când se culcă în mijlocul casei sau la prag, a să se încălzească.
  • <1893–1896> FOCHI, Datini, 255: Femeile se scaldă la fântână cu apă peste haine, crezând că fac a ploaie.
  • 1906 SADOVEANU, Mormântul, 635: S-au topit omături multe în sus, ș-a și plouat mult timp zilele trecute… Iaca, și acuma fac nourii a ploaie.
  • ante 1907 MARIAN, Hore, 76: M-am suit pe perpeleac, Să văd porcii ce mai fac. Porcii fac a vreme bună, Fetele mă trag de mână.
  • 1910 I. Creangă (R.), nr. 2, 279: Când caii nu vor să mai mănânce și stau cap la cap, îngândurați, fac a ploaie.
  • 1916 PAMFILE, Văzduhul, 8: Vrăbiile vor țârâi; dacă vor căuta loc de aciuare sub streșină, vor prevesti un frig mare; dacă se vor scălda în colb, vor face a vreme bună.
  • 1933 An. Arh. Folk., II, 162: Cân duc porșii pai la strog, fac a frig ș-a să schimbi vremea.
  • 1937 N. A. BOGDAN, Ist. Neam., 51–52: Văd bine că genele tale fac a ploaie și buzișoarele tale se lasă-n gios, ca dogorite de soare…
  • 1938 C. PETRESCU, 1907, II, 181: Faci a vreme ră, măi fete-logofete! Faci a iarnă și viscole! cuvântă gros, din întunerec, Istrate Crețu.
  • 1938 TEODOREANU, În casa bunicilor, 72: Afară se aude mare gălăgie de vrăbii. S-au strâns în nucul de la fereastră și vorbesc ca o școală primară în recreație. Nu știu ce e, dar face-a bine.
  • 1943 IORDAN, Lb. Rom. Actuală, 383: În vorbirea muntenească, mold. bine (din face a bine) e înlocuit prin bună. Tot așa în nu-i a bine.
  • 1950 Viata Rom. (R. US), nr. 10, 184: Ehei, popă Groapă, popă Groapă mi-i mai ieși tu în cale, să-mi faci a rău, că-ți arăt eu ție!
  • 1961 BĂCESCU, Păsările, 210: Uliul-mare face a ploaie.
  • 1988 M. COMAN, Mitol. Pop., II, 160: În sfârșit, un ultim tip de taxonomii împarte animalele în cele care fac a bine și cele care fac a rău.

9. (Urmat de compliniri care indică momente precise ale zilei sau ale calendarului) A marca o zi sau o oră, a se împlini.
  • 1900 CARAGIALE, Momente, 346–347: Până să potrivească mamița pe madam’ Georgescu, până să-mbrace pe puiul și să-i puie sabia, iată că s-a făcut ceasu două fără douăzeci.
  • 1906 Graiul nostru, I, 370: Atunci băiatu s-a dus ș-a scos copacu din pământ, dar n-a putut să-l întoarcă cum ceruse mă-sa; atunci a mai supt lapte încă șase luni și s-a făcut un an.
  • 1909 ZAMFIRESCU, Nuv., 430: Uite, acu, la Sânta Măria cea mică, se face un an de când n-a mai venit Ilie.
  • 1925 PUȘCARIU, Mem., 715: Până ajunge scrisoarea asta la tine se face 10 septembrie.
  • 1933 CAMIL PETRESCU, Procust, 122: Cu toate că se făcuse ora două și ceva… a renunțat și la masă și la tot, a dat ordin să fie introdusă toată lumea…
  • 1941 Rev. Fundaț., nr. 12, 583: Se făcuse ora două. Rămăseseră agățați ca niște lilieci adormiți, de ideia acestui telefon.
  • 1951 Viața rom. (R. US), nr. 5, 130: Ați intrat cu sila în grădini. Oamenii au să vă ducă la proces. Cum o scoatem la socoteală, jupâne Mladin? Dumneata le faci și le desfaci. Înfățișează-te oamenilor și spune-le răspicat, plătiți sau nu plătiți. Iaca, se fac șase luni…
  • 1968 BREBAN, Animale, 347: Încă nu se făcuse ora unu noaptea și ceata ajunse la stâna căreia Gore nu-i cunoștea numele.
  • 1977 PREDA, Viața, 123: Nu mi-am dat seama nici când s-a făcut ora trei, nici când a venit.
  • 1980 SORESCU, Teatru, 373: Uite, se fac două săptămâni de când umblu să beau un pahar cu lapte… și sistematic, la fiert, mi se strică… se brânzește. Degeaba dai banii!
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 24: Mai e o săptămână și se face două luni de când i-a datbani ultima dată.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 229: Doar că se făcuse ora prânzului și mamele noastre, sprijinite de balustradele balcoanelor, ne strigau să venim sus.
  • 2001 Vieți paralele, 89: Cică n-a durat mult. Astăzi se face o zi.
  • 2004 GOMA, Jurn., XII, 133: S-au făcut doi ani de tăcere, numărând din momentul în care îi trimisesem și lui un exemplar din Săptămâna Roșie, prima ediție, iar el…, brusc nepoliticos, nu a confirmat primirea.
  • 2008 Apostrof, nr. 12, 34: Se face o lună de când mi-a încolțit în minte și nu-mi dă pace dorința de a merge din nou la școală și de a-mi urma studiile.
  • 2010 Apostrof, nr. 10, 23: Apoi se face septembrie, nopțile se deschid cu răcoare și pe străzile Vienei se aude din nou, întâi ca o întrebare, apoi ca o făgăduință, trapul cailor și roțile trăsurilor.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 252: Când am terminat de citit, se făcuse ora două. Am ieșit din lectura acestor pagini atât de tulburat, încât m-am așezat îndată să vă scriu.

II. Refl. (Cu valoare copulativă)
1. A se trece dintr-o stare sau formă în alta, a se transforma.
  • <1551–1553> Ev. Sl.-Rom., 45r/16:Grăunțul de mujdar… deca crește, se face arbure.
  • <1592–1604> Floarea darurilor <1592–1604>, 165: Naște den trupul ei un viiarme și creaște puțin cu puțin, până-i cresc și arepi; și se face pasăre, ca și ceaea dentâiu.
  • 1652 Îndreptarea legii, 587: N-au putut îngerul să ia trup să se facă om; dece pentr-aceasta au trebuit singur fiiul și cuvântul a lui Dumnezeu să se întrupeaze.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 49: Strâmbii nu laș să trăiască, De-aproape să te prăvască, Că de svânta-ț căutătură S-or face pizmașii zgură.
  • <1678–1689> DANOVICI, Cronog., 5: Iară sufletul… împreună cu trupul să face pământ.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 97: Și, când fu a doa dzî, scoasără pre svântul la-ntrebare și neputându-l pleca să facă jărtvă lui Apolon, ce încă feace de să zdrobiră toți idolii în capiște, de să feaceră pulbere. Pentr-aceaea îl tăiară.
  • 1688 Biblia (1688), 573: Și piatra ceaea ce au lovit chipul să făcu munte mare și împlu tot pământul.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 424: Ce de vreme ce Brebul s-au făcut pește, cu cât mai pre lesne va fi pășirea zburătoare a să face dobitoc ca cele în patru picioare îmblătoare.
  • <1801–1812> BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 85: Pricolici, iar moldovenește tricolici, este, după părerea de obște, un strigoi care să face lup și mâncă oameni.
  • 1842 ALECSANDRI, Doine, 5: Face-m-aș privighitoare, De-aș cânta noaptea-n răcoare Doina cea dismierdătoare!
  • 1852 BARASCH, Minunele, I, 48: Aburii apelor oceanului urcându-se în aer… îngheață în înălțimea aerului unde e frig și se fac nuori.
  • <1866–1883> EMINESCU, Poezii post., 429: M-aș face-oglindă Strălucitoare Să te cuprindă.
  • 1876 ISPIRESCU, Legende, 221: Greuceanul se dete de trei ori preste cap și se făcu un porumbel.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 111: Poate n-ai știință ce vidmă de fată e aceea: când vre, se face pasere măiastră.
  • 1879 HASDEU, Cuvente den bătrâni, II, 369: Dacă tu te faci undă limpede, Eu mă voi face nor.
  • 1891 MÂNDRESCU, Lit. Pop., 28: De s-ar face dealu rât, Să văd de unde-am vinit.
  • 1893 Rev. Ist. Arheol., nr. 7, 161: Și-n Marea Neagră l-a arunca Să se ducă din vad în vad Să iasă pe uscat, Să se facă lup turbat.
  • 1897 Unirea, nr. 46, 364: Dacă apoi se va fi făcut arbore puternic, corona lui va pute să răspândescă și într-un cerc mai mare umbră recreătoare.
  • 1905 Albina pop., nr. 35, 941: Poate să fie om cinstit și cum se cade, și se face lup ori câne fără să știe.
  • 1908 Unirea, nr. 3, 36: Își schimbă modul de gândire, și din lup se face oaie.
  • 1916 PAMFILE, Mitol. Rom., I, 148: A fost unul, și s-a făcut Strigoiu, și a umblat cu lupii treisprezece ani.
  • 1927 ARGHEZI, Cuv. Potr., 73: Iar Sfântul Duh, închis în colivie Făcutu-s-a pui mic de pitpalac.
  • 1932 An. Arh. Folk., I, 168: Dacă vădzui că-i așe, Mă făcei o păsăre Și sburai la maica me.
  • 1938 Gândirea (R.), nr. 8, 412: M-ai dus de mână pe poteci neumblate Și gândul mi l-ai făcut vers.
  • ante 1944 ISANOS, Versuri, 243: Voi, zâne bune, Zvârliți-mi un brâu, Să se facă râu Și să sune.
  • 1948 MUȘATESCU, A murit Bubi, 297: Și când să pună mâna pe măgar, hop, ăla îi arunca o perie în nas, care se făcea pădure de netrecut, ori o oglindă care se făcea lac, ori o piatră care se făcea munte și-așa mai departe.
  • 1956 ARGHEZI, Cântare omului, 88: Un om fusese-o frunză și numai om cu om Au izbutit să crească și să se facă pom.
  • 1960 Viața rom. (R. US), nr. 5, 169: Îmbătat de cânt și floare se făcu privighetoare.
  • 1965 CĂLINESCU, Estet. Basm., 11: Cine bea apă din urmele unui lup sau ale unui cerb se face lup ori cerb.
  • 1972 D. R. POPESCU, Teatru, 520: Pasăre se crede pasăre, el crede că s-a făcut om din pasăre… Uite-l, acuma plimbă piticul ăla, ca să-ți facă ție plăcere…
  • 1980 SORESCU, Teatru, 385: Cutare s-a dat peste cap de trei ori și s-a făcut urs, sau elefant, sau pasăre, și după aceea s-a dat iar peste cap și a devenit cum era.
  • 1982 D. R. POPESCU, Tiron, II, 224: N-avea cum să piară din casă, doar dacă nu s-a făcut pasăre să iasă pe horn.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 13: Broscuța se dădea de trei ori peste cap și se făcea Georgeta.
  • 2010 OIȘTEANU, Narcotice, 70: În unele sate din Gorj se puneau câlți de cânepă în perna de sub capul mortului pentru ca acesta să nu se facă strigoi sau moroi.
  • 2012 Apostrof, nr. 9, 16: Pasărea din grădina lui Ion care cată să se facă om, greșește mereu, dar din greșelile, din eșecurile ei repetate se întrupează omul.

✧ Expr. Fam. A se face bine = a se însănătoși.
  • 1874 ISPIRESCU, Legende, 311: Atunci fiul împăratului spuse mă-sii că până n-or găsi pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el, nu se va face bine.
  • 1888 Epoca, nr. 832, 3: Cade jos, dar nu moare, este dus la spital, unde dupe o îngrijire de trei luni se face bine.
  • 1890 GRANDEA, Nuv., 511: Toți în jurul ei nu mai aveau nicio rază de speranță, numai ea credea și aștepta să se facă bine.
  • 1892 MARIAN, Nașterea, 235: Așa se repetă de trei ori cu fiecare din acele trei boturi de mămăligă, în trei seri de-a rândul și copilul se face bine.
  • 1902 ZAMFIRESCU, În război, 414: Se făcuse ceva mai bine, sub îngrijirile lui cumnatu-său, Matei, care-l însoțea.
  • 1916 PAMFILE, Mitol. Rom., I, 271: Îi dă bolnavei să guste de trei ori din miere, și se face bine.
  • 1921 A. HOLBAN, Mirel, 54: Să nu te îngrijești, cu timpul o să se facă bine.
  • 1933 PELTZ, Calea Văcărești, 154: N-ai nimic, Esther, dragă, ai să te faci bine!
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 563: Culme a simplității, o babă cu durere de cap se face bine cu rețeta pentru ficat.
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 400: Dar chiar dacă se face bine în spital, reîntors la domiciliu, bolnavul va trebui să respecte mai departe indicațiile medicului, pentru că numai așa poate preveni complicațiile grave ale acestei boli.
  • 1965 BARANGA, Cristofor, 72: Auzi ghinion: să se facă bine tocmai în timpul examenului.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, II, 341: Te ducem acasă și te faci bine.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, II, 1106: Dumneata, zise vopsitul cu obidă, fiindcă situația în care te afli e destul de gravă, ai vrea să murim noi toți și singur să te faci bine.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 331: Aprinse două luminări, adunându-și mărunțișul. Una pentru fetiță, să se facă bine…, și alta ca să se adeverească cu Paul și pentru împlinirea iubirii.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 118: Până mâne se face bine.
  • 2005 Apostrof, nr. 5–6, 34: Te felicit că pleci și că te faci bine. Eu însă aici voi rămâne.

✧ Expr. Pop. A se face foc și pară = a se mânia sau supăra peste măsură.
  • 1875 Telegraful (Buc.), nr. 1052, 3: Foc și pară s-a făcut ziaristica ungurească și chiar două-trei ziare filomaghiare din Viena.
  • 1878 ISPIRESCU, Pov., II, 257: Ștefan-vodă, când auzi de unele ca aceste, se făcu foc și pară de mânie, și se tulbură în suflet ca o fiară săgetată la inimă.
  • 1883 România Lib. (C.), nr. 1735, 2: S-a făcut foc și pară, s-a lamentat printre culise, și în cele din urmă a aruncat bomba demisiunei.
  • 1889 SIMA AL LUI ION, Folc. Țara Moților, 93: Unchiul lui Petre-Voinicul, auzind, că uite cine-și petrece, se face numai foc și pară de necaz.
  • 1891 Snoava, III, 403: Ei se făcură foc și pară și pentru aceea, fiindcă sfinția sa batjocorea bucuros pe oricine la adunări, prin crâșmă – pe care cam cu dragoste o cerceta – și în colțurile ulițelor, așa că cei de față râdeau de-și țineau foalele, că de! așa-i firea omului, fiecare pune bucuros șeaua pe mânza vecinului.
  • 1895 Lupta, nr. 2573, 1: Dl. Grădișteanu Ionel, un băiat blajin de altfel, S-a făcut foc și pară contra lui Cuconu Lascar.
  • 1897 IOSIF, Poezii, 42: Dar între dânșii s-a iscat O mică ceartă – literară, Și nu știu cum s-a întâmplat Că se făcură foc și pară.
  • 1898 Albina pop., nr. 18, 551: Scaraoschi, mai marele dracilor, se făcu foc și pară.
  • ante 1907 MARIAN, Bot. Pop., III, 612: Se făcură foc și pară de mânie pe dânsul, și de-aceea, când treceau pe lângă el, nici unul nu-i dădea bună ziua sau bun lucru, după cum îi obiceiul, ci-i întorceau spatele și mergeau mai departe.
  • 1914 PAMFILE, Sărb. Toamnă, 70: Atunci voinicul s-a făcut foc și pară de mânie.
  • 1936 CRAINIC, Puncte cardinale, 200: Fiindcă, dacă feciorul e mai îndrăzneț și încearcă, fata protestează, se apără și se face foc și pară.
  • 1938 Biblia (1938), 1082: Locuitorii Ptolemaisului s-au întărâtat împotriva acestui legământ de pace și s-au făcut foc și pară, fiindcă ei voiau să-l calce.
  • 1941 TEODOREANU, Întoarcerea, 199: Auzind acestea, mama foc și pară s-a făcut și a chemat-o pe Marița.
  • 1956 Antol. Lit. Pop., II, 354: Auzind zmeul aceasta, se făcu foc și pară de mânie, se turbură de necaz și nu mai vedea înaintea ochilor.
  • 1959 Viața rom. (R. US), nr. 9, 15: A doua zi, nea Culaie nu mai auzea melodia cunoscută și venea spre noi cu pas domol. Numai când deslușea versurile, se făcea foc și pară.
  • 1966 ARGHEZI, Ritmuri, 71: Au luat granițele foc. Și-mprejur de munți și țară Se făcuse foc și pară.
  • 1970 D. R. POPESCU, Teatru, 103: Și tu te-ai făcut foc și pară și eu ți-am spus și în ședință că atitudinea ta e departe de a unui tânăr comunist…
  • 1977 SORESCU, Trei dinți, 301: Când directorul adjunct îl informă amănunțit câte greutăți aveau în plus… noul director se făcu foc și pară.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 261: Când auzi numele Augustei se făcu foc și pară.
  • 2006 SALA, Avent. Cuv., II, 211: Nu am pomenit nimic despre expresiile din vorbirea populară, de tipul a se face foc și pară, a se face Dunăre de mânie, a se cătrăni, a căror origine metaforică este transparentă.

✧ Expr. Fam. (Adesea urmat de compliniri care indică trecerea unui luciu de apă) A se face frate cu dracul = a accepta un compromis nedorit.
  • 1894 Lupta, nr. 2239, 2: Se făcea frate cu dracu de câte ori avea de trecut câte-o punte, și după ce trecea puntea, își făcea cruce ca dracu să se ducă pe pustii.
  • 1911 I. Creangă (R.), nr. 3, 243: Te faci frate cu dracu’ pân’ai trece lacu’!
  • 1928 Gândirea (R.), nr. 4, 174: Teoria și etica adaptării la mediu este de pildă rezumată în proverbe ca: „să te faci frate cu dracu, până treci puntea” sau „să te dai după păr”, cum strălucit a demonstrat Valentin Bude.
  • 1938 AGÂRBICEANU, Sectarii, 425: Vorba ceea: fă-te frate cu dracu’, până treci puntea.
  • 1959 BENIUC, Pe muche, I, 432: Există o vorbă: să te faci frate cu dracu până treci puntea. Mie parcă mi-ar fi frică, să nu mă împingă necuratul în apă.
  • 1967 BARBU, Șos. Nordului, II, 111: Nici chiar așa, dar te faci frate cu dracu până treci puntea.
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 387: Mărturie mi-e acest jurnal că ele sunt urgente și uneori e bine să te faci frate cu dracu până treci puntea.
  • 1990 CĂRTĂRESCU, Levantul, 114: Fă-te frate cu dracu până treci puntea.

2. (Numele predicativ este un subtantiv care arată o profesie sau o stare socială) A-și schimba statutul profesional sau social, a ajunge cineva sau ceva.
  • 1581 Prav. Lucaci, 163: Popa cela greșitul să să facă călugăr, să-și plângă păcatele sale.
  • 1593 Doc. Îns. Rom., 180: Apoi, prentru dătorii, au fugit în Țara Muntenească, făcându-se acolo negoțitori.
  • 1610 DIR, A, II, 308: Și uricul nu-i a lor, ce ei-l țân dătăturâ dela Clanța cel bătrân, ce s-au făcut călugăr acolea și dela niște rudenii a Clanței, anume Băcea.
  • 1632 EUSTRATIE, Prav., 103: Pentru părintele ce va avea feciori și să va face călugăr, cum nu poate să-i oprească partea ce i să va veni dentru bucatele lui.
  • 1646 Prav., 162: De s-are face călugăr sau de ș-are vinde casa sau viia sau satul și mai pre scurt de-are face ce va face în mânie, nicecum să nu să prindză în samă cum nu șe-are fi fost nemică.
  • 1652 Îndreptarea legii, 79: Care preot are muiare și să va face arhiereu, acela să se dăsparță de dânsa.
  • 1677 St. Doc., IX, 173: Fusese și el Hatman în timpuri, după moartea lui Bogdan, dar trebuise să-și părăsească dregătoria, se făcuse călugăr.
  • 1691 R. GRECEANU – Ș. GRECEANU, Mărg., 459: Spune-ne noao, Părinte, cum te-ai făcut călugăr?
  • <1703–1709> N. COSTIN, Ceasornicul, 558: Pentru tăriia (și vrednicia lui)… și pentru înțălepciunia lui domnu orașului se făcu.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 227: La episcopiia Râmnicului puiu martur că nici în visul mieu nu mi-am închipuit să mă fac arhiereu, cunoscându-mă pre mine mai păcătos și mai nevrednic decât toț oamenii pământului.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, II, 606: Toți era bărbaț tari și s-au făcut căpetenii în oaste.
  • 1765 Doc. Rel. Agr., II, 396: După ce s-au făcut mitropolit au mărturisit că n-au luat dijmă și l-am cunoscut că au avut vrajbă.
  • 1818 Legiuirea Caragea, 30: Când vânzarea să va face desăvârșit, atunci cumpărătorul să face stăpân lucrului.
  • 1825 MUMULEANU, Caracteruri, 74: Aceștia, prin semplitate, prin bărbăție și lucrarea pământului, să făcură biruitori lumii.
  • 1833 Cod. Calimach, 513: Acel ce cumpără lucruri spre cercare, nu se face proprietariu acestui lucru, până a nu plăti prețul lui.
  • 1845 F. AARON, El. Ist. Lumii, 27/9: Unul din acei 12 regi… birui pe toți tovarășii săi și se făcu singur monarh.
  • 1856 BOLINTINEANU, Călăt., 111: Ei se făcură stăpâni peste toți munții până la Ierusalim.
  • 1858 FILIMON, Escurs., 233: Crede, amice, că eu, de aș fi liber ca tine, în loc să doresc a mă face călugăr și a lua cu aceasta asupră-mi o sarcină foarte anevoie de purtat, aș rămânea mai bine în lumea aceea plină de valuri, de care umbli să fugi!
  • 1872 BARONZI, Lb. Rom., I, 63: Țiganu, când s-a făcut împărat, întâi pe tată-său l-a spânzurat.
  • 1886 SBIERA, Pov., 194/39: S-au făcut cel mai vestit doftor în toată lumea.
  • 1888 POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 119: Se făcu doftor în tălpi și merse ață la curtea împăratului.
  • 1894 Vatra, nr. 6, 174: Dumitru nostru cu nici un preț nu vrea să fie popă! Cică se duce să se facă doftor!
  • 1906 Arh. Iași, nr. 17, 385: Părinții săi se hotărăsc să-l trimeată la Paris, spre a se face medic.
  • 1918 ARGHEZI, Add. Proză, 327: Generalul Kaledin pune stăpânire pe regiunile Donului, se face împărat al cazacilor.
  • 1929 Analele Acad. Șt., seria 3, nr. 10, 484: După dânsul s-a făcut împărat Adrian, care a stricat acest pod peste Dunăre din pricina neîncetatelor năvăliri tătare.
  • 1938 Biblia (1938), 366: El a urgisit pe Israil și s-a făcut rege în Edom.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 512: Apoi urmează demisiunea și hotărârea de a se face avocat.
  • 1957 Studii, nr. 1, 201: Din rob se preface în serf, apoi proletar, apoi posesor și acum asvârle cea din urmă exploatare și este a se face proprietar.
  • 1963 Viața rom. (R. US), nr. 1, 55: Și tata se face inginer. Urmează la seral.
  • ante 1970 STREINU, Creangă, 334: G. Ibrăileanu, ca oricare bun român știe numai franțuzește. Dealtfel, de breasla lui e filozof și s-a făcut profesor de românește așa de ocazie.
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 194: Într-adevăr, Mama Olga n-a mai apucat să gătească o împărăteasă, Lidia Ghenciu nu s-a făcut actriță, ci inginer, la Bistrița.
  • 1999 MARINO, Viața, 52: De ce nu te-ai făcut inginer?
  • 2008 Apostrof, nr. 2, 25: Și-a anunțat tatăl că el vrea să se facă actor, și nu avocat.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 712: Nu moartea lui Pumnul l-a gonit pe adolescent din Cernăuți, ci dorința de a se face actor.

3. A deveni.
  • 1648 N. Test., 409: Grăindu-să a fi înțelepți, nebuni să făcură.
  • 1652 Îndreptarea legii, 147: Va lepăda rasele și se va face iarăș mirean.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 119: Cu prea cuviosul, cuvios ti-i face.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, septembrie, 15: Și s-au suit de-au trăit în vârvul acelui stâlp 47 de ani, suferind ploile și zăduvul și iarna. Și făcându-să mare naintea lui Dumnădzău și făcătoriu de minuni, s-au săvârșit cu pace.
  • 1683 DOSOFTEI, Viața svinților, II, martie, 288: Roagă pentru noi, soro, că astăzi te feceși adevărat mireasă lui Hristos.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața svinților, III, aprilie, 335: Audzâiu cetit prorocul Isaiia, Dumnădzău grăind prin însul: „Spălațî-vă și curați vă faceci!”
  • <1703–1709> N. COSTIN, Ceasornicul, 679: Aceia carii să fac părtași voii de la dumnedzăi nu arată ce i-au făgăduit.
  • c. 1730 AXINTE URICARIUL, Cron., II, 258: S-au făcut boiarii bucuroși și de aceasta și au zis că vor rămânea la Țarigrad să se mai gătească.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, V, 700: Iată, te-ai făcut sănătos. De-acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți să întâmple ceva mai rău.
  • 1784 OȚELEA, Fab., 57: Lucrurile, care la început grele ne par, cu vreme să fac ușoare.
  • 1798 Man. Ret., 1057 / PIUARIU-MOLNAR, 8/24: Vom arăta mijlocul cu care poate fieștecare să să facă de tot puternic.
  • 1818 Legiuirea Caragea, 14: Câte sălbatece, vânându-le alții și lovindu-le și pierzându-le din ochii lor, vor cădea în mâinile noastre, să fac ale noastre.
  • 1828 ASACHI, Cul. Poezii, 19: Și prin fapte de virtute, scutind traiul de amar, Fericirea-n sânul casei nu s-ar face trecătoare.
  • 1831 BUZNEA, Pavel, 146/13: Cu învățătura și cu cărți să face cineva înțălept și vestit.
  • 1844 BĂLCESCU, Scrieri, I., 57: Un grec, Ghinea, vistier mare, se făcuse nesuferit țării prin tiraniile lui.
  • 1846 MANOLACHI DRĂGHICI, Rețete, 208–209: Iar făcând-o pe fâstâci, pune 60 dramuri de fâstâci să-i cureți, să-i pisăzi și să-i amesteci, punând într-înșii și vreo 3 – 4 migdale amare, precum și zamă de spanac să se facă verde. Cu această cremă să umple budinci, prăjituri și zaharicale.
  • 1855 LUCACI, Man. Boale, 1/12: Această boală epidemică… unde se încuibează se face molipsitoare.
  • 1862 ISPIRESCU, Legende, 2: De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăsneț.
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 22: Mario, tu te faci din zi în zi mai frumoasă și te deschizi întocmai ca un trandafir la razele soarelui.
  • 1872 BARONZI, Lb. Rom., I, 60: Zicând numai miere, gura se face dulce.
  • 1877 CREANGĂ, Povest., 16: Ba chiar se făcuse buclucaș, hărțăgos și de tot hapsân, când sta câte două- trei zile pe lângă casă, încât biata băbușca lui era bucuroasă uneori și răsbucuroasă în sufletul ei să-l vadă cum l-a vedă urnit de-acasă.
  • 1883 EMINESCU, Poezii, 174: Dar ce frumoasă se făcu Și mândră, arz-o focul.
  • 1886 GANE, Scrieri, 365: Drumul se făcuse rău și bolovănos și la fiecare moment cucoana Luxița, mică și slabă cum era, risca să fie aruncată ca o minge afară din trăsură.
  • <1889–1892> HODOȘ, Poezii pop., I, 37: De cine doru se leagă, Nu se face om de treabă.
  • 1893 Lupta, nr. 1985, 2: Atunci, la lumina slabă a lumânărei, i s-a părut că patul s-a făcut albastru.
  • 1896 COȘBUC, Fire de tort, I, 55: Târziu de tot s-a ridicat, Și ochii-i se făcură grei Ca celui îmbătat.
  • 1907 DUNĂREANU, Chinuiții, 22: Moșul se făcu galben. Se uită lung la ei, și de-odată tot sufletul i se umplu de mânie.
  • 1908 ISTRATI – LONGINESCU, C. Chim., 302: În acest timp soluțiunea s-a făcut verde din cauza alaunului de crom și potasiu care a luat naștere.
  • 1915 SADOVEANU, N. Șoimăreștilor, 492: Ochii i se făcură rotunzi și ațintiți sub sprâncenele păroase, și nasul coroiat i se sbârci la îmbinarea frunții.
  • 1923 SADOVEANU, Ți-aduci aminte, 619: După-amiaza se făcea rece și vântul sufla din ce în ce mai tăios. Mă ghemuii în mantaua mea largă de suman.
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 75: Se făcuse cunoscut sub această poreclă unul din edecurile ministeriului trebilor din afară, băiat de mare viitor.
  • 1930 CAMIL PETRESCU, Ultima noapte, 111: Speram că ai să te faci mai urâtă, departe de mine.
  • 1944 CANDREA, Folc., 313: Când s-a dus primăvara să-l caute pe unde l-a fost prăpădit, inelul s-a făcut albastru.
  • 1949 Viața rom. (R. US), nr. 7–8, 107: Iar pe de altă parte se gândeau că e primejdie să se facă dușmani cu el.
  • 1950 CAMILAR, Negura, II, 64: Trupul îi tremura tot, sleit. Auzi iar bocăniturile, se întoarse, se prăbuși pe cergă și fiarele patului țipau sub el, cum se sgribulea sub paltonul a cărui căptușeală se făcuse rece ca ghiața.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 435: La orizont norii încă se mai învălmășeau, dar încetul cu încetul se topeau unii în alții, culoarea lor cenușie se îndesea, până ce se făcu neagră.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 905: Catrina încremenise pe prispă și obrajii i se făcuseră ca focul.
  • 1968 NEAGU, Îngerul, 43: Te-ai lungit, mă, ai să te faci cât plopu!
  • 1977 BOTTA, Dor, 170: Neagră, neagră noaptea se făcea, steaua era sub obroc, un opaiț luna era.
  • 1986 VRABIE, Proza pop., 139: Dar vicleană, una din ele, și le recapătă: transformându-se în porumbiță, se face nevăzută.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 139: Apa se făcea mai rece și, cumva, mai vâscoasă, trecuse probabil și de doi metri.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 180: Doar foarte rar, când rămânea fără țigări, de exemplu, tatăl lui se făcea roșu ca racul la față, trântea și bufnea.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 333: Lupulescu se făcu roșu ca racul și replică prin câteva cuvinte răstite pe care Lenica nu le înțelese.
  • 2007 Apostrof, nr. 7, 9: E sângele meu și nu-l pot lăsa să se facă negru.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 455: Frigul se făcuse amar, rafalele de vânt negru depuseseră pe țeasta omului suferinței o brumă groasă, sub care tatuajul dantelat dispăruse cu totul.

C. (Cu valori rezultate în urma unor procese de parțială delexicalizare)
I. (Se întâlnește în mod obișnuit, în virtutea semnificatului său natural general, ca substitut contextual al tuturor celorlalte verbe de acțiune, mai ales acolo unde, din cauza apropierii, se încearcă evitarea repetării greoaie)
  • <1567–1568> CORESI, Molit., 90: Lucrul acestui tânăr plăcu și lu Hristos, că nu mearse la cărtulari și la farisei, ce la Hristos. Așa făcu și Nicodim.
  • 1620 Alexandria, 171: Și zise Filon oștilor lui să să gătească de război și să puie tot călărașul câte un pedestrașu după el pre cal. Și așa făcură.
  • <1622–1633> Ms. Ieud., 170: Iară cine e fără credință cătră aceste cuvinte și necurați vor apropiia de trupul lui Hristos nedostoinici fiind, nice a căuta spre sfânta cuminecă<tu>ră, necum se o ia sau da lor, cum face <Iuda>, că aceia în boala și în durerea ceea nevindicată cădea-vor.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 52: Diavolul uneori vinuiaște… pre oameni înaintea lui Dumnedzău, cum făcu și de Iov.
  • <1665–1690> Let. Cantac., 167: Au ocărât sfânta biserică a lui Dumnezeu și au călcat toate poruncile lui. Așa făcură și acești tirani boiari.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 107: Mă ocoliră de mă vinează Precum facu leii.
  • 1676 Zosim, 59–60: Băuturile nu beți și nu mâncareți pâne… Iar noi fecem așe.
  • 1869 HASDEU, Pub., II1, 263–264: Un guvern poate seculariza numai propriile sale averi, supuse până la un timp oarecare unei administrațiuni ecleziastice și care trebuie să reintre în norma statului. Așa făcurăm noi în 1864.
  • <1870–1895> MAIORESCU, Trad., 754: Ia un sac și scutură conținutul pe podea. Scoici și pietricele. La fel face cu al doilea, al treilea ș.a. m.d. sac.
  • 1874 ARICESCU, Ist. Revol., I-II, 461: Stătui și dzisei: „ia-te de coda callului”. Și așa făcu.
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 357: De aci au luat procopsiții și cărturarii mai dincoa, de zic când vor să arate pe niște oameni ce se sperie de nimic, cum face calul, și o iau la sănătoasa, că a intrat într-înșii o teroare panică, că sunt cuprinși de o teroare panică.
  • 1880 GHICA, Scris., 170–171: La București convoacă pe mitropolitul și pe boieri și-i pune să iscălească o adresă către consulul general Pini, prin care se cerea intervențiunea oștirilor rusești ca să oprescă pe turci de a intra în țară. Așa făcuse și boierii moldoveni la Iași.
  • 1888 Gazeta de Transilv., nr. 47, 2: Puse în gând să rămâe p-acolo prin hălăciuga de pe lângă mal, său prin crânguri până seara. Și așa făcu.
  • 1898 Arh. Iași, nr. 9, 317: Banul și ceilalți boeri, afară de unii…, erau deciși să fugă în Ardeal, dacă Turcii nu-i vor respecta. Așa făcuse și Radu.
  • 1903 Albina pop., nr. 33, 871: Într-o noapte neputând să adormă, se plimba prin odae, și văzând un borcan cu miere, îi veni gust și mâncă câte-va linguri de miere cu nițel pesmet. Culcându-se după aceea adormi îndată. Noaptea următoare făcu la fel.
  • 1912 I. Creangă (R.), nr. 4, 204: Mireasa iea apoi plosca, și luând vin în gură stropește bradul și pe fete și băieți. La fel fac o fată și-un flăcău.
  • 1925 BLAGA, Ivanca, 249: Pornirile… poate că sunt mult mai generale și mai normale decât ne place să credem. Eu le am, dumneata le ai, toți le avem. Și, ca și noi și toți ceilalți, s-a închis și el de bunăvoie într-o cușcă. De teama de sine. La fel facem toți.
  • 1936 RALEA, Pub., 305: Acesta îi răspunde sociologic cu o conferință în care justifică lupta generațiilor și drepturile spontaneității juvenile și ale ardoarei vârstelor fragede. La fel face d. Bejan cu d. Nicolaescu.
  • 1941 Rev. Fundaț., nr. 2, 311: Cobor din brișcă și la fel face și tovarășul meu.
  • 1955 PREDA, Morom., I., 821: Paraschiv, cel mai mare dintre copii…, întinsese pe prispă o haină veche și se culcase peste ea gemând. La fel făcuse și al doilea fiu, Nilă.
  • 1965 CĂLINESCU, Estet. Basm., 120: Voinicul taie degetul cu inelul împăratului și-l ia cu sine ca probă (Isp., Făt-Frumos cel rătăcit). La fel face și Făt-Frumos cu păr de aur.
  • 1974 TITEL, Țara, 661: După operația de amigdalită, gâtul rămâne o vreme foarte sensibil, trebuie să ai grijă să nu bei apă foarte rece, ține-o puțin în gură înainte de a o înghiți și la fel să faci cu ceaiul.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, II, 437: Bine ați făcut când v-ați întors acasă, că ați putut să mâncați și să beți… Să faceți la fel și la șase și la nouă luni…
  • 1995 PATAPIEVICI, Cerul, 14: Ca și ironia, bășcălia, care, pentru început, poate fi considerată o ironie mai groasă, pune o distanță „ironică” între subiect și lume. La fel face spiritul, când determină lumea ca separare a sa de rest.
  • 2002 BOTZAN, Hidron., 40: În secolele XV–XVI, Raffaelo Maffei, într-o operă istorică intitulată „Comentarii Urbani”, numește Dunărea cu numele latin Danubium. La fel face și Marsigli, în secolul XVIII, într-o lucrare redactată în limba latină.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 139: Se apucă să-i prezinte, rece și metodic, situația băncii. De la război încoace, „Sălăjana” era, ca să spunem așa, pe linie moartă. Strâns legată de „Kereskedelmi Bank” din Budapesta, a împărtășit soarta acesteia. E adevărat că banca budapestană nu a dat, propriu-zis, faliment în 1918, dar nici nu și-a revenit. Vegetează și trăiește din speranțe. La fel face și „Sălăjana”.
  • 2006 PĂCURARIU, Ist. B. O. R., 169: S-au dus apoi lângă mitropolit și s-au așezat alături de el. Atunci toți boierii au înaintat… și au făcut la fel.
  • 2012 Apostrof, nr. 11, 27: Această împrejurare, după cum se vede, nu îl împiedică să își continue lecturile din cuprinsul literaturii române și nici să își depene reflecția cu privire la avatarii acesteia. La fel făcea odinioară, în discuțiile cu amicul lui Paul Zarifopol – herr Doktor! – I. L. Caragiale.

II. (Semnificatul natural general permite verbului face să funcționeze ca semiauxiliar în procedeul lexical prin care verbele de acțiune care au o pereche substantivală pot fi înlocuite sinonimic prin combinația dintre face și substantivul corespunzător)
  • 1570 CORESI, Liturghierul, 138: Ruga să facă preutul.
  • 1577 CORESI, Psalt. Sl.-Rom., 403: Să facă într-înși județ.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 35: Iaca eu fac legătura cu voi și cu semințele voastre după voi.
  • 1587 Doc. Îns. Rom., 203: Și această ucidere se-au făcut în sat.
  • 1593 Doc. Îns. Rom., 182: Amu făcut și de muiare mărturie, că nu-i iaste dată prespre voia lui.
  • 1593 Doc. Îns. Rom., 185: Ne-am tocmit cu căzacul Petriceaico, de-am făcut un schimbu cu niște țâgani.
  • 1599 Doc. Îns. Rom., 110: Ce-au făcut Irimiia tocmea<lă >.
  • înc. sec. XVII Cod. Tod., 196: Să vedem toate preslăvitele căte s-au făcut spre el.
  • 1614 St. Doc., VII, 22: Cum i-am dat noi un Rumânu anume Stroe… ca să fie Log[ofătului] de moșie…, pentru o tocmeal[ă] ce-au fost fapt cu cumnatul Bălcea.
  • <1622–1633> Ms. Ieud, 153: Patriarhul Ierusalimului feace săbor și feace rugă în tri dzile și în trei nopți.
  • 1639 DRH, A, XXV, 145: Deci noi, văzându de a lor bunăvoie tocmală tocmindu-să și făcându-i-să plată deplin(ă), noi încă am iscălit și ni-am pus pecețile într-acestu adevărat zapis al nostru.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 70: Nici războaie mai făcea ca să-și apere țara și pământul său de cătră șțiti și gotthi.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 302: De veri să hii viu cu viiața de veaci, fâ milâ cu deproapele tâu.
  • 1648 N. Test., 484: Pizmele legii, a poruncelor carea era pusă în obiceaiu, cu trupul Lui le ștearse, ca să facă dentr-acei doi, întru Eluși un om nou, făcând pace.
  • 1652 Îndreptarea legii, 82: Se i să facă pedeapsă împotriva greșalii aceiia, adecă oprit dă preoție sau de arhieria lui.
  • <1665–1690> Let. Cantac., 18: Deaca sosiră la Dunăre, iar făcură jurământ înaintea lui Mehmet.
  • 1676 Zosim, 63: Și când fu a opta dzi el adusă cu sine 8 draci să mă apuce din peștire. Eu, deca-i vădzui, feci rugă în 40 dzile.
  • 1678 Cheia înțelesului, 117: Și acuma, care oameni fac mânie și supărare asupra creștinilor, și acelora ochii cei sufletești sânt orbiți de tirănie.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, septembrie, 43: Ședzând alăturea cu fiiul împăratului, cu Govdelaa, începu a face întrebarea.
  • 1683 ZOBA DIN VINȚ, Sicriul, 140: Au iaste perire ca aceea în oraș care să nu o fie făcut Dumnezău?
  • 1693 Fiziologul, 97: Fac și ei rugă cătră Dumnedzău.
  • sec. XVII Fragm. Molit., 307: Mergu la mormântu făcându cântece îngereștii.
  • <1703–1709> N. COSTIN, Ceasornicul, 319: Uriiașul cel preamare și preatare, făcând biruire, oborându-l la pământu, cu sabiia i-au tăiat capul.
  • <1718–1729> R. POPESCU, Ist. Țării Rum., 377: Și făcând război, au biruit ai lui Constantin-vodă.
  • 1741 Cond. Mavrocordat, III, 130: De viți face smintială, să știți cu adevărat că mai mult nu vom îngădui.
  • 1743 Cond. Mavrocordat, III, 85: Cât pentru căruțe, așe au rămas, dară acmu nice de pește nu vor să plătiască și spuind ceaușului care este aice, nu le face nici o supunere.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 220: Mai bine să-ș facă moarte cu mânule sale decât să încap<ă> în mânule păgânurilor, rob.
  • 1757 EUSTATIEVICI, Gram. Rum., 101: Trebuiește să folosim prietenilor și celor de aproape, dar întru acest chip să nu să facă greșală împotriva judecății și legii.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, II, 313: Și au făcut Domnul mântuire mare în zioa aceea; și norodul care fugise s-au întors a jefui pre cei tăiați.
  • 1780 Prav. Cond., 54: Unde s-au făcut începătură, acolo să cuvine a să face și sfârșitul.
  • 1780 Prav. Cond., 140: Vânzarea să va face pe taină făr de mărturie de obraze vrednice de credință.
  • 1788 PIUARIU-MOLNAR, D.-W. Sprach., 416/12: Norodul cel ușor au făcut începutul, dară iară curând s-au tras îndărăpt.
  • c. 1812 BUDAI-DELEANU, Trei viteji, 504: Socotind cum că fără de sminteală Acela-i zmeul cel rău și năpraznic Care făcusă pe dânsul năvală, Departe strigă.
  • 1818 Legiuirea Caragea, 12/10: Putem să ne facem tocmelele și în scris.
  • 1821 AARON, Sofronim, 46/7: Tinerii dau mâna, fac încredințare Să duc la Capiște întră adunare.
  • 1832 Regul. Org. Țării Rom. (1832), 6: Prezidentul va face chemare anume fieșicăruia din mădulări.
  • 1836 ARISTIA, Virginia, 50/3: O să-i fac răsplată și chiar cât meritează.
  • <1840–1848> RALET, Suvenire, 265: La propunerea aceasta nime nu mai face vorbă, pentru că le astupă gurele.
  • 1845 F. AARON, El. Ist. Lumii, 59/27: Dar oameni, după cum abuzez de toate, făcură abuz și cu această religie dumnezeiască.
  • 1845 ALBINEȚ, Man. Ist. Mold., 16/20: După ce slavii din Morea au priimit religia creștinească, părintele Ciril au făcut cercare și cu bulgarii.
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 94: Prințul Ardealului făcu căutare armatei sale.
  • 1855 ȘAGUNA, Pred., 161: Mai înaintea de toate faceți făgăduială către Dumnezeu, că în toate Duminecile și sărbătorile veți veni la slujba dumnezeiască.
  • 1864 Cod. Pen. (1864) – Dispoz., I, 546: În procesul verbal al ședinței se va face vorbirea de ordinul de arestare.
  • c. 1877 EMINESCU, Poezii post., 515: Astfel se-mplini a lui Zeus voință Din acea zi când cearta făcu desbinare amară Între mult divinul Achil și fiul lui Atreu.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 62: Nouă ne-a plăcut de d-voastră și am făcut târg.
  • 1893 BIBICESCU, Poesii Pop., 13: Ba acolo nu m-oi duce, că cu frate, fac păcate.
  • 1906 BASSARABESCU, Pe drezină, 181: Domnițian trebuia să le asculte ruga fierbinte, ce-i făceau în cor: pleca, ducând pe mână un tartan rămas de la părinți.
  • 1906 MURNU, Iliada, 163:Aheii steteră-n urmă pe loc și făcură popas la corăbii.
  • 1910 GALACTION, Clopotele, 175: Toți se credeau obligați să facă glume.
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 106: Le invitară să facă puțină plimbare prin grădină.
  • 1927 RĂDULESCU-MOTRU, Personalismul, 576: Astfel, până la începutul secolului nostru,știința făcea afirmări cu totul neprecise asupra energiei materiei.
  • 1927 TEODOREANU, La Medeleni, III, 63: Scena făcuse înconjurul întregii societăți ieșene înainte ca să ajungă la urechile lui Alexandru Pallă.
  • 1930 CAMIL PETRESCU, Ultima noapte, 193: Fac sforțări disperate să mă angrenez jocului și dispoziției camarazilor mei.
  • 1937 LOVINESCU, Ist. Lit. Cont., V, 219: Pentru a face dovada încadrării memorialisticei în însăși „psihea” moldovenească nu e nevoie să mergem până la seria strălucită a cronicarilor moldoveni din veacul al XVII-lea.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 25: Bine-ți stă acum, să-ți facă fotografie, să te măsoare și să intri în hoții de rând?
  • 1946 PREDA, Nuv., 770: Noi să facem socoteala cât costă.
  • 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 133: Nu ține socoteală de denunțurile pe care le făcea la Agie, unde serviciile lui erau astfel dureros nesocotite.
  • 1960 JOJA, St. Log., 54: Ne dispensăm a face critica teoriilor neopozitiviste, care se suprapun în chip parazitar, logicii matematice.
  • 1962 PREDA, Risipitorii, 580: Dacă vrei să te nenorocești, mărită-te cu el, spuse tatăl după ce Sterian le făcu o vizită și o ceru, câteva luni mai târziu, în căsătorie.
  • 1968 BREBAN, Animale, 71: E, cred eu, cel mai bun om al biroului judiciar raional și, dacă nu face vreo gafă, va urca repede.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 181: De aceea Sophie se mulțumește, ascunzându-și chipul nemulțumit în spatele evantaiului, să facă o prezicere.
  • 2000 LOȘONȚI, Toponime, 196: Primăvara vin din toate comunele vecine și fac petrecere acolo.
  • 2004 Rev. Istor., nr. 5–6, 37: Contraamiralul Măcelaru Horea… ar face propunere comandamentului unităților române și celor sovietice.
  • 2006 Apostrof, nr. 3, 12: Stăm pe lădițe de lemn, mânuim cuțite mari sau mici, fetele fac glume și râd.
  • 2009 România Liter. (S.), nr. 36, 14: Acesta face comentarii fără perdea la adresa femeii în prezența soțului.
  • 2010 MO, nr. 283, 16: Grupul tehnic de lucru poate face sugestii de acțiuni corective către Comitetul interministerial.

III. (Cu valoare factitivă sau cauzativă, indică faptul că subiectul determină pe cineva să întreprindă o acțiune sau cauzează o schimbare a unei stări sau a unui lucru)
1. A pricinui, a produce, a provoca.
  • 1570 CORESI, Liturghierul, 137–138: Priimeaște, Doamne, ruga noastră, fă noi destoinici a fi a aduce ție rugăciuni și rugi, și jărtve.
  • 1577 CORESI, Psalt. Sl.-Rom., 436: Fie slava Domnului în veac! Veseleaște-se Domnul de faptele sale. Caută spre pământ și face-l a tremura-se.
  • 1600 Doc. Îns. Rom., XXXII, 129: Iară eu tătarul să-i fac să nu mai vie întru ajutoriul turcilor.
  • 1646 Prav., 118: Să oprească pre bărbatul cel vrăjmaș, ce să pornește asupra muerii sale, pentru să să veaghe să nu cumva să o strice întru ceva, măcar de-are și face muiarea pre bărbat să să pornească asupra ei.
  • <1672–1674> M. COSTIN, Ist. Ung., 304: El în loc feace de să răsipesc de la acel sfat și de atuncea aievea să areată că ieste nepriieten pruncului și mâne-sa.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 91: Și nu știu că Domnul îl face de-i vesel.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața svinților, III, martie, 293: Și feace de cunoscură și idoloslujelnicii pre Domnul Hristos, Dumnădzăul tuturora.
  • 1693 Foletul, 14: Vreamea, nu prea bună, la mare, face să piară multe vase.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, I, 48: Făcutu-m-au Dumnezeu a mă uita de toate ostenealele meale și de casa tatălui mieu.
  • 1808 ȚICHINDEAL, Lucruri moral., 92/11: Ne face pe noi a conoaște mari și lăudate persoane.
  • 1831 BUZNEA, Pavel, 138/12: Lucrurile ce vedem în toate zilele nu ne fac să simțim grabnica trecere a vieții.
  • 1831 MARCOVICI, Yung, 12/4: Spaima… mă face să mă cutremur.
  • 1836 HELIADE-RĂDULESCU, Hristianismu, 28/20: Mă sprijneam în niște nădejdi, ce făcuse a se naște în sufletul meu amăgitorul acela.
  • 1844 NEGRUZZI, Amint., 55: Doamne, fă să câștig de câte ori voi juca cu cărțile aceste.
  • 1845 ALECSANDRI, Lăcrămioare, 93: Ferice care, vrednic de-o soartă neașteptată, Ar face pentru dânsul, în ceas dumnezeiesc, A ta inimă scumpă de dragoste să bată.
  • 1846 PENESCU, Man. Ec. Casn., 52/20: Acest unt… face a fugi muștele după locurile unde s-a mânjit cu dânsul.
  • 1862 ISPIRESCU, Legende, 1: Eu nu am venit să te întreb asta, dzise împăratul, ci dacă ai ceva leacuri, care să ne facă să avem copii.
  • 1870 EMINESCU, Poezii, 36: Rămâneți, dară cu bine, sânte firi vizionare Ce făceați valul să cânte, ce puneați steaua să zboare.
  • 1875 ALECSANDRI, Pasteluri, 323: În zădar aduci cu tine Corbul negru și prădalnic, Și din codri cu jivine Faci să iasă urlet jalnic.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 61: Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit.
  • <1889–1893> IONESCU-RION, Scrieri, 95: Fiecare stare psihologică deosebită ne face să respirăm în mod deosebit.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 25: Flăcăii… fac fetele de râd să le mai treacă vremea.
  • 1897 OLLĂNESCU-ASCANIO, Teatrul rom., I, 30: Țările nostre au fost cutreerate de tot soiul de scamatori, de saltimbanci, de echilibriști, de caraghioși, cari făceau pe lume să râdă.
  • 1897 Șezătoarea, IV, 141: Neiculiță, să mă crezi, N-am cum face să mă vezi; Că odată când puteam, Veneam des de te vedeam.
  • <1900–1901> PETICĂ, Teatru, 22: Și facem să-nceteze povara dureroasă A cruntelor vedenii din noaptea furtunoasă.
  • 1910 ANGHEL – IOSIF, Proză, I, 92: Dar abia adormise, și soneria îl făcu să tresară.
  • 1924 MINULESCU, Roșu, 73: Ai s-o iubești cu adevărat și n-ai s-o faci să sufere niciodată, fiindcă, altfel…
  • 1928 MANIU, Fl. Hârtie, 143: Tu care m-ai făcut să plâng, dă-mi și puterea să mă omor. Umilește-mă și cu nepăsarea.
  • 1929 ARDELEANU, Am Ucis, 12: Își opri privirea peste drum la casa prietenilor buni, a căror viață fericită o făcea să-i iubească și să-i urască în același timp.
  • 1932 ISANOS, Versuri, 268: Tu, soare, trimite lumină În raze bogate spre noi Și fă să răsară-n grădină Frunzișul, pe arborii goi.
  • 1933 CĂLINESCU, Cartea nunții, 9: Mirosul de piei încinse și de unsori îl făcu să privească cu mai multă repulsie plușurile groase ale fotoliilor de culoarea tutunului uscat.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 952: Fața suptă făcea ca ochii lui să pară ieșiți din cap.
  • 1957 BARBU, Groapa, 1386: Îl usturau ochii și liniștea odăilor îl făcea să urle.
  • 1960 BLAGA, Poezii, 285: Zodii sunt și jos subt țară, Fă-le numai să răsară.
  • 1960 JOJA, St. Log., 12: Ajungem astfel la situația descrisă de Lenin în Materialism și empiriocriticism, la tentativa fizicienilor idealiști de la începutul secolului, de a face să dispară materia.
  • 1968 BREBAN, Animale, 96: El avea totdeauna în gură câte un cuvânt ascuțit împotriva mea, făcând de multe ori oamenii să râdă.
  • 1970 Viața Rom. (R. US.), nr. 4, 129: Știința a putut face ca omul să ajungă pe lună.
  • 1972 STĂNESCU, Măreția, 90: Mă rog la tine, frumoasă catedrală, tu, care ești în alt oraș, fă să se verse peste mine bunătatea liniștii.
  • 1984 România Liter. (S.), nr. 51, 14: Soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă.
  • 2002 LIICEANU, Ușa, 221: Lucrul acesta mă face să cred că e pe picior de plecare, ceea ce se va dovedi a nu fi deloc așa.
  • 2003 GOMA, Jurn., VIII, 411: În clipa în care Ben Laden, Arafat și Saddam au fost puși în aceeași oală de către guvernul american, a fost ușor să se prevadă căamericanii și israelienii vor face să dispară moderații din ambele tabere.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 189: Bădăranul ăsta te face să plângi de milă.
  • 2010 Apostrof, nr. 1, 21: Perspectiva, recunosc, este hilară și mă face să râd nițel cam stingherit, dar dacă așa stau lucrurile, promit să citesc circumspect.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 114: Am stat de vorbă mult la cafea și, fără să fie nici unul habotnic, ne-am gândit că totuși poate fi ceva adevăr în vechile credințe care ne fac să vărsăm, la masă, un strop de vin pentru cel plecat de pe această lume.

2. A porunci, a obliga, a constrânge.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 143: Și iară dzise Faraon lu Iosif: iată, pre tot Eghipetul te-am pus cap de dinainte. Și scoase inelul den deagetul său și-l deade în mîna lu Iosif și îmbrăcă în veșminte de mătase… și aceasta feace să strige înaintea lui: acesta-i tatăl aceștii țări și-l puse domn cap de dinainte în tot Eghipetul.
  • 1646 Prav., 150: Feciorul ce-1 va vătăma tată-său prespre samă, măcar de-are fi și spre învățătură, iară de va vrea, poate să facă pre tată-său, și fără de voia lui, să-i dea ce-i va fi partea.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, octombrie, 36: Nu ti-oi lăsa, ce te-oiu face de-i lucra slujba asânului.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața svinților, III, iunie, 401: Crischet Filosoful, puind pizmă asupră-i, feace de fu umorât, muncit cu multe cazne pentru Hristos.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 256: Pân’ și tulpanuri supțiri îl făcea de înghițea, ș-apoi le trăgea înapoi, de-i scotea mațăle pe gur<ă>.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, II, 291: Au cunoscut toată obștea și tot Israilul în zioa aceea că n-au fost făcut de la împăratul ca să să ucigă Avner, fiiul lui Ner.
  • 1742 Cond. Mavrocordat, III, 391: Cu mare silă ni-au făcut de am scos cifertul al triile mai înainte de vreme lui cu 15 zile.
  • 1794 VĂCĂRESCU, Ist. Othom., I, 16: Văzând că în Asia slăbise puterea romaicească, făcu a trece oștile sale în Europa, orânduind serascher pă fiiul său Suleiman, care și trecu cu flota sa ce avea la doao porturi ale mării și îndată supuse Calipoli și Malgara și Ypsala.
  • 1836 ARISTIA, Virginia, 54/9: Prube, avem prea multe: Dar ura și rușinea mă fac a nu le zice.
  • 1840 NEGRUZZI, Fragm. Istor., 95: Oh! părinte, ce mă făcuși să fac! zise doamna cătră mitropolitul și se duse cu el plângând.
  • 1843 ALECSANDRI, Doine, 55: Măi tatare, dă-ne pace, Măi tatare, stăi, nu trece, Măi tatare, nu mă face Să-ți fărâm capul în zece!
  • 1863 ALECSANDRI, Agachi, 645: Nu ți-e rușine obrazului!… o dată în viața ta m-ai adus la restorant și te târguiești pentr-o cartoafă… A! de-aș fi putut gâci că ești ceea ce ești, pe când îmi făceai curte…… Ești un…, nu mă face să-ți zic pe nume!
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 58–59: Atunci dracii s-au împrăștiet, iute ca fulgerul, în toate părțile… să-i facă să se bată pănă s-or ucide, și câte alte bazaconii și năzbutii de care iscodește și vrăjește dracul.
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 316: Iară daca vrodată ar da ispita preste tine să te facă să simți că are să-ți lipsească ceva ca să nu-ți poți face viața și mai drăgăstoasă, să nu te temi că te voi pune să-ți obosești trupul și mintea spre a le dobândi, ferească zeii!
  • 1885 CARAGIALE, O scrisoare pierdută, 108–109: Eu trebue să mă duc la dejun, să nu fac pe nenea Zaharia și pe Zoe să m-aștepte.
  • 1888 POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 38: Și merseră toți la curțile craiului, cine nu crede nu asculte, că eu nu fac pe nime cu tăria să asculte, nici să creadă.
  • 1891 POP-RETEGANUL, Chiuit., 94: Dar cu sâla nu m-a face Să iau pe care nu-mi place!
  • 1899 Șezătoarea, V, nr. 5–6, 84: Ciobanul veni cu oile, găsi pe Dobra fără nici un rost, se făcu supărat și zise: fă nevastă, ia tu burduful la spinare ca să-l bat, să-l fac să mă asculte altă dată. Dobra luă burduful, iar ciobanul începu a căra cu bâta în burduf până Dobra leșină de durere.
  • 1901 IORGA, Ist. Lit. (XVIII), II, 523: Dascălul român de filosofie și matematici ținea – făcea să se ție – un înnălțător discurs de propaganda, în care evoca înnaintea ascultătorilor, cu o putere de poet, pe strămoșii mândri ai neamului nedreptățit și umilit.
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 10: Cred că n-ai să mă faci s-aștept mult încă această sărbătoare a tinerețelor mele.
  • 1952 Scânteia, nr. 2375, 4: Curând, poporul sovietic va îmblânzi și fluviul Amu-Daria, îl va face să slujească cauzei comunismului.
  • 2007 Man. Ist. XII, 51: Și pe urmă vine Sfântul Dionisie, de care țăranii sunt înspăimântați, pentru că îi face să plătească censul, care îi îngrijorează.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 208: Gândiți-vă numai la turneele pe care le fac an de an, și care pot presupune câte-un concert pe zi timp de câteva luni, în fiecare seară în alt oraș. O viață pe drumuri, care te dezinserează social, te amețește, te face să te simți ca într-un tunel asurzitor de oameni, fapte și nebunie, în care până și umbra vreunui sens se disipează total.

3. A îndupleca, a îndemna, a convinge, a determina.
  • 1592 Doc. Îns. Rom., LXXXII, 173: Așișdere dăm știri și ne rugăm domniilor-voastre ca se puteț face se nu fie svadă și netocmeală între noi, ce se ne tocmnim binișor ca și cei mai de demult de noi.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața svinților, III, mai, 373: Pricina carea ne feace de fugim de lume iaste pentru să ne spăsâm sufletul!
  • 1818 I. GOLESCU, Teatru, 26: Bată-l Dumnezău dă interes, acesta a făcut și pă Iuda dă a vândut sângele cel nevinovat.
  • 1832 ALEXANDRESCU, Meditații, 304: Și îndată ce ajunse Să judece el se puse Păserile ce cânta. Că de loc nu suie bine, Că glasul ei prea lung ține, Filomelii tot zicea. Și așa pe orișicare Pasăre mică sau mare, El să tacă le făcea.
  • 1848 ALECSANDRI, Mărgăritarele, 180: La arme, viteji, la arme! faceți lumea să privească Pe câmpia românească Cete mândre de români!
  • 1855 A. CANTACUZINO, Serile, 36: Am învățat de la părinți să nu doresc stanca de pe par mai mult decât să cuvine și n-ai să mă faci să cred că semănând nuci bortite vei culege grâu.
  • 1872 ISPIRESCU, Legende, 17: Susurul acestor izvoare o făceau să se uite galeș la ele și-i plăcea să le vadă curgerea lor.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 57: Pănă la vremea asta, nici el de la sine, nici prietenii, nici babele… tot nu l-au putut face să se însoare.
  • 1888 SION, Suvenire, 169: Un simțământ de pietate mă făcu să mă opresc la poartă, să merg spre biserică făcându-mi cruce și apoi să cad în genunchi pe peatra rece ce coperia mormântul maicei mele.
  • 1892 Șezătoarea, I, nr. 2, 54: Atunci mătușa trezindu-se și văzând că nu era în țara Ungurească, după cum o făcuse băetanul a crede, începu a se văita.
  • 1906 BASSARABESCU, Pe drezină, 167: Tovarășul ascultă și râde cu poftă. Apoi se învoiesc la o glumă: să-l facă pe bătrân să creadă că a greșit trenul.
  • 1933 CAMIL PETRESCU, Procust, 23: Am încercat să-l fac să-și schimbe viața, să-l transform… dar n-am izbutit. E iremediabil ratat.
  • 1938 IONESCU, Eu, 75: Toate încercările noastre de a-l face să vorbească, să piardă timpul sunt inutile.
  • 2003 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 197: Ghicește mai întâi: sunt bărbat sau femeie? Asta te va face să-mi mai citești o dată numele, peste care ai trecut, poate, ca peste un bloc compact de wingdings.
  • 2009 PĂCURARIU, St. Ist. B. O. R., II, 483: O datorie de conștiință mă face să scriu aceste rânduri comemorative închinate fostului meu profesor și îndrumător la cursurile de doctorat în teologie.
  • 2010 Apostrof, nr. 4, 19: Mă consider umilul lor servitor, nu vreun demiurg atoateștiutor (arogant? paternalist?). Atunci ce mă face să scriu la persoana a treia, în ciuda înclinațiilor mele stilistice?

D. (Verbul face este adesea selectat în mod preferențial de o serie de cuvine, ducând la crearea de combinații aflate în diferite stadii de lexicalizare)
I. (Din sfera vieții religioase)
1. A (își) face cruce = a executa cu mâna semnul crucii.
  • 1570 CORESI, Liturghierul, 134: Preutul să facă cruce cătră răsărit.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 49: Sămt mulți din creștini carii nu știu nice cruce să-ș facă.
  • 1683 DOSOFTEI, Viața svinților, II, aprilie, 331: Zări ca o umbră cu trup de om. Și, părându-i c-a hi nălucire dimonească, ș-feace îndată cruce.
  • 1799 IORGOVICI, Obs. Lb. Rum., 267: Îș face cruce și mănâncă el pește vinerea.
  • 1810 St. Doc., XII, 201: Să-i înveațe… cum să-și facă cruce.
  • 1842 RUS, Icoana pământului, III, 233: I-au botezat și pre aceia carii au știut despre creștinie numai ceva mai mult decât a face cruce.
  • 1867 ASACHI, Nuv., 130: Deci începu a-și face cruce, ca să piară necuratul.
  • 1871 TEODORESCU, Poezii pop., 393: Io-mi fac cruce și mă rog, Neică mă ține pe loc.
  • 1883 GASTER, Lit. Pop., 346: Oricine va vre să caute pentru orice pricină, să-și facă cruce și să facă trei metanii, gândind în gândul său ca va pofti.
  • 1894 DULFU, Păcală, 91: Stănculeasa, mulțumită c-a scăpat cu-atâta doară, Sare-n sus, își face cruce…
  • 1902 ADAM, Sybaris, 158: Îmi fac cruce cu evlavie.
  • 1910 I. Creangă (R.), nr. 2, 330: Își adună în grabă oastea, își luă rămas bun de la împărăteasă, își făcu cruce și, cu nădejde în Dumnezeu, plecă.
  • 1926 TEODOREANU, La Medeleni, II, 265: Și-a făcut cruce și a început să cânte.
  • 1935 I. BOTEZ, Belfer, I, 154: Își scoase căciula și făcu o cruce adâncă.
  • 1944 CANDREA, Folc., 218: Fac cruce deasupra paharului cu mâna sau cu un cuțit, îi dau copilului bolnav să bea puțin din apă, iar restul o azvârle la țâțâna ușii.
  • 1957 BARBU, Groapa, 1278: Ajunși în casă, cioclii își scoaseră pălăriile caraghioase și își făcură cruce.
  • 1968 NEAGU, Îngerul, 11: Femeile își făceau cruce.
  • 1976 SIMION, Scriit., II, 21: Fac cruce, am jurat și acum mănâncă-mă!
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, I, 24: Îi dădui una peste mâna cu care făcea crucea.
  • 1990 CĂRTĂRESCU, Levantul, 111: Ies țeranii-n cămeșoaie, privesc ceriul dă smalturi, Cruce-și fac și scuipă-n sânuri.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 249: S-au apucat dintr-o dată să-și facă cruce și să strige numele Lui.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 307: Lenica își muie degetele în aghiazmatar și își făcu cruce după ritul romano-catolic.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 621: O pune jos și, cu sfială, scoțând căciula, face cruce.

✧ A (își) face cruce cu stânga (în loc de dreapta, ca de obicei) sau cu amândouă mâinile (Expresia indică la origine o trăsătură sau un obicei al cuiva cu totul ieșite din comun, care cauzează stupefacție, de unde s-a extins și la exprimarea mirării excesive) = a fi sau a acționa contrar cutumelor; a se mira peste măsură.
  • 1888 Gazeta de Transilv., nr. 238, 3: Nu se ducea nicidecum, Făcui cruce cu stânga Și și-acela lua fuga.
  • 1891 POP-RETEGANUL, Chiuit., 63: Fata popii Marișca Face-și cruce cu stânga Se roagă în sărbători Să capete pețitori.
  • 1901 ZANNE, Prov. Rom., IX, 534: Făcui cruce cu mâna stângă.
  • ante 1907 MARIAN, Bot. Pop., II, 69: Sosi acum rândul și dracului ca să-și ieie și el partea sa.… Și când văzu cu ce s-a ales, cică-și făcu cruce cu mâna stângă și-i veni să crepe, nu mai multe, de ciudă că nu l-a putut și de astă dată înșăla pe Dumnezău.
  • 1908 BUD, Poezii pop., 47: Vai, săraca urâta, Face cruce cu stânga, Sâmbăta, Duminica.
  • 1910 I. Creangă (R.), 190: Moșneagul, plin de mirare, când auzi prăpastia care i-a spus-o fecioru-so…, s-a întors cu fața la icoane și, făcându-și cruce cu mâna stângă, îi zice: Dragul tatei!
  • 1913 PAMFILE, Agric. Rom., 190: Iar dracul își făcu ci-că repede cruce cu stânga, când își văzu isprava. De ciudă îi venia să crape și mai multe nu.
  • 1931 COCEA, Schițe, 192: Moș Anghel se uita cu ochi speriați la mine și sunt sigur că, dacă n-ar fi avut ambele brațe ocupate, și-ar fi făcut cruce cu amândouă mâinile.
  • 1937 Rev. Fundaț., nr. 12, 510: Eu, să-mi fac cruce cu stânga, nu alta. Mai întâi, nu știam să fi murit nimeni.
  • 1989 Steaua (R.), nr. 7, 45: Și ne facem cruce cu amândouă mâinile De atâta fățărnicie condamnați.
  • 2000 GOMA, Jurn., VII, 558: Jura pe carnetul roșu din mâna dreaptă, făcându-și cruce cu stânga: „Eu cu drag mi-aș manifesta anticomunismul – dar dacă nu mă lasă porcul de Barbu…”.

2. A face mătănii = a practica în mod ritualic plecăciuni până la pământ, ca semn de penitență sau devoțiune.
  • 1652 Îndreptarea legii, 843: Iar canonul lor este unsprezece ani; și-l curmă mai puțin, dacă din voia lor se vor hotărî să postească, să facă mătănii și să facă milostenii.
  • <1678–1689> DANOVICI, Cronog., 244: Iară împărarul Theodosie, dac-au audzâtu acelia cuvinte a marelui Amvrosie, ș-au plecat capul ș-au făcut mătănii până la pământu înaintia arhiereului.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața svinților, III, mai, 386: Dzîua îmbla nebunatec… iară noptea făcea mătănii și post cu lacrămi.
  • 1762 GHEORGACHI, Cond., 132: După spălare, mitropolitul se îmbrăca din nou în veștmintele arhierești, făcea mătanii în fața vasului, înmuia degetele în apă și făcea cruce.
  • 1882 MO, nr. 13, 296: N-avea asemenea obiceiu să facă mătănii când se culca sau se scula căci nu făcea decât să se închine.
  • 1887 COȘBUC, Poezii, 112: Iar dacă scăpa teafăr, trei luni făcea mătănii.
  • 1891 Snoava, III, 405: Ca lovit de trăsnet, după ce zări pe măria sa, începu cu mâinile crucișate pe piept a-și face mătănii până în pământ, de gândeai, Doamne, că cutare mucenic s-a sculat din morți.
  • 1895 Transilvania, nr. 12, 409: Așa că putea să facă mătănii și să dea sărindare la biserică, că s-a măritată și ea.
  • 1902 ADAM, Rătăcire, 209: Pe egumen, ca să-l pedepsească de bicele date, l-a pus să facă mătănii tot timpul cât a mâncat el.
  • 1907 MARIAN, Bot. Pop., 481: Te duci la dânsa desdemineață până a nu răsări soarele, cu pâne și cu sare, iară după ce-ai ajuns, faci trei mătănii cu fața spre răsărit.
  • 1916 GALACTION, Clopotele, 184: Copila nu ieșea din cuvântul bătrânei și se ruga, făcea mătănii, plângea, așa cum o povățuia mama sa duhovnicească.
  • 1928 G. M. ZAMFIRESCU, Nastasia, 56: Ce spui, nene? Aa, păi atunci s-o punem la post și să facă mătănii…
  • <1931–1932> AGÂRBICEANU, Povest., 29: L-au dus într-o mănăstire mare și înaltă, și el, încunjurat de preoți mulți, în odăjdii, a tot făcut mătănii.
  • 1938 DIAMANDI, Galeria dictat., 159: Musulmanii au obiceiul să nu se descopere în moschee; Fesul le îngăduie să facă mătănii, fără să-i stingherească.
  • 1941 Rev. Fundaț., nr. 2, 252: Costache își aducea aminte cum, în copilărie, când venea acasă în vacanță și avea nenorocul s-o întâlnească, ea îl purta pe la toate bisericile…, punându-l să facă mătănii și să sărute evanghelii.
  • 1953 CAMIL PETRESCU, Un om, 81: Sfântă… sfântă… Maica Domnului…, fă așa cum știi tu, că io mi-am pierdut mințile. Și îngenunche, începând să facă mătănii.
  • 1973 SORESCU, La lilieci, 26: Măria Bălii cădea-n genunchi, făcea mătănii, dar sfântul Sta-ncurcat rău…
  • 1977 BĂNULESCU, Cartea milionarului, 508: Generalul a strigat scurt spre muierile bătrâne care căzuseră în genunchi și care jeleau înspăimântate sau făceau mătănii în țărână prin cercul larg și sfărâmat al mulțimii din jurul clopotniței.
  • 2013 D. Mitol. Rom., 138: Descântătoarele și vrăjitoarele foloseau și alte tehnici magice de recoltare: se dezbrăcau (nuditatea rituală), se despleteau, îngenuncheau, făceau mătănii și aprindeau lumânări înaintea plantei.

II. (În combinații care indică implicarea sau interesul direct al subiectului în acțiunea descrisă)
1. A face (sau duce) casă (bună împreună) cu cineva sau cu ceva = a trăi laolaltă în bună înțelegere (mai ales despre soți); a se potrivi cu cineva, a se înțelege.
  • 1776 Acte Judic., 103: Dupe care neastâmpărare a ei, văzându și numitu Dima că nu va putea face casă cu dânsa, dă iznoavă viind acum la noi și dând jalbă, am trimis de am dus-o aici la București.
  • 1885 Telegraful (Buc.), nr. 3994, 3: Pentru toate aceste cuvinte, cei doui amorezi nu puteau să nu facă casă bună împreună și să fie fericiți.
  • 1910 CHENDI, Period., IX, 239: Nemaivorbind de situația penibilă ce și-au creat conducătorii noștri politici când ani de-a rândul au tolerat să-și facă mendrele un om care totdeauna i-a speculat și care la un moment dat a făcut casă cu cel mai detestabil păcătos, cu Burdea.
  • 1920 IORGA, Mem., III, 81: Pe stradă, îmi „demonstra” că țărăniștii și Ardelenii fac casă cu Take Ionescu, iar eu trebuie să vin la Brătianu.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 106: Alexandrescu, Baronzi, CA. Rosetti și Alecsandri vor face casă bună cu Paterlageanu, Poppițeanu și Favian.

✦ Pop. A se căsători.
  • <1852–1853> ALECSANDRI, Poezii pop., II, 379: Aoleo! ce bătăioasă! Îmblă tot năbădăioasă; Nici cu asta nu fac casă.
  • 1894 Vatra, nr. 11, 344: Da’ cu fetele nu faci casă; ele sunt date, și date rămân.
  • 1908–1909 I. Creangă (R.), 301–302: Fugi neică de lângă mine Că nu fac casă cu tine.

✧ (Expresia indică o potrivire la nivel conceptual)
  • 1876 Telegraful (Buc.), nr. 1223, 3: Spune numai că nenorocirea pare că făcuse casă cu dânsa, trei copii îi murise într-un an.
  • 1930 BLAGA, Cruciada, 144: Spaima și înțelepciunea nu prea fac casă bună împreună.
  • 1943 Rev. Fundaț., nr. 10, 159: Nu spun că toate acestea nu făceau casă bună cu narațiunea însăși! Dar Radu Tudoran pare că și-a dat seama că o astfel de împerechere epic-lirică nu izbutește decât o singură dată și că numai o singură carte se poate scrie așa.
  • 1957 Muzica (R.), nr. 7, 19: De aceea cred că cuvântul și ritmul arghezian, fără a fi muzical în sine, face casă bună cu muzica.
  • 1962 Viața rom. (R. US), nr. 3, 118: Diletantismul, superficialitatea, descriptivismul, toate fac casă bună cu impresionismul și ca atare ne târăsc înapoi, spre critica burgheză.
  • 1974 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., II, 556: Elfii și silfidele fac casă bună cu îngerii „călifari” și „vântoasele”.
  • 1980 N. MANOLESCU, Arca lui Noe, I, 75: Arta și romanul nu fac casă bună. Ca să fie artistic, romanul trebuie să se reapropie de povestire.
  • 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 54: Afectele fac casă bună cu imaginația și fără ajutorul motorului se sting de la sine.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 272: Costel îl văzuse la-nceput cu ochi buni pe noul avatar al seriei Ceaușeștilor: avântul revoluționar și naționalismul păreau a face casă bună împreună.
  • 2013 Apostrof, nr. 1, 17: Aici, impresionismul autorului face casă bună cu finețea sa disociativă.

2. A face observație cuiva = a expune un punct de vedere contradictoriu, a atrage atenția, a mustra.
  • 1836 HELIADE-RĂDULESCU, Scris. Acte, 25: Iau îndrăzneala a face această observație că prețul de 7 și 8 prl. coala este socotit când se tipărește 1 000 de exemplare, iar tipărindu-se 500 numai, atunci se urcă prețul.
  • 1844 Propășirea, 609: Face observație că în capitul acesta se hotăresc numai personalele drituri a însoțiților.
  • 1878 Timpul (Z.), nr. 37, 3: O altă conclusie nu putem da de cât să invităm ministerul se facă observație consiliului, care lucrează cu averea comunei.
  • 1888 Telegraful (Buc.), nr. 4676, 3: Femeile casei le-a făcut observație, atunci ei a început să le înjure. Femeile au aruncat cu pietre asupra lor, iar ei au tras focuri.
  • 1891 DOBROGEANU-GHEREA, St. Crit., II, 250: Un om în adevăr nepărtinitor ar putea mai curând să-mi facă observație că cererile mele, pe care le fac criticii, sunt prea vaste.
  • 1900 Albina pop., nr. 41–44, 1159: Când li se face observație bragagiilor de către cei cari cunosc adevărata bragă și care tot-da-una este mai grosă de cât cea falșificată, ei răspund: că nu-i destul de bine fiartă, sau că s-a răcit prea repede.
  • 1922 GORUN, Proză, 322: Odată viu eu acasă cam ursuz de la canțilerie – știi că-mi făcuse observație șefu pe nemeritate – găsesc ciorba pe masă, dar când să iau cu lingura, o coșcogeamite musca tocmai în mijlocul farfuriei.
  • 1927 C. PETRESCU, Întunecare, I, 239: Mă uitam în ochii lui Maman. Se sfia să facă observație unui copil, să dorească ceva.
  • 1930 A. HOLBAN, Teatru, 401: Auzi, să-mi facă observație în fața companiei! Și să nu-i poți răspunde o vorbă!
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 152 Fata dădu din umeri, iar Olimpia făcu observație lui Stănică.
  • 1947 ARGHEZI, Lina, 309: Nu se poate, mi-a răspuns Azner. Îndată ce stau lângă el, trebuie să fac observație. Vecinătatea lui mă supără.
  • 1953 Viața rom. (R. US), nr. 6, 265: Se întâmplă totuși adesea ca un scriitor scenarist, sau un regisor, un actor, sau un operator, căruia i se face observație critică în sensul că materialul său, sau interpretarea sa, dovedește necunoașterea vieții, să obiecteze că nu este adevărat.
  • 1979 TITEL, Clipa, 111: Nu mai țineți minte că anul trecut, când nu-l aveați reglementar, mi-a făcut observație doamna directoare Barbăroșie?!
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 139: Ar fi fost de datoria mea să-i pun la punct pe colegii nesăbuiți, să le fac observație, să-i dojenesc, să le retez pofta de a mai face glume indecente pe seama unui biet cadavru.
  • 1995 D. Expr. Pop., 269: Îi dă lumea peste nas = i se face observație.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 121: Pentru nimic în lume nu i-ar fi făcut observație și nici nu i-ar fi dat un sfat necerut.

3. A face ochi = a) a se trezi.
  • 1852 ALECSANDRI, Zuliaridi, 171: Și când gândesc că azi-dimineață nici nu știam de-ai făcut ochi…
  • 1897 Epoca, nr. 382, 1: De cum face ochi, Moțul venit la târg să vânză sau să cumpere – căci e negustor ca Armeanul – se repede la cămara erarială.
  • 1907 SADOVEANU, Vremuri, 171: Ei, tinereță, încă n-ai făcut ochi? Scoală, scoală: trebuie să pornim de-mânecate…
  • 1922 R. ROSETTI, Scrieri, 406: Ceilalți boieri se trezeau mai târziu, iar îndată ce făceau ochi, înainte de a se spăla și de a se îmbrăca, se așăzau turcește pe pat și li se aduceau dulceți și apă, urmate îndată de cafe turcească.
  • 1942 MUȘATESCU, Coana Chirița, 249: Da’ cinstitul logodnic, Guliță, n-o făcut ochi?
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 68: Înainte de-a se culca, Mitru scoase pungile de bomboane și le rândui pe perină, să le afle feciorașul cum o face ochi.
  • 1959 BARBU, Șos. Nordului, I, 483: Nu se aude nimic, omule. Mapamondul abia face ochi. Bună dimineața doamnelor și domnilor!
  • 1968 STANCU, Șatra, 262: Oarba auzi cum se întinde și cum îi troznesc oasele bătrîne, dar încă viguroase. Surâse și zise: – Ai făcut ochi.
  • 1993 BARBU, Ianus, 1242: Pe unde treceam, lăsam o amintire zguduitoare, cu magnetofoanele noastre, cu tranzistoarele care urlau la maximum pentru că pipițelor iar li se făcuse să dea din cur, asta începea de cum făceau ochi.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 237: De fiecare dată când făcea ochi, Edith găsea pe noptieră, la căpătâi, un alt buchet de flori.

b) a se naște, a deveni conștient de propria existență.
  • 1866 ALECSANDRI, Nastasia, 111: Nici c-ai văzut așa pisică cuminte de când ai făcut ochi.
  • 1902 ADAM, Rătăcire, 9: Eu abia prindeam a face ochi în lume, când s-a sfârșit cu bietul Bujor.
  • 1912 Luceafărul (R.), nr. 21, 378: Par’că numai astăzi facem ochi, privind tulburați la vieața care se desfășură în fața noastră.
  • 1927 C. PETRESCU, Întunecare, I, 138: Cunoaștem meșteșugul acesta de când am făcut ochi.
  • 1938 C. PETRESCU, 1907, II, 188: Nu-i vorba de tine, Chirilă!… Cu tine ori fără tine, tot slabă nădejde!… Vorba-i de noi, ceștialalți. Pe tine, nici nu te-ntreabă nimeni… De-om avea noi noroc, te-i căpătui și tu… De nu, îi răbda, cum rabzi de când ai făcut ochi…
  • 1999 MARINO, Viața, 509: L-am crescut de mic, de cum a făcut ochi.

4. A își face veacul = a-și petrece timpul în mod frecvent în locuri sau în modalități repetate cu regularitate.
  • <1852–1853> ALECSANDRI, Poezii pop., 305: Drum la deal și drum la vale! îmi fac veacul tot pe cale, N-am în lume sărbătoare.
  • 1886 Epoca, nr. 122, 1: Prin urmare, națiunea, în lupta sa pentru a stabili o atare politică, nu procede și nu poate proceda după visuri, după frase sau după sisteme și idei care și-au făcut veacul și care numai produc nimic.
  • 1897 Epoca, nr. 466, 1: Ilie era un om leneș, își făcea veacul în crâșmă.
  • 1907 Luceafărul (R.), nr. 19–20, 429: Dați-mi drumul că n-am pus nici nafură în gură de trei ani de zile, tot prin pustiuri mi-am făcut veacul!
  • 1910 Transilvania, nr. 6, 411: Ei erau ca și asediați în țara muntoasă a Transilvaniei, putem să ne închipuim că ei își făceau veacul pe culmea Carpaților; p-aici aveau strâmtele lor poteci de păstori, pe care le apărau prin întărituri primitive.
  • 1928 CIAUȘANU – FIRA – POPESCU, Vâlcea, 181: Acolo își face veacul, acolo îl găsești totdauna.
  • 1939 BIROU, Căraș, 104: Dacă mi-ar da Dumnezeu zile să isprăvesc și asta, că atunci mă mai odihnesc și eu. Las rândul celor mai tineri, că eu deacuma mi-am făcut veacul.
  • 1948 STANCU, Desculț, 308: A rămas să-și facă veacul în oștire până o îmbătrâni.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 38: Ia te uită la savantul cum vine, curat, elegant, spilcuit; așa e când îți faci veacul la Statul-Major.
  • 1968 NEAGU, Îngerul, 91: Eu mă duc la Brăila, mai ales de Anu Nou, ca să joc cărți la cafeneaua pe care-o ține Bijulică Bagdad și unde-și face veacul Mișu Atu, cel mai mare șnapan de măsluitor.
  • 1979 NEDELCIU, Aventuri, 97: Amalia vine uneori în laboratorul în care îmi fac veacul mărind și copiind și developând și spălând și uscând și tot restul și mă ține de vorbă în timp ce lucrez.
  • 1980 I. VULPESCU, Arta convers., 296: Dădea bani, haine și mai ales mâncare. Până ce-mbătrânise și-și făcea veacul mai mult pe la nenea Iancu și pe la soră-sa, Matilda.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 142: Aici își făcuse veacul vreo doisprezece ani, la partida de vioară. Ce fete, ce dansuri populare! Ce turnee!
  • 2002 GHEȚIE, Biruitorii, II, 321: Funcționarii din colonie își făceau veacul în cârciuma din sat, unde li se rezerva o încăpere specială, numită casină.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 865: Firește, totul era în ruină de pe vremea bombardamentului care nu se repetase în ziua în care Iancu Gore își făcuse veacul la cârciumă.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 244: Pe cutia în care își făcea veacul scria că e o jucărie electronică minune, că are propria sa limbă și că poate învăța pe parcurs noi cuvinte.

5. A face aluzie la cineva sau la ceva = a vorbi în mod indirect despre cineva sau ceva, a aduce pe cineva sau ceva în discuție fără menționarea directă a acestuia.
  • 1869 HASDEU, Pub., II, 438: Dizolvarea Senatului, la care se face aluzie, fusese cerută de miniștrii, secretari de stat.
  • 1879 MAIORESCU, Discursuri, 527: Dacă aceasta este adevătat, cine a dat ziarului Românul actele secrete din Ministerul de Externe, pentru ca să aibă cunoștință de actul la care face aluzie?
  • 1889 Epoca, nr. 988, 3: D. Al. Lahovari răspunde că se poate schimba oricând de Cameră ordinea zilei și, fiindcă d. Poenaru vrea se facă aluzie la proiectul d-lui ministru al domeniilor asupra pădurilor Statului, d. Lahovari spune că acest proiect a stat la ordinea zilei 15 zile.
  • 1896 XENOPOL, Ist. Rom., VII, 153–154: Șărban nu primi deloc astfel de propunere de plată, și răspunse lui Racoți că, dacă va veni vreodată în Transilvania, va face ca și tatăl său Radu, făcând aluzie la năvălirea aceluia în Ardeal, în contra lui Moise Sekely.
  • 1904 C. BACALBAȘA, Buc., III, 66: După ce adresă un apel la unirea tuturor liberalilor, el făcu aluzie la silințele pe cari le face oculta ca să înlăture pe Dimitrie Sturza dela șefie și să aducă pe Ionel Brătianu.
  • 1915 IORGA, Discursuri, 324: Declar de la început că nu vreau să fac aluzie la d. Leonte Moldovanu. Discursul d-lui Leonte Moldovanu m-a mișcat adânc.
  • 1929 AL LUPULUI, Posada, 144: Pricepeam că făcea aluzie la unguri pe care-i uram și zelul nostru de a scotoci se îndoia, aducând de fiecare vacanță, hârțoage vechi și pietri fel de fel.
  • 1933 BERECHET, Ist. V. Dr. Rom., 56: Pe marginea Îndreptărei legei găsim expresiunea: „Leu și Constantin împărați”, făcând aluzie la Eclogă.
  • 1941 AL. PHILIPPIDE, Nuv., 42: Adelaida avea obiceiul să facă aluzie la tot felul de lucruri, ca și cum toată lumea ar fi fost informată și prevenită.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 197: E delicat – își zicea cu satisfacție Bonifaciu – nu vrea să facă aluzie la scrisorica mea.
  • 1965 Viața rom. (R. US), nr. XI, 143: Vianu subliniază „degradarea conceptelor estetice”, făcând aluzie (fără să numească direct) la modul în care conceptul diltheyam al „trăirii” a căpătat o accepție politică în scrierile lui Nae Ionescu sau o accepție peiorativ filozofică la Emil Cioran sau Nicolae Roșu.
  • 1978 Studia Univ. – Philologia, 8: Criticii transilvăneni fac aluzii, mai mult sau mai puțin voalate, la situația politică a provinciei, numărând-o și pe ea printre motivele stagnării vieții spirituale.
  • 1988 Antol. Palat., 239: Se face aluzie la amorurile nefericite ale zeului Pan pentru nimfele Echo, Syrinx și altele.
  • 1995 D. Expr. Pop., 352: Mare e pământul lui Dumnezeu = se spune pentru a face aluzie că sunt mulți proști pe lume.
  • 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 81: Vedem, prin urmare, că autorul nu se mulțumește numai să citeze pericope, să sugereze legături, să facă aluzii la anumite pasaje, ci uneori chiar împrumută modele… specifice în bună măsură Scripturii.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 147: În cuprinsul documentului nu face aluzie la această molimă, ci, după cum am arătat la locul cuvenit, se referă doar la cea precedentă.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 252: Prin martie, Lapedatu m-a chemat la el și a făcut aluzie la o numire ca asistent, dar a adăugat că mai întâi ar trebui să mă înscriu în partidul liberal.
  • 2009 Apostrof, nr. 5, 16: În povestirea Dragi sperietori, prezența copiilor-flori… poate să trimită la o inițiere în sexualitate, însoțită totuși de un fel de teamă de maternitate, la care pare să facă aluzie dialogul dintre femeie și copiii-flori.

6. A își face de lucru a) cu ceva = a se angaja în activități fără o finalitate practică imediată, p. ext. a irosi timpul în inutilități.
  • 1890 MARIAN, Nunta, 96: După gustare, tinerii sunt lăsați singuri, ca să-și vorbească vorbele și să se înțeleagă, iar bătrânii își fac de lucru cu altele, vorbind sau despre economie sau despre altceva.
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 601: Dan privea cu ochi mari; era ceva neliniștit, întrebător și nesigur în privirea asta și Edith simți. Se sculă repede, veni lângă el, ocolind masa și-i puse ușor mâna pe umăr. Emilia își făcu de lucru cu farfuriile.
  • 1964 BĂNULESCU, Iarna, 61: Da, în satul F. – spuse compozitorul de lieduri și de poeme simfonice, călcând mai sfios, iar ca să-și facă de lucru cu mâinile, își trecea degetele peste nasturii mărunți, înveliți în stofă neagră, de la rămășița lui de anteriu.
  • 1997 S. POPESCU, Exuvii, 144: Și-n timp ce mă uitam eu așa, tot comparând, sau în timp ce-mi făceam de lucru cu pudrele, simțeam umbra bunicii.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 132: Mama a intrat în clădirea de cărămidă iar eu, între damigenele din curte, fiecare în coșul ei de rafie, mi-am făcut de lucru cu un câine mare și flocos, negru, căruia i-am scos câțiva ciulini din coadă.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, 39: Mânca însă cu poftă, hrănit de Cornelica și își făcea de lucru cu tot felul de fleacuri, ca de pildă încheierea și deschiderea la nesfârșit a hainei și a pantalonilor.
  • 2004 R. CIOBANU, Steaua, 144: Vârât pe jumătate în dulap, mi-am făcut de lucru cu dezordinea de acolo.
  • 2005 Apostrof, nr. 5, 34: Una dintre primele imagini ale spectacolului este aceea a Tatălui (Anton Tauf) care își face de lucru cu un topor și rostește celebrul monolog despre vânt și despre puterile stihiale aflate în imediata vecinătate a mediului în care va evolua acțiunea piesei.

b) cu cineva = (cel mai adesea cu conotație peiorativă) a se angaja în interacțiuni sau acțiuni comune, ale căror rezultate nu corespund implicării.
  • 1869 Transilvania, nr. 5, 50: Imperatu nu-și face de lucru cu oameni nebuni.
  • 1887 România Lib. (C.), nr. 2972, 1: Probează că n-ai scornit, n-ai mințit și n-ai calomniat, încât să-și poată cineva face de lucru cu d-ta, fără a-și ierta ceva.
  • 1894 Unirea, nr. 49, 384: Dacă acest închipuit vre să-și facă de lucru cu nebunatica fată, îi stă în voe, de mine înse să nu se atingă.
  • 1895 MARIAN, Tradiții, 107: Ci spunea dușmanului odată și pentru totdeauna, să nu-și facă de lucru cu dânsu.
  • 1898 Epoca, nr. 685, 1: Să se adreseze dar d-lui Sturdza și presei liberale și să nu-și mai facă de lucru cu noi.
  • 1900 SLAVICI, Nuv., 283: El umbla mereu pe la moară; el își făcea mereu de lucru cu Zamfir; el căuta să-l gonească cu orice preț pe Zamfir, pentru ca ea să fie nevoită a-i da moara și vatra.
  • 1923 BLAGA, Tulb. Apelor, 115: Și nu mi-aș mai fi făcut de lucru cu nici un profet.
  • 1931 AGÂRBICEANU, Povest., 473: Sfântu Petru la început se temuse că și-a făcut de lucru cu un nebun.
  • 1944 AGÂRBICEANU, Strigoiul, 259: Și se gândi, când acela zâmbi, cât era de tare, să nu-și facă de lucru cu cine știe cine. Poate era un om primejdios.
  • 1977 TITEL, Pasărea, 989: Mai bine ar fi fost, spunea maica Ana, să nu ne mai fi făcut de lucru cu Raveca, să fi chemat altă moașă în locul ei. Numai că nu te poți înțelege cu Simion.
  • 1987 S. ANGELESCU, Calpuzanii, 188: Au fost și supărarea lui Iani la mijloc că lui Grigoraș îi cam plăcea să-și tot facă de lucru cu grecul și, zicându că-1 purică, îl gâdila până leșina, că nu suferea Iani la gâdilitură.
  • 2004 CONSTANTIN, Meșteșugarii, 119: Recomandarea pe care o face M. Ghișe este „să nu-ți faci de val cu ei, cu românii!… Să nu-ți faci de lucru cu ei!”

✦ Rar A se angaja în încurcături amoroase cu persoane nepotrivite.
  • 1908 Luceafărul (R.), nr. 4, 72: De-acum înainte n-ai să-ți mai faci de lucru cu sluga. Dar Thorbjörn nu luă în seamă porunca tatălui său.
7. A (îi) face felul cuiva = a omorî sau a răni grav pe cineva.
  • 1877 Timpul (Z.), nr. 187, 2: Nu te-am știut eu că-mi ești de aceștia, că de mult îți făceam felul.
  • 1905 Albina pop., nr. 45–46, 1196: Credea adică că nu s-o găsi unul să-i facă felul? Hm! Al dracului! Acu a dat el de bocluc!
  • 1909 AGÂRBICEANU, Schițe, II, 242: Oamenii vorbiră în multe chipuri de plecarea lui. Ba că se duce în lume, ba că vrea să-și facă felul, că nu mai poate ieși la o cale cu femeia.
  • 1914 PAMFILE, Diavolul, 100: Bine spunea mocanul că tot vii înapoi; încaltea te-am prins; să vezi de nu ți-oi face felul!
  • 1915 I. Creangă (R.), 125: Când vede curcanii, începe: „șontacoi, șontaca” și le face felul ca și la ceilalți.
  • 1933 POPA, Velerim, 334: Se ducea întâi la grajd, să facă felul lui Ion, tot cu securea, dar de astă dată cu tăișul, ca să nu mai fie scăpare și nici să trebuiască să dee de două ori.
  • 1944 IORDAN, Stil. Lb. Rom., 296:Este sinonim cu a face felul cuiva, unde fel pare a avea înțelesul lui seamă (cf. a-și face seamă ‘a se sinucide’).
  • 1959 BENIUC, Pe muche, 267: Pentru asemenea nelegiuiri, chiar și Antonescu ar fi trebuit să aresteze pe unul ca Flești, dar… scăpase și acum continua să se uite cu aceeași ură la inginerul Rotbaum; pe care atunci îl căutase vreo două zile, ca să-i „facă felul”, cum zicea, dar nu-l găsise.
  • 1963 Viața rom. (R. US), nr. 12, 94: Și-am fost și în noaptea când a îmbătat-o cu vin fiert, la covercă, și-a chemat pe urmă pe toți oamenii de la baltă să-i facă felul.
  • 1980 D. R. POPESCU, Tiron, I, 373–374: Și-a împins spre el o țigancă, una neagră ca o țigancă, Sarmiza Domnulescu, să-l ia în brațe și să-l aștearnă pe pămînt și să-i facă felul.
  • 1993 BARBU, Ianus, 786–787: I-a făcut felul. A intrat în celulă, l-a ocolit ce l-a ocolit pe Pătrășcanu și, pentru că nu avea curaj, victima i-a strigat: „Termină odată, domnule, că te bag în pizda mă-tii! Fă-ți datoria și nu mă mai scoate din sărite!” Drept care, onorabilul nu i-a putut zbura creierii decât după două săptămâni.

8. A face (din zi noapte și) din noapte zi sau ziua noapte și noaptea zi = a lucra sau a petrece noaptea și a dormi ziua; p. ext. a duce o viață dezordonată.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, II, 634: M-aș duce cu badea-n țară… Și-oi face din noapte zi, Și m-oi duce, și-oi veni.
  • 1894 Arh. Iași, nr. 5, 193: Să va gândi cu entuziasm la mijloacele cele mai ușoare pentru a trece timpul. Dacă e bogat, atunci va petrece într-una, va face din zi noapte și din noapte zi.
  • 1904 GANE, Scrieri, 462: Sfida propriile lui infirmități făcând din noapte zi și din zi noapte.
  • 1912 ANGHEL, Triumful, 143: Înfricoșat de curgerea vremii, el a hotărât să nu mai doarmă și să facă din noapte zi.
  • 1921 Transilvania, nr. 6, 471: El a hotărât să nu mai doarmă și să facă din noapte zi, iar din zi noapte, ca biruind somnul să oprească și timpul din mers și să i supue voinței lui.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 66: Iar în timpul somnului de după-amiază, sforăitor și dens, al celor ce-și făceau din noapte zi, noi, nevârstnicii, nesupravegheați de cineva, ne retrăgeam… ca să mâncăm miez de nucă verde și să jucăm cărți.
  • 1957 Viața rom. (R. US), nr. 7, 114: Din noapte zi fac, și din zi fac noapte, doar să plătesc!
  • 1978 BUTURĂ, Etnogr. Pop., 283: Unde erau mai mulți de îmbrăcat, iar femeile trebuiau să fie alături de bărbați la anumite munci agricole, acestea făceau din noapte zi, iar când nu mai răzbeau, recurgeau la claca de tors.
  • 1995 D. Expr. Pop., 274: Mamă a șase copii, face din noapte zi, cu piciorul pe troaca de legănat.
  • 2009 Apostrof, nr. 3, 12: Cum am spus, mi-e milă de cei care lucrează în schimbul trei și care, fără voia lor, fac din noapte zi.

9. A face prinsoare sau pariu = a pune rămășag, a paria.
  • 1885 România Lib. (C.), nr. 2423, 2: Doui prieteni cari locuiau împreună făcură prinsoare pe un dejun.
  • 1894 DULFU Păcală, 97: Fă prinsoare deci cu mine. Fură-mi, de-astăzi pân-la anul, Dacă poți, din jug anume, de la muncă, pe Bălanul!
  • 1909 Albina pop., nr. 41–42, 1105: Pentru cei cari făcuseră prinsoare pe Calendio, acesta era mai mare decât Cezarul; dar, tocmai de-aceea, nu simțeau nici o dușmănie față de Lanio, de pe urma căruia câștigau așa de mult.
  • 1910 PĂSCULESCU, Lit. Pop., 292: Iacă noi prinsoare facem, Și mulți gălbiori să-ți dăm, Ca să săruți pe Stanca.
  • 1920 Analele Dobr., nr. 4, 636: Făcură prinsoare și se duseră să cântăriască oaea.
  • 1937 MUȘATESCU, Visul, 281: Fac prinsoare că și-acum, deși stați cu mine de vorbă de un sfert de ceas, tot nu știți ce fel de ochi am.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 598: Deliu a făcut prinsoare că va seduce pe Evantia și câștigă.
  • 1955 ARGHEZI, 1907, 126: Nu te-ncrunta încoace, boierule, așa, Că am făcut prinsoare și noi pe pielea ta.
  • 1967 PREDA, Moromeții, II, 551: După ce-ai plecat tu…, ăștia treceau pe lângă el și când îl vedeau uite-așa întorceau capul în altă parte, și nu mai făceau prinsoare pe vedre de vin că îl ridică și îl bagă la beci.
  • 1974 Manuscriptum, nr. 15, 95: Facem prinsoare că peste cinci minute mă ia la braț și ne plimbăm pe culoare?
  • 1975 BĂLĂIȚĂ, Lumea, 322: Ne-am obișnuit repede cu cârciuma lui Moiselini, nu mai mergeam la restaurantul ăla unde făcusem pariul.
  • 1983 TITEL, Femeie, 482: Dacă mă cicălești, spuse tata uitându-se cu același zâmbet cam aiurit la mama, uite, fac pariu c-am s-o trec singur, da’ și fără să mă sprijin de nimica.
  • 1996 SORESCU, Japița, 880: Fac pariu că sunt tot români, spuse Jenică, după ce grupul se-ndepărtă. Când or fi văzut ai noștri câte urme pe frontieră, or fi crezut c-a trecut un județ întreg…
  • 2000 Cotidianul, nr. 2598, 303: Fac pariu că dacă mergem în tot Bucureștiul nu găsim o salvare dotată cu toate cele necesare.
  • 2006 Timpul (SN), nr. 305, 228: Se fac pariuri pe identitatea posibilului ucigaș.
  • 2012 Contemp. (S.), nr. 2, 60: Se fac și pariuri în acea casă.
  • 2018 Vatra, nr. 12, 66: Sigur că, fiind dependent de durată, criteriul meu mi-a permis să fac mai degrabă pariuri decât evaluări în cazul scriitorilor contemporani.

10. A face legea = a acționa în mod discreționar, după bunul plac, impunând celorlalți deciziile proprii.
  • 1897 COȘBUC, Scrieri, 39: Iar în pricina de față eram și stăpân, căci Tudor era sluga tatei. Le-am făcut legea, ca acum să s-astâmpere.
  • 1957 Viața rom. (R. US), nr. 3, 168: De asemenea avem „stat în stat” și nelegiuiți care fac legea locului.
  • 1962 Folc. Transilv., II, 652: Cei doi păcurari îl trimit pe cel mai mic (pe cel străin) să „întoarcă” oile sau cu „găleata” la izvor, să le adape, în care timp ei „îi fac legea”, adică hotărăsc moartea lui.
  • 1963 Studii, nr. 4, 879: Țineți-vă voi de lege căci „noi ne facem legea singuri” și vom împușca pe oricine ar îndrăzni să se apropie de acest loc.
  • 2000 Diagn. Probl. Soc., 72: Aicea e exact legea junglei, fiecare-și face legea lui.
  • 2004 GOMA, Jurn., XII, 145: Dar – de când lumea – sunt auziți (și adeseori fac legea) cei gălăgioși, chiar dacă se află în zdrobitoare minoritate.
  • 2007 Man. Ist. XII, 68: Când bogații guvernează singuri, interesul celor săraci este întotdeauna pus în pericol, și când cei săraci fac legea, cel al bogaților e supus unor mari riscuri.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 16: Vreme de o jumătate de veac, recomandările lui Kogălniceanu au făcut legea.

11. A o face de oaie = a proceda cu neîndemânare, a greși cu consecințe spectaculoase, ca rezultat al unor exagerări și, adesea, în mod public.
  • 1924 BRĂESCU, Schițe vesele, 224: Un observator dezinteresat ar fi băgat poate de seamă că țiganul o făcea de oaie.
  • 1928 VISSARION, Proză, 316: Ei asta e!… prea o faci de oaie!… Eu n-am niciun interes… Ce zor am eu?… Un sfat ți-aș putea da, dă-ncolo, ce-am cu tine, doar suntem prieteni?
  • 1935 I. BOTEZ, Belfer, I, 214: Anul trecut, nebunu a făcut-o de oaie… Ia leafa pe vacanță, pleacă la Sinaia, pierde toți gologanii la bulă, vine înapoi la gazdă, se trântește în pat și fiindcă nimeni nu-i mai da pe datorie, se face bolnav…
  • 1935 GALACTION, La răspântie, 20: Prea o fac de oaie! Să intru în sală cu un ceas mai devreme! E destul cu patruzeci de minute. Pot, prin urmare, să mă duc pe jos.
  • 1935 C. GANE, Trecute vieți, II, 130: Acesta, cât de multă învățătură o fi avut, n-avea de unde să cunoască obiceiurile ceremonialului Curților occidentale, așa încât o făcu de oaie, pe turcește, aruncându-se la picioarele împăratului să-i sărute încălțămintea, cum știa el că se obișnuește la Seraiul Stambulului.
  • 1960 Viața rom. (R. US), nr. 8, 69: Ei! Dar iar o fac de oaie, bătrân nebun ce sunt, de nu-mi încap în piele când văd atâta credință… față de altul.
  • 1968 NEAGU, Îngerul, 256: Du-te și te culcă, intervine regizorul, iar o s-o faci de oaie.

III. (În combinații care indică o atitudine lipsită de neutralitate a subiectului față de ceilalți, de viață, de sine etc.)
1. A face curte cuiva = a căuta să intre în grațiile cuiva, a fi curtenitor, a curta.
  • 1839 ASACHI, Fab., 315: Toți o cred d-aleasă viță. Îi fac curte și-i să pleacă, Ca protectoră s-o facă.
  • 1862 BOLINTINEANU, Elena, 186: Ai văzut care este dama… este tânără, frumoasă… este ceva care trebuie să te atragă… nu perde timpul, însă să faci astfel ca în zece zile să te iubească… Caută de-i fă curte.
  • 1873 Telegraful (Buc.), nr. 360, 3: Într-o zi unu strein începu să-i facă curte, îi jură că o iubește și că o va lua de soție.
  • 1888 Epoca, nr. 661, 2: Adio, zise ea cu glasul tăiat de lacrimi; sărută pe copii noștri, și, adause ea încercând să zâmbeaseă, nu fă curte Barbarei.
  • 1895 Vatra, nr. 18, 556: Ei, scumpul meu prieten, de geaba mă pândești…… Nici nu-i trece prin gând să-mi facă curte.
  • 1902 ADAM, Sybaris, 50: Ca să facă curte studentelor și să se găsească veșnic în mișcările tineretului, să-nscrisăse și la medicină…
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 23: Își aminti că, între oaspeții care cercetau familia notarului, n-a zărit niciodată vreun preot, ori vreun cleric între tinerii care făceau curte domnișoarelor.
  • 1929 TEODOREANU, Bal mascat, 294: Măi băiete, mai ieși și tu în lume, mai fă curte la fete… Atâta filosofie și singurătate nu-i bună la vârsta ta.
  • 1932 EFTIMIU, Kimonoul, 344: Ai fost înțelept, discret și nu mi-ai făcut curte. Îți mulțumesc. E așa de rară prietenia!
  • 1946 Rev. Fundaț., nr. 8, 817: Totuși, din amintirile lui C. Stanislawsky, se desprinde și extraordinara tandreță a lui Cehov pentru Olga Knipper. Îi făcuse curte câțiva ani.
  • 1955 T. POPOVICI, Străinul, 456: Ar fi vrut să încerce să-i facă curte, dar se izbea de tăcerea ei grea, stânjenitoare. Într-un timp i se păruse că ar fi îndrăgostit de ea.
  • 1962 Viața rom. (R.US), nr. 4, 40: Dar prietenii care-ți făceau curte?
  • 1972 D. R. POPESCU, Teatru, 478: Nu-mi fă curte, nu trebuie să mă faci să mă simt bine.
  • 1985 SORESCU, Ușor cu pianul, 845: Vrei să fii soția mea? N-am avut timp să-ți fac curte așa cum se obișnuiește, dar te iubesc cu adevărat.
  • 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 99: Când un nobil face curte unei femei frumoase din burghezie, soțul acesteia îi servește vinul și are grijă să-l lase singur cu soția lui.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 480: I-ai făcut curte? se interesă ea, în timp ce-și îmbrăca rochia de casă.
  • 2003 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 73: Mi-aduc aminte că până și în pauze, pe când colegii mei mergeau la toaletă să mai tragă o țigare, sau făceau curte fetelor, sau discutau despre muzică, eu ieșeam din curtea liceului și-o luam pe străduțele din preajmă.
  • 2010 Apostrof, nr. 12, 22: Fac curte unei tinere (pare orientală, japoneză). Mirat de succesul meu, fata mă invită la ea acasă.

2. A face năzbâtii sau năzdrăvănii sau pozne = a se implica în acțiuni copilărești, ale căror rezultate sunt amuzante.
  • 1845 ALECSANDRI, Iașii, 117: Îmi spusese cu adevărat că aici se fac multe pozne ziua miazamare.
  • 1868 C. STAMATI, Fab., 342: Ca să-și deie și el samă de câte pozne făcusă, Se ruga smerit vicleanul ca ciobanii să-1 asculte.
  • 1885 Contemp. (R.), IV, nr. 8–9, 299: S-a așezat la oraș, dar începu a face năzdrăvănii peste năzdrăvănii: călcă mai mulți oameni cu calul; prinse un popă, îl desbrăcă pănă la piele și-i dădu astfeliu drumul pre uliță.
  • 1892 MARIAN, Înmormântarea, 138: După aceasta se face că adună, ghiontind acuma cu cârja pe sus. Îi mai dau și altele de lucru și el iarăși începe a face pozne de ale sale.
  • 1895 Vatra, nr. 20: 626: Nu numai acasă, ci și la oraș, făcea năzdrăvănii multe.
  • 1902 NICULIȚĂ-VORONCA, Datinele, I, 93: În Șcheia, lângă Suceava, se face malancă, dar nu spun afară deloc versuri din gură; atâta că aduc multă veselie, făcând pozne și jucând.
  • 1906 SADOVEANU, Gheorghiță, 350: Bietul Guraliuc făcea pozne; la instrucție mergea binișor, dar la teorie era ca lemnul.
  • 1912 Luceafărul (R.), 331: Atunci am să te pedepsesc, drăculețule. Așa. Acum poftește și-mi mai fă pozne de astea.
  • 1920 MEHEDINȚI, Oameni, 221: Polițaiul era „cu draci”. Toamna, „foițele” fac năzbâtii mari în podgoria Odobeștilor. Negustorii vin cu pungile pline să cumpere marfă, iar până mai încearcă ogrăzile, până se face ruptoarea prețurilor, în cafenele, la lumina lămpilor se adună grămezi bunicele în fața celor care știu să dea cartea.
  • 1926 Transilvania, nr. 2, 72: Cipariu, cum veți vedea, face năzdrăvănii în el, merită deosebită atenție mai ales numărul penultim și cel prezent.
  • 1927 Arh. Olt., VI, 351: Portăreii tăi în lipsă-ți Fac năzbâtii câte-n soare… Unde nu e cap, se zice, E în schimb vai de picioare!
  • 1933 PELTZ, Calea Văcărești, I, 193: Nu ți-am spus eu că n-o să avem liniște în căsuță? Nu știam eu că Ficu are să ne facă pozne? Ei, acu ce zici? Să te-aud! Vorbește! Dă-i drumu!
  • 1943 NICODIN, Revoluția, 92: Erau mulți invitați. Petreceri, glume. Le făcea pozne. Femeile s-au răzbunat. I-au afumat camera, i-au turnat apă-n pat, era culcat, și câte alte rele!
  • 1967 Viața rom. (R. US), nr. 2, 128: El se naște ca toată lumea, se joacă și face năzbâtii ca toți copiii, face poezii ca toți tinerii, se îndrăgostește ca toți bărbații, se îmbolnăvește ca toți oamenii și moare ca toți indivizii.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 278: Uite că stăm iarăși în vechiul salon, unde eu făceam, se pare, tot felul de pozne.

✧ A face farse cuiva = a păcăli pe cineva în scopul amuzamentului, în glumă.
  • 1886 Epoca, nr. 2, 2: Într-o zi trei din ei se învoiesc să-i facă o farsă.
  • 1893 BACALBAȘA, Pub., II, 127: La urma urmei, de ce ai fi rege dacă nu ți-ai permite câteodată să faci o farsă lacheilor?
  • 1908 PANU, Amint., I, 380: Dacă acest bărbat plin de spirit ar fi voit ca să facă o farsă Convorbirilor… desigur că nici chiar Miron Pompiliu nu ar fi publicat-o.
  • 1919 I. NEGRUZZI, Mem., 25: Dormeau câteva ceasuri peste zi; se vizitau unii pe alții și, mai ales, – după obiceiul românilor – se cârâiau și își făceau farse cât puteau mai multe.
  • 1929 TEODOREANU, Bal mascat, 277: Andi! strigase el în gura mare, fericit că Andi a făcut o farsă.
  • 1933 CAMIL PETRESCU, Procust, 67: E o voluptate „a froid” cum sunt acele fripturi de cauciuc pe care le cumperi ca să faci farse musafirilor.
  • 1938 AGÂRBICEANU, Sectarii, 264: Ce spuneți? Cineva străin să ne facă o farsă? Ce tot vorbești dumneata? Ce, suntem copii aici în redacție?
  • 1942 Rev. Fundaț., nr. 11, 428: Dar adoratorii zeilor îi fac o farsă și-l proclamă pe Zamolxe însuși zeu, așezându-i statuia în templu printre ale celorlalți.
  • 1945 GALACTION, Pub.,196: Caragiale ar fi putut să facă o farsă și să ne publice, făcând cititorilor cu ochiul, într-o mică notă însoțitoare. Dar și-a adus aminte că suntem colaboratorii lui Macedonski și ne-a respins cu energie.
  • 1959 BARBU, Șos. Nordului, 78: Întâi nu se desluși nimic la capătul celălalt al firului. Parcă cineva ar fi vrut să-i facă o farsă.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, I, 149: Mai repede! strigă ea din nou, văzând că Ileana rămăsese cu paharul de șampanie în mână, privind-o nedumerită, ca și cum s-ar fi întrebat dacă i se făcea o farsă.
  • 1989 SIMION, Scriit., IV, 673: E furioasă și temătoare, jură răzbunare, dar soțul, care făcuse o farsă de întâi aprilie, se întoarce curând acasă și totul se termină cu două palme zdravene.

✧ A i-o face cuiva = a păcăli sau a se răzbuna pe cineva.
  • 1924 Gândirea (R.), nr. 8, 235: Erai amețit, băiete! Nu știai ce faci – ți-o făcură.
  • 1927 Arh. Olt., VI, 473: Să știi că tot tovarășii ăia ai miei mi-o făcură! Da’ nici eu nu-i las în ruptu capului!
  • 1948 STANCU, Desculț, 375: Afurisitele! Ți-o făcură. Ieși afară și șterge-te cu zăpadă, dar nu te supăra.

3. A nu avea ce-și face capului = a fi resemnat sau împăcat cu o realitate nedorită.
  • ante 1848 I. GOLESCU, Teatru, 38: Nu mă mulțumesc pă aceasta (că lăcomia e mare), ci dau rușfet boierilor ispravnici și mai încarc la zece alte zece, după obiceiu, că n-aveam nici ce-m face capului.
  • 1865 GHICA, Conv. Econ., 111: Turcul a ajuns de tremură de frică când aude că ne armăm, Englitera moare de necaz că nu are ce-și face capului, ce să facă!
  • 1876 Columna, nr. 6, 278: Împărătesa nu mai putea de inimă rea. Își frângea mâinile și plângea, de să ferescă Dumnezeu! Dar n-avu ce-și face capului, și se mângâia ore-cum cu Siminoc.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 334: Și neavând ce-și face capului, tatăl își luă copiii și plecă cu dânșii iarăși în pădure.
  • 1895 Vatra, nr. 20, 620: Inima Stanchii se umplea de mâhnire când auzea vorbe d-astea, dar n-avea ce-și face capului.
  • 1897 Epoca, nr. 391, 1: Fac oamenii temenele, se jură pe copii și pe neveste că au fost vecinic în contra lui Sturdza, dar că n-aveau ce-și face capului. Degeaba!
  • 1899 TEODORESCU, Basme, 108: Și, fiindcă totul era gata, împăratul n-avu ce-și face capului: urmă cu nunta și o luă de nevastă.
  • 1909 Albina pop., nr. 4, 108: Pe Iohan, mecanicul cu mașinele de treerat, toți oamenii îl știu cât e de păcătos, dar n-au ce-și face capului, la el aleargă cu toții, pentru că nu mai e un altul.
  • 1920 VISSARION, Mem., 190: Eu?… N-am ce-mi face capului, că nu m-aș însura cât lumea.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., III, 62: Nici nu ne trebuie arme; când or vedea ciocoii că se mișcă poporul, și că le fuge pământul de sub picioare, nici n-o să mai aibă ce-și face capului.
  • 1956 Antol. Lit. Pop., II, 310: Vezi că el pricepuse că beția aia d-atuncea nu fusese lucru curat: dar n-avuse ce-și face capului, d-aia și tăcuse din gură.

4. A își face de cap = a acționa nesocotind regulile bunului-simț și cu rezultate adesea dăunătoare.
  • 1863 HASDEU, St. Art., 36: Că de când sunteți închiși, v-ați făcut de cap, berbanților!
  • 1870 ALECSANDRI, Ginerele, 228: Am crezut c-aș putea să-l aduc la prokimen, și l-am lăsat să-și facă de cap în casa mea.
  • 1879 EMINESCU, E. Hurmuzaki, 103: Româno-bulgarii uniți cu cumanii inundară de atunci neopriți de nimenea provinciile cele fără de apărare, dar mai cu seamă Tracia și Macedonia, roiră până pe sub zidurile capitalei și-și făcură de cap opt luni de-a rândul.
  • 1888 SIMA AL LUI ION, Scrieri, 75: La popi, vorba ceea: copii și haine rele, a mea preoteasă însă a stat să-și facă de cap, că m-a dăruit, drăguț Doamne, c-o mie și una de fete.
  • 1895 Vatra, nr. 20, 619: Mai bine te lua pe tine D-zeu și mi se întoarcea Badea sănătos, că parcă-ți ți-ai făcut de cap: crești pământulu ca și cum te-ar trage cine-va de păr!
  • 1901 CARAGIALE, Momente, 243: Noi stăm ca blegii în cafenele, și-n berării, și-n cluburi, și lăsăm pe toți apelpisiții, cari ard să puie iar mâna pe slujbușoare, ca să-și facă de cap.
  • 1910 Arh. Iași, nr. 1, 380: Numai ea îi mai stăpânea că se înmulțiseră d-un cârd de vreme, din atâția copii morți nebotezați și din femei ucigașe de prunci, și-și făcuseră de cap.
  • 1921 SADOVEANU, Cocostârcul, 275: Și eu, cât umblam cu plutele pe Bistrița, nu-mi făceam de cap? Acuma, cât stau muierile singure, fără noi, tinereța lor parcă poate răbda?
  • 1938 Rev. Fundaț., nr. 8, 338: Aici de câteva săptămâni ne facem de cap și stăm Mereu… dar așa-mi trebue, deși disperarea mă frământă.
  • 1943 NICODIN, Revoluția, 74: Sloboziți ca o haită flămândă, mulțime, toți să-și facă de cap! Glăsuind, zbierând, zămisleau aiurind de patru decenii.
  • 1955 T. POPOVICI, Străinul, 102: Începu să-și facă de cap: umbla prin cârciume cu repetenții încântați de compania lui. Bineînțeles, toate lucrurile acestea se auzeau la liceu.
  • 1961 Viața rom. (R. US), nr. 4, 53: Vântul își făcea de cap; ridica cenușa într-un vârtej înalt în formă de con și apoi o împrăștia peste depozitul de bușteni.
  • 1973 D. R. POPESCU, Vân. Regală, 248: A început el să-și facă de cap în văzul lumii și să nu-i mai pese de nimic și să nu mai aibă nici o rușine și să spună măscări.
  • 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 129: Fiindcă se poate perfect întâmpla – și se întâmplă frecvent – ca autorul să-și bată joc ori ca cititorul să-și facă de cap.
  • 1995 GOMA, Jurn., V, 255: Aseară ne-am făcut de cap: pentru că și Tudor F. împlinise niște ani, femeile noastre ne-au scos la local.
  • 2001 Vieți paralele, 205: În primele săptămâni, în primele luni, rușii și-au făcut de cap. După care au intrat în normal și rușii, adică nu s-au mai…. nici jafuri, nici furturi.
  • 2006 Apostrof, nr. 12, 25: Temperatura nu mi-a scăzut decât după ce și-a făcut de cap multe zile, aducându-mi în fața ochilor imagini ale cuvintelor, nu toate foarte atrăgătoare și cuminți, care mă agresau și mă îngrozeau.
  • 2012 CIOLAN, Misterele cuv., 174: Își aranjează să rămână singur în București. Ne expediază ca să-și facă de cap.

5. A face pe dracul în patru = a fi plin de hotărâre, a duce la capăt o acțiune cu orice preț, în pofida oricăror piedici.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 96: Du-te în Pădurea Cerbului, cum îi ști tu, și măcar fă pe dracul în patru, sau orice-i face, dar numaidecât să-mi aduci pielea cerbului.
  • 1882 Contemp. (R.), II, nr. 1, 163: Povestind popa cum e afară-n lume, îi veni și lui gust să vadă dacă ieste așa și hotărî să facă pe dracul în patru numai să poată ieși din vizunie.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 15: Pentru dragostea tea tată, mai dzise ea, voi face pe dracul în patru, numai să isbutesc.
  • 1887 Rev. Ist. Arheol., nr. 6, 351: Un om verde și harnic face pe dracul în patru și nu se întoarce buzat de la slujba cu care a fost însărcinat.
  • 1887 Telegraful (Buc.), nr. 4460, 1: Vezi pe confrații noștri dându-se peste cap ca să facă pe dracul în patru, spre a arăta țărei că nu sunt mulți la număr.
  • 1895 NĂDEJDE, Scrieri, 49: Uite, băbacă, fata cutare! Să-mi faci pe Dracul în patru s-o pot lua. Mia-i a d-tale!
  • 1908 Scris. Bianu, III, 482: Cînd știi că zețarul cere, faci pe dracul în patru și dai.
  • 1910 Albina pop., nr. 5, 130: Nu stătu feciorul împăratului mult pe gânduri, ci o porni în pețit, căci nu se afla să-i iasă din cuvânt moșneagului: ce zicea el, trebuia împlinit, să fi făcut pe dracul în patru.
  • 1923 SLAVICI, Armaș, 491: Când lași ce las acasă eu, nu pleci la război fără ca să fi făcut pe dracu în patru pentru ca să te-ntorci după război zdravăn unde te trage inima.
  • 1932 MINULESCU, Schițe, 234: Aș face pe dracul în patru să fiu mutat în oraș, unde cel puțin frica unui magistrat este justificată.
  • <1948–1949> VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 243: Cum eram însă un pasionat, bucuros că găsisem un câmp pentru desfășurarea activității mele cineaste pe aceste meleaguri, făceam pe dracul în patru să-i mulțumesc pe toți.
  • 1959 STANCU, Rădăcinile, V, 186: Însă el primise ordin să se poarte cu Tair cu brutalitate, să facă pe dracul în patru și să scoată de la levantin cât mai multe declarații compromițătoare pentru bancherul Drugan.
  • 1977 Viața rom. (R. US), nr. 1, 9: Așa, da, împărtășesc întrutotul punctul de vedere al tovarășei. Oricum, greu-negreu, vom încerca să ne lămurim. Să facem pe dracul în patru.
  • ante 1980 MAZILU, Icre negre, 57: Pe urmă face pe dracu’ în patru ca să ajungă la munte, și odată ajuns în creștetul muntelui își dă seama că nu poate trăi fără briza mării și vuietul valurilor.
  • 1988 Studii, nr. 4, 441: Pe dracul în patru trebue făcut de români și numai ca să aibă Unirea.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 291: Nu, trebuia să facă pe dracu în patru și să plece cu el!
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1151: Nu vreau să te conving că noi câinii facem pe dracu în patru să ne găsim un coteț cald, o strachină cu lături și un stăpân mai de doamne-ajută.

6. A(-i) face cuiva capul calendar = a fi cicălitor și insistent, a agasa pe cineva printr-un exces de insistențe verbale; a-i toca verzi și uscate.
  • 1883 SIMA AL LUI ION, Folc. Țara Moților, 134: Dacă aș vrea să-mi fac capul calendar, aș putea să vă spun chiar și leacurile după care-a trimis.
  • 1893 BACALBAȘA, Pub., 128: Dar, ca om teafăr și cu parale fiind, să-ți faci capul calendar de bunăvoie și să discuți politică înaltă cu Catargiu, numai tu ești în stare.
  • 1903 COȘBUC, Scrieri, I, 90: Vezi mulți oameni cari își bat capul cu împărățiile, își fac capul calendar, își sparg capul cu lucruri cari nu-i privesc.
  • 1921 Analele Dobr., nr. 1, 151: Românul știe că „vorba multă, sărăcie” și lui nu-i place „să-i faci capul calendar”.
  • 1934 SADOVEANU, N. Sânziene, 512: Asară, după ce ați plecat dumneavoastră, mi-au făcut capul calendar.
  • 1951 Viața rom. (R. US), nr. 4, 283–284: Până-n seară au tot citit gazetele și au discutat de și-au făcut capul calendar.
  • 1966 Viața rom. (R. US), nr. 1, 63: Eram ca într-un vis cețos – parcă rău, parcă bun. Îmi făcuseră capul calendar muierile noastre – și mai ușor decât orice era să nu mă gândesc propriu-zis la nimic.
  • 1976 SORESCU, Teatru, 811: Hai, oprește-te, că mi-ai făcut capul calendar solar.
  • 1993 BARBU, Ianus, 875: Îi repetasem numele de familie pe care el îl memorase încântat și continuase cu afeliu, cu periheliu, cu apogeul, perigeul și revoluția siderală, de-mi făcuse capul calendar.
  • 2013 D. Mitol. Rom., 59: Educația la școala tradiției avea ca principiu de bază memorizarea tuturor cunoștințelor utile grupate în jurul sărbătorilor și obiceiurilor repartizate… după echinocții și solstiții, de unde și zicala, astăzi cu înțeles peiorativ, a face capul calendar!

7. A face marazuri sau mofturi = a fi năzuros, exagerat de pretențios sau pedant.
  • 1883 ISPIRESCU, Zicători, 513: Când văd că mâța face marazuri, ți-o strâng de coadă de mănâncă mere pădurețe.
  • 1892 CREANGĂ, Coresp., 290: S-a zorcăit. Umblă-n fleorțuri. Face marazuri.
  • 1907 DUNĂREANU, Chinuiții, 32: Bea, mă, ce faci mofturi, că acuma te scald cu el!
  • 1916 PAMFILE, Văzduhul, 15: Și de-atunci nu-mi mai face marazuri și trece prin apă ca pe uscat.
  • 1963 DRUȚĂ, Povara, I, 84: Cânta cuvintele unei vecine ce venea des pe la dânșii și făcea mofturi când era poftită să stea.
  • 1972 AVRAM, Contrib. Etim., 60: Avem în vedere pe măzări (refl.) „a se alinta, a face mofturi, mărazuri”, comunicat din Piatra-Neamț.
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 315: Nu știu ce mi-a venit să fac mofturi, să mă port ca o proastă.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 349: Nu fac io mofturi, bună-rea, ei știe cum dă mâncarea!
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 64: Frosica nu avea îndoieli, așa că-ncepu să facă mii de fițe și mofturi, să-și țuguie buzele rujate-n inimioară și să-și arate albul ochilor, să-și îndrepte grațios trupul ca să-i vadă bărbatul cel singuratic mijlocelul de viespe.

8. A face zâmbre = a) a fi năzuros, pretențios.
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 135: Așa i se întâmplase pesemne chiar în ziua aceea: nu juca, făcea zâmbre și-și tot frichinea un ochi deasupra căruia se învedera un cucui zdravăn.
  • 1937 BRĂESCU, Amint., 208: Au mâncat și-au băut, fără altă grijă, pe când eu făceam zâmbre.

b) a râvni, a-i lăsa gura apă.
  • 1892 MARIAN, Înmormântarea, 301: Dacă cei repauzați au terminat de mâncat și băut ceea ce li se dăduse, atunci e foarte greu, căci fac și ei zâmbre privind la alții.
  • 1943 NICODIN, Revoluția, 515: Rotofeiu urlă și soldații fac zâmbre.
  • 1952 Viața rom. (R. US), nr. 11, 168: Zi de odihnă și de petrecere… Că așa e lumea… Cine are ce, bea și mănâncă, cine nu, stă și se uită și… face zâmbre.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 416: Știu eu cum îi treaba nevestelor celor tinere, când nu-s bărbații cu dânsele: fac zâmbre și trag acasă, cum trage calul la traista cu orz.

9. A face rost de ceva = a obține bunuri sau bani în pofida unor condiții neprielnice; a procura.
  • 1884 CARAGIALE, Coresp., 530–531: Să-mi faceți rost de un bilet de liber parcurs, pentru ca să pot asista și la ultimele două repetiții și la prima reprezentație.
  • 1894 Vatra, nr. 3, 727: După ce Trică era răscumpărat, singurul ei gând era să-și facă rost de întâlnire cu dânsul.
  • 1897 Epoca, nr. 540, 4: Eu trebue să mă duc să fac rost de parale.
  • 1906 BASSARABESCU, Pe drezină,165: Domnu Tase pândise lipsa coanei Frosa ca să-și facă rost de bani de drum.
  • 1916 ATILA, Peștii, 107: E unealtă la îndemâna oamenilor sărmani din porturi și de pe șlepuri, prin care, la repezeală, fac rost de-o ciorbă sau saramură, de albitură măruntă.
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 88: Îmi făcea numaidecât rost de împrumut cu dobânzi sălbatice.
  • 1931 BĂNUȚ, Tempi, 41: Și dacă n-ar fi murit, i-ar fi făcut rost de o nouă bursă, pentru pregătirea doctoratului juridic la Universitatea din Viena.
  • 1949 Viața rom. (R. US), nr. 5–6, 147: Câțiva Spanioli au făcut rost de o barcă mai mică
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 182: Ar trebui să-i dea un rând de haine de-ale lui, să-i facă rost de o sabie, de cizme sau botine de lac, cu pinteni… O bătaie de cap teribilă.
  • 1968 BREBAN, Animale, 124: Era probabil un om foarte necăjit, foarte hărțuit, dacă trebuia să doarmă în marginea pădurii și acum, când își făcuse în sfârșit rost de un culcuș mai ca lumea, iată, trebuia să doarmă cu fața lipită de acea masă, cu câinele mereu în jurul picioarelor sale.
  • 1975 BĂLĂIȚĂ, Lumea, 15: Mai bine fă-mi rost de un meșter.
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 104: Am pus, toți, bănuț lângă bănuț, am făcut rost de un dulap și, în câteva săptămâni, l-am umplut cu cărți.
  • 1995 COMĂNESCU – DOBRESCU, Ist. Franc-mason., III, 118: Studenții organizează aici un soi de teritoriu autonom: unii și-au făcut rost de căști și dirijau circulația!
  • 2000 Diagn. Probl. Soc., 247: Înainte de 1989 a avut 400 de stupi în Biertan, dar, când afacerea a devenit mai puțin profitabilă, i-a vândut și astfel a făcut rost de bani pentru o nouă afacere.
  • 2001 Vieți paralele, 56: Cum făceați rost de cărți?
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 520: A fost floare la ureche să fac rost de-o armă, un AKM cu pat rabatabil, de la o patrulă ce umbla brambura pe maidane pustii, și-apoi, câteva zile, a fost distracție.
  • 2009 Apostrof, nr. 12, 8: Să vă povestesc cum ne făcea rost de carne un coleg, muzeograf, aducând din satul lui, cu multe riscuri, pachete cu carne de vițel pentru prieteni?
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 326: Sunt ca un proprietar nesătul. Încerc în fiecare zi să fac rost de încă o bucată din teritoriul infinit al ființei mele, știind că niciodată nu voi reuși să intru, până la capăt, în posesia lui.

10. A face haz de necaz = a trece printr-o adversitate cu umor și optimism.
  • 1887 Telegraful (Buc.), nr. 4577, 2: Ziarul… e mai prudent, se mulțumește numai a constata resultatele actuale și încearcă de a face haz de necaz.
  • 1915 Antol. Lit. Pop., II, 140: Hm! râde împăratul, făcând voie de nevoie și haz de necaz.
  • 1927 Gândirea (R.), nr. 12, 332: Artemon făcu și el haz de necaz și scărpinându-se după ureche, întrebă pe Dometian.
  • 1931 BĂNUȚ, Tempi, 39: Uneori îmi zic, făcând haz de necaz: pesemne virusurile secretate de bolile mele, ce se luptau nărozește unele cu altele, se neutralizau reciproc.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 101: Mă simțeam la măsuța mea ca scos din funcție, suspendat în „golul absolut”, ceea ce nu era motiv de disperare. Dimpotrivă. Făceam haz de necaz.
  • 1959 BARBU, Șos. Nordului, I, 50: Fac haz de necaz.
  • 1968 STANCU, Șatra, 291: Fac și eu haz de necaz… Haz de necaz…
  • 1973 Viața rom. (R. US), nr. 1, 56: Muștele nu se momesc cu oțet, iar cine uită să facă haz de necaz a îmbătrânit.
  • 1976 IORDAN, Mem., I, 142: De obicei, făcea haz de necaz, cum se spune cu o vorbă foarte potrivită în cazul de față.
  • 1984 CIOCULESCU, Itinerar, IV, 94: Aceluiași după care transcriem, mai sus numitului loan S. Ionescu, îi mai spunea, făcând haz de necaz: „Dă, acum Dumnezeu ține foarte mult cu mine”.
  • 1994 PLEȘU, Chipuri, 103: În materie de modele, noi tatonăm într-o derută totală și sfârșim, ca de obicei, prin a face haz de necaz, dizolvând, într-o bășcălie acidă, ideea însăși de model.
  • 2001 BLANDIANA, Eu, 8: Vezi, în românește există două expresii legate de umor, definind două atitudini diametral opuse față de el: a râde ca prostul și a face haz de necaz.
  • 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 79: Se îndoiește la început, este chiar ironică la un moment dat, face haz de necaz, pentru ca în final să recunoască în străin pe Mesia.
  • 2008 Apostrof, nr. 4, 17: Cu ei am făcut totdeauna haz de necaz și-am râs mult, foarte mult, reconfortant.
  • 2012 CIOLAN, Misterele cuv., 109: În așteptarea zilei în care presa internațională va consacra analize peste analize modelului de succes numit românizare, să facem haz de necaz constatând că dracul nostru nu e mai negru.

11. Rar, livr. A face militărie (cu cineva) = a se purta sever cu cineva; a struni.
  • <1918–1930> GALACTION, Pub., 352: Am auzit că, mai târziu, la seminarul unde se permutase, a început să fie sever, să facă militărie cu elevii și să dea note foarte mici.
  • 1930 A. HOLBAN, Teatru, 410: Nu-mi place băiatul cela! Om cu două fețe! Am făcut eu puțină militărie cu dânsul!
  • 1952 PREDA, Nuv., 324: Ar vrea el să comande; dacă ar putea, ar face militărie cu tot satul, spuse Gherghina mai departe.

12. A face bășcălie sau mișto de cineva sau de ceva = a fi malițios cu cineva sau la adresa unei situații.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., III, 58: Bă Mitriță Mitrache, bă, tu faci bășcălie de mine…
  • 1966 Viața rom. (R. US), nr. 2, 65: Dumneata faci bășcălie de mine! zise el și-i întoarse spatele. Pictorul oftă și ieși. Se opri puțin în fața clădirii din care plecase.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 3, 37: Hai, măi gândacule, că te știu eu… N-are rost să faci mișto, că și noi cunoaștem.
  • 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 458: Melentie zice: Eva, nu face bășcălie!
  • 1985 SORESCU, Ușor cu pianul, 755: Dar, spre deosebire de acesta, el se spovedește de păcatele celorlalți, de păcatele lumii, ale omenirii. Și din când în când, gâfâind, face bășcălie la porțile Orientului.
  • 1993 Cotidianul, nr. 6, 1: Ce, coane, faci mișto de ăștia?
  • 1997 S. POPESCU, Exuvii, 305: Întâmplător dau peste colecția mea de rebuturi: fotografii voalate, casete prost înregistrate cu vocea mea absurdă citind din Eliot, cu vocea prietenilor mei citind și ei, întrerupându-se, râzând, făcând mișto.
  • 2000 Diagn. Probl. Soc., 73: Vine, dar vine mai greu. Mai greu, pentru că e unii care face mișto pe la telefoane, deci și tu pe urmă când tragi să mori, de-abia vine.
  • 2004 R. CIOBANU, Steaua, 58: – Sau, în argoul generației, a făcut mișto de tine.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 277: Făcuseră bășcălie mare de faptul că, aflat în vizită de lucru la un institut de cercetare, Tovarășul se repezise la doi savanți în halate albe și-i apucase de bărbi.
  • 2009 România Liter. (S), 3, nr. 35: Noi, muncitorii în construcții, facem mișto cu mare voioșie dă intelectualii ăștia.

IV. (În combinații care indică o evoluție a subiectului la o stare mai bună)
A își face un rost sau a face un rost cuiva = a obține sau a ajuta pe cineva să obțină o stare materială bună prin muncă, a (se) căpătui.
  • 1842 B. Contemp., III, 24: I-a fost foarte îndatorat pentru faptul de a-l fi sprijinit să-și facă un rost la Brașov.
  • 1884 CARAGIALE, Baltag, 625: Nu, nu voi să te nenorocesc, dar știu că d-ta poți să-mi faci un rost.
  • 1898 Epoca, nr. 821, 3: N-ai de cât să zici o vorbă ca să-ți faci un rost, să te îmbogățești, și tu dai cu picioru!
  • 1902 MACEDONSKI, Nuv., 74: Cu cartea câtă învățase, n-ar fi putut în adevăr să însemne și el ceva în lume, să-și facă un rost ca oricare?
  • 1919 Luceafărul (R.), nr. 1, 23: Și aceasta e altă datorie, din care profesorul Kiriac și-a făcut un rost în vieață, atât de înțeles și atât de patriotic.
  • 1923 Analele Dobr., nr. 3, 297: Când feciorul cel mare are copii de însurat ori de măritat, numai atunci se gândește bătrânul să-i facă un rost, spre a-l muta la o gospodărie proprie.
  • 1938 DIAMANDI, Galeria dictat., 28: Și nu era deloc greu pentru dânsul să-și facă un rost în străinătate, urmând să se bucure de un traiu liniștit, scutit de frământări, griji, nevoi și primejdii.
  • 1947 Rev. Fundaț., nr. 5, 30: Să-ți faci un rost, că doar n-ai să te călugărești la 36 ani, ce Dumnezeu!
  • 1957 BARBU, Groapa, 1043: Aș mai pune și eu și ne-am face un rost, cum îmi place mie, c-am auzit că ar fi cumpărat unii locuri pe aici, zilele astea, începe să miște. Crește mahalaua.
  • 1964 Viața rom. (R. US), nr. 7, 47: Un tată așa se gândește, să le facă feciorilor săi, copiilor lui, un rost încă în viață.
  • 1977 PREDA, Viața, 83: Mi-am făcut un rost… Am carnet de șofer, câștig bine și nevasta lucrează și ea într-o cofetărie… Acum e însărcinată!
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 73–74: S-a putut vedea de ce este în stare singur: că este în stare să-și facă o situație, un rost, pentru că nici acolo nu este atât de ușor cum cred unii și alții!
  • 1998 CARAION, Jurn., I, 370: Azi-mâine, ai fi fost liber. Veneai la mine acasă, până îți făceai un rost acolo.
  • 2000 Diagn. Probl. Soc., 197: Întrebarea referitoare la locul unde ar trebui să-și facă tinerii un rost arată atașamentul părinților față de copii, dar și o percepție pozitivă a condițiilor de viață din comună.
  • 2013 Apostrof, nr. 3, 5: Un alt aspect constatat cu durere la Cluj este ofensiva celor nou-veniți, a celor care s-au întors să-și facă un rost pe spinarea celor rămași aici.

✧ A face om din sau pe cineva = a ajuta pe cineva să aibă o stare socială sau materială bună, prin educație, instrucție etc., a căpătui.
  • 1880 SLAVICI, Nuv., II, 128: Te-ai lepădat de mine, te-ai lepădat chiar de sfânta biserică în care ai crescut, în care te-am crescut eu, ca să fac om din tine!
  • 1884 CARAGIALE, O scrisoare pierdută, 229: Nenorocitule! Ți-ai aruncat norocul în gârlă: te făceam om!
  • 1895 Vatra, nr. 9, 267: Dacă e slab, eu nu pot face om din el. Așa a fost și așa și are să rămână toată viața lui!
  • 1906 AGÂRBICEANU, Schițe, I, 202: Să faci om din el, știi dumneata, să-l bagi în lume și în trai!
  • 1914 EFTIMIU, Două cruci, 20: Credeam că mai rămâi cu mine… te făceam om!
  • 1931 C. PETRESCU, Dromichet, 117: Se hotărâse să facă om din el și într-o privință, isbutise peste așteptări.
  • 1932 COCEA, Fecior de slugă, 79: Pentru rest, las’ pe mine! Dacă nu fac om din tine, mă!… cuțu să-mi ziceți!
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 268: Opran Baboie și-l luase asociat atunci, imediat după război, când el, Drugan, nu era decât un coate-goale. Opran Baboie făcuse om din el.
  • 1970 MAZILU, Inundația, 96: Numai durerea ne poate trezi din somnul nostru de moarte. Cred că suferința ar face om din mine.
  • 1981 Viața rom. (R. US), nr. 12, 69: Ia-l, cucoană, c-am făcut om din el! Dar să știi că nu-i bun de soț!
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 18: Ce te-aș mai fi bătut io să fii al meu, făceam om din tine.
  • 2006 Apostrof, nr. 8, 10: Ținea cu tot dinadinsul să mă călească, dorindu-și să facă om din mine.

V. (În combinații care indică un rezultat, adesea ieșit din obișnuit, al unor acțiuni ale subiectului)
1. A face furori sau senzație = a produce o impresie foarte bună și ieșit din comun de puternică.
  • 1844 ALECSANDRI, Coresp., I, 49: E frumos, minunat și aceasta a făcut la noi o mare senzație.
  • 1861 ASACHI, Varia, 428: Primăvara anului 1814 Scarlat vodă au priimit de la Leopol în Galiția o epistolă, a căreia cuprindere au făcut mare senzație, adresată fiind din partea unui prinț indienesc de la Aracan.
  • 1876 Telegraful (Buc.), nr. 1210, 3: Paula făcea acum furori în străinătate.
  • 1889 Epoca, nr. 1000, 2: Șosetele primăvăratice fac furori.
  • 1893 Lupta, nr. 1952, 2: A sosit un mare transport de mănuși rușești, coloare concombre (castravete) care fac furori la St.-Peteisburg. Comandele curg de pretutindeni.
  • 1907 AGÂRBICEANU, Schițe, I, 335: Și încă ce articol! Știi, să facă senzație!
  • 1919 Luceafărul (R.), nr. 7–8, 150–151: Zi cu zi aplecat pe paginile albe, a scris cu scrisoarea lui măruntă… articolul ce avea să facă senzație.
  • 1928 Gândirea (R.), nr. 3, 131: Luând calea de mijloc putem spune că Schopenhauer care face furori în Anglia abia dela 1880, a confirmat numai în postul dela 1868, ca și Kant în Colieridge, o atitudine cu mult anticipativă.
  • 1932 REBREANU, Răscoala, 216: Bravo! își zise la urmă. Perfect! Dacă nici asta nu face senzație, atunci…
  • 1942 Rev. Fundaț., nr. 3, 670: Apariția uniformei franceze… face senzație, ceea ce îl face pe Jouve să afirme că aceasta este un efect al „afinității de caracter, de limbă și civilizație, care apropie de noi populația română, deși ne găsim așa departe”.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, II, 148: Géraldy e un mare poet. Face furori.
  • 1968 Ist. Lit. Rom., II, 425: În același timp, Kogălniceanu se luptă să-și facă țara cunoscută în străinătate, cere cu stăruință textul și muzica la unele cântece de acasă…, aducându-le surorilor la cunoștință că un anume cântec pe care l-au trimis face furori.
  • 1971 P. POPESCU, Dulce ca mierea, 129: Am făcut senzație și înăuntru. Secretare ochioase, dactilografe bune de pișcat, actori și actrițe dintre care îi recunoșteam pe unii…, toți parcă au fost suflați spre pereți de avîntul nostru.
  • 1981 Viața rom. (R. US), nr. 7, 92: Anica Lățescu, făcuse furori învățându-și vizitiul țigan să mâne caii și să apstrofeze pe ceilalți vizitii cu vorbe englezești.
  • 1997 BREBAN, Riscul, 203–204: În cel mai bun caz, ei puteau fi adepții acelui snobism literar ce făcea furori în plastica și literatura engleză și franceză la sfârșitul secolului trecut: artă pentru artă!
  • 2005 Apostrof, nr. 9, 26: Nu era – vor remarca foarte repede toți cei din noul anturaj al lui Nepo – singura ciudățenie a copilului, care continua să facă furori la fiecare apariție publică.
  • 2013 An. Câmpina, nr. 4, 284: Sergiu Nicolaescu a făcut furori în Senat, prezentând un manual de istorie de clasa XII-a.
  • 2014 BOIA, Balcic, 133: Nădăjduiesc să scot de aici lucruri cu desăvârșire inedite, care vor face senzație – în bine sau în rău.

2. A își face efectul = a ajunge la rezultatele așteptate sau prevăzute.
  • 1857 HELIADE-RĂDULESCU, Scris. Exil, 569: De se ducea la timp în țără, își făcea efectul, și n-ajungeau oamenii a se da de râpă.
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 106: Vinul cel tămâios de Cernătești, turnat necontenit în gâtlejul boierilor, începu să-și facă efectul său.
  • 1887 Telegraful (Buc.), nr. 4418, 3: După câte va momente însă îi părea rău de ceia ce a făcut și dorea ca otrava să nu facă efectul.
  • 1894 Arh. Iași, nr. 1–2, 525: După cum spiritul grupului va fi cuminte sau fără minte, acest prejudiciu va fi sănătos ori nesănătos, social sau antisocial; în fine disciplina școalei își face efectul.
  • 1903 CHENDI, Period., II, 85: Intenția noastră – zic ei în prefață – a fost ca poezia din aceste basme să-și facă efectul, să însuflețească pe oricine, pentru ca această carte să ajungă un manual de educație.
  • 1910 Albina pop., nr. 19, 538: Hoțul, care știa că va fi apărat de otravă…, a început îndată să se prefacă că i vine rău, ca să crează sultanul că otrava și-a făcut efectul și să-i dea drumul…
  • 1925 Bul. Com. Istor., vol. 4, 12: Acusarea, de altminteri nedreaptă, și-a făcut efectul, căci Gin-Ali, fără să-l mai judece, i-a tăiat capul.
  • 1938 AGÂRBICEANU, Sectarii, 261: Și-a așteptat, deși pe spini, fiindcă „speciala” începuse să-și facă efectul.
  • 1946 CONSTANTINESCU, Scrieri, III, 279: Prețul pus pe capul lui Horia, de stăpânire, și-a făcut efectul diabolic.
  • 1952 Viața rom. (R. US), nr. 11, 247: Dar apelul sgomotos al ajutorului își făcu efectul. Hamid întoarse capul înspre Onuț.
  • 1964 Ist. României, III, 227: Proiectele de tratat cu Transilvania aduse de Dunod nu fură primite. Dar își făcură totuși efectul: stârniră contrapropuneri, deschiseră deci calea tratativelor și, prin urmare, a tranzacțiilor.
  • 1973 D. R. POPESCU, Vân. Regală, 225: Țuica era amestecată cu spirt și și-a făcut efectul foarte repede.
  • 1982 D. DUMITRIU, Ghica, I, 57: Lasă o secundă invocația să-și facă efectul.
  • 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 296: Tâmpiților, am băut toată cutia cu creolină, otravă ce-i sigur că într-o jumătate de oră își va face efectul.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 266: Ei, cum e? Te simți mai bine? Nu-i așa că-și face efectul?
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 167: Tot ce puteam face era să mă grăbesc să ajung la ghișeul pentru depunerea formularului înainte ca somniferul să-și facă efectul.

3. A face excepție = a se abate de la regulile general convenite sau de la un comportament prevăzut, a se deosebi.
  • 1871 FĂTU, Enum. Spec. Plante, 373: Așa dar, toate donațiunile, afară de cele pentru care art. 826 face excepție, chiar și cele indirecte, deghizate sau ascunse sub forma unui contract cu titlu oneros, sunt nule.
  • 1884 MO, nr. 286, 7177: Porta a confirmat definitiv suspendarea plăței havalelelor sau delegațiunilor asupra veniturilor provincielor, făcând excepție numai pentru havalelele privitoare la plata indemnitaței de resbel datorită Rusiei.
  • 1893 Lit. Șt., 168: Pe când toată organizațiea calului intră în acest plan, extremitățile picioarelor sale nu pot să facă excepție.
  • 1898 GRECESCU, Conspectul florei Rom., 8: Însă, marea parte de Orchidacee fac o excepție prin corpul embrionului lor omogen fără apendice coliledonic.
  • 1901 Arh. Iași, nr. 1–2, 407: Apoi dacă e așa, cum se poate să admitem că tocmai țăranul român să facă excepție de la această fundamentală lege de viață și să nu se intereseze de loc de fericirea și prin urmare de perpetuarea urmașilor lui?
  • 1926 D. ALEXANDRESCU, Pr. Dr., 22: Art. 493 din codul comercial, făcând excepție de la acest principiu, dispune că: „orice înstrăinare sau cesiune totală ori parțială a proprietăței sau folosinței unui vas trebue făcută prin act scris”.
  • 1938 Transilvania, nr. 1, 29: În definiția școalei însăși există un element de ridicare, de depășire a trecutului, nu numai de păstrare a lui. Școala țărănească nu va trebui să facă excepție.
  • <1948–1964> PANDREA, Reeducarea, 441: Scriitorii și avocații nu fac excepție, nu pot și nu trebuie să facă excepție de la regulă.
  • 1952 CHIHAIA, Treptele, 239: Făceau excepție de la tagma acestor profesioniști un fost căpitan, camarad de arme cu Nicolae Stănescu, șeful de șantier care îl persecuta cu precădere și îi încredința munci istovitoare.
  • 1956 RALEA, Cele două Franțe, 261: De când lumea, insurgenții s-au năpustit, cu precădere, pe citadela principală a inamicului, anume pe casierie. Singuri comunarzii făcură excepție. Aveau în fața lor o comoară de trei miliarde de franci aur.
  • 1965 DAICOVICIU, Dacii, 77: Arheologia a adus servicii imense studiului și cunoașterii trecutului îndepărtat. În privința aceasta, țara noastră nu face excepție.
  • 1970 Muzica (R.), nr. 12, 28: Artur Schnabel este un alt interpret reprezentativ. Primul care a înregistrat integral sonetele de Beethoven (1981 –1935), făcea excepție de la regula de „interpretactor” cu care era obișnuit publicul.
  • 1982 Studii, nr. 4, 584: Petrolul românesc nu a făcut excepție, așa că, drept urmare, a generat o bibliografie economică și istorică largă.
  • 1995 Banatica, nr. 13, vol. 2, 400: Orșova nu face absolut de loc excepție de la această „schemă” interpretativă pe care o propunem, din contră – se încadrează perfect situației enunțate.
  • 2004 Rev. Istor., nr. 5–6, 233: Or, Biserica nu are noblețea să facă excepție de la acest model. Ea administrează taine, dar nu se spovedește!
  • 2009 Apostrof, nr. 6, 20: Încă de la începutul său, comunismul a avut, paradoxal, o problemă tocmai cu intelectualii, producătorii de cultură. Și comunismul românesc nu a făcut excepție.

4. A face închisoare sau pușcărie = a executa pedeapsa cu privare de libertate dată de o instanță de judecată, a fi închis.
  • 1908 N. Rev. Rom., nr. 1, 15: E curios apoi că pentru Axente, a face închisoare fiindcă ai luptat pentru neamul tău înseamnă a păta numele familiei!
  • 1912 Luceafărul (R.), nr. 13, 245: Să-l faci uitat pe păcătosu ăla! Auzi? Nu vreau să facă închisoare din pricina mea.
  • 1920 V. DEMETRIUS, Strigoiul, 11: La ghereta asta nu s-a întâmplat niciodată nimic. Dar să n-adormi, mă, că faci pușcărie.
  • 1932 MUȘATESCU, Sosesc deseară, 26: Mă mir cum simțul dumitale de patriot nu se revoltă la gândul că un cetățean român e silit să-și trădeze țara și să facă pușcărie în altă țară decât în România!
  • 1941 A. VOINESCU, Jurn., 862: Implicat în mișcarea legionară, Haig Acterian a fost condamnat în 1941, trebuind să aleagă între a face închisoare sau a merge pe front.
  • 1959 Viața rom. (R. US), nr. 11, 20: Electra era un vechi cadru al Partidului, care făcuse închisoare și exil.
  • 1960 Studii, nr. 2, 135: Căpitanul Gavril Caracasidi, apreciat de Magheru ca devotat cauzei, a făcut închisoare ca revoluționar.
  • 1968 STAHL, Meșterii, 146: Mircea Vulcănescu a murit la pușcărie, Herseni a făcut pușcărie pentru opiniile lui legionare.
  • 1989 SIMION, Scriit., IV, 336: Un alt personaj, Lalescu, există – cum am precizat – în realitate și, după ce a făcut pușcărie, scrie „drame pe linie”.
  • 1997 GOMA, Jurn., IV, 47: Havel și-a asumat propriile fapte: a făcut închisoare pentru convingerile lui.
  • 2000 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 118: Profesor de limba română, pensionat în 1947, nu avea să facă pușcărie după 1947.
  • 2003 PÂRVULESCU, Buc., 317: Poetul fără nici un volum publicat, T. Arghezi, la 40 de ani împliniți pe 23 mai, e renumit numai ca aparținând grupului de scriitori colaboraționiști, care au făcut închisoare.
  • 2005 Apostrof, nr. 6, 16: Stră-străbunicul se trăgea din familia Damaschin Nedelcu Seimanu, a făcut închisoare politică ca membru al societății secrete Constituția în 1830.
  • 2008 Colectivizarea, 62: Așa spunea el după ce-o fo’ zinit de la închisoare. Apăi o făcut închisoare. Apăi o trăit. Amu o murit. Amu, nu de mult.

VI. (În combinații care indică o reacție puternică la situații ieșite din comun)
1. A (i se) face părul măciucă = a provoca o puternică reacție de spaimă, a înfricoșa; refl. a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta.
  • 1844 ALECSANDRI, Coresp., I, 49: Citind scrisoarea ta, m-am speriat cu adevărat: vărsatul! Acest cuvânt mi-a făcut părul măciucă și aș fi rămas multă vreme sub efectul acestei crispări capilare dacă nu aș fi aflat, chiar în ziua aceea, că vărsatul care a binevoit să se cuibărească pe fața ta nu era decât trecător.
  • 1884 GHICA, Scris., 307: Am rămas de prânz la predecesorul meu, împreună cu cei patru senatori, și am petrecut seara ascultând povestiri de ți se făcea părul măciucă.
  • 1905 AGÂRBICEANU, Schițe, I, 140: Dar eu l-am păzit odată noaptea, să văd ce face. Și de ce-am văzut, mi s-a făcut părul măciucă.
  • 1910 Albina pop., nr. 22, 623: Foarte frumos era, dar era de jucărie. Bietul d. Prostovănescu, simți că i se face părul măciucă.
  • 1928 CIAUȘANU – FIRA – POPESCU, Vâlcea, 155: O băgase pe mânecă; o sfeclise…, i se făcuse părul măciucă.
  • 1936 BOTTA, April, 35: Mi s-a făcut părul măciucă, pielea e o năframă de sânge.
  • 1942 ARGETOIANU, Îns., X, 63: Azi se împlinește un an de la oribilele evenimente în care era să se prăbușească țara… Când mă gândesc la acele zile, la cât am suferit, mi se face părul măciucă!
  • 1956 Antol. Lit. Pop., II, 52: Urlau dobitoacele de ți se făcea părul măciucă pe cap.
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 389: Atâtea vorbe aruncate de ți se face părul măciucă, felul de a se purta…
  • 1981 BARBU, Săptămâna, 265: Am aflat totul de la secretarul livonian, pe el să-l puneți să vă spuie, vi se face părul măciucă.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 51: Povești care-ți făceau părul măciucă se spuneau pe seama celor cărora li se fura umbra.
  • 2006 Apostrof, nr. 3, 23: Marina, mi se face părul măciucă de durere și de frig atunci când te numesc.
  • 2015 An. Câmpina, 183: Din când în când, o descoperire funebră evocă în imaginație o întâmplare nenorocită: un obiect întâlnit pe plajă depune mărturie despre secvențe halucinante, care chiar oamenilor căliți la simțire le fac părul măciucă.

2. A face ochii mari = a fi surprins cu uimire, a se mira.
  • 1856 HELIADE-RĂDULESCU, Scris. Exil, 476: Au făcut ochii mari și mi-au dzis mulți că am dreptate și că cu adevărat le sunt amic.
  • 1894 Vatra, nr. 9, 282: Roman a făcut ochii mari și sta cu gura căscată.
  • 1897 Albina pop., nr. 11, 346: Președintele face ochii mari: – Ce-ai de dzis în potriva celor reclamate?
  • 1912 DELAVRANCEA, Irinel, 169: A! când s-o crăpa de ziuă are să facă ochii mari cât geamurile ei! Ș-o să vorbească, și-o să cheme momind pe trecători… să intre, să-i dea o bună ziua, să-i târguiască câte ceva… Lingușitoarea!
  • 1926 ARDELEANU, Diplomatul, 250: Copilul a făcut ochii mari, s-a uitat la bani și a început să râdă.
  • 1939 CAZIMIR, Târguș., 134: La școală, fetele-i spuneau prostii. Puica făcea ochii mari și nu înțelegea. Pe urmă a înțeles, dar continua să facă ochii mari, ca și cum n-ar înțelege.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., 443: Omul făcu ochii mari, uimit și nedumerit.
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, 275: Ruzalii n-a știut ce să zică, pe loc, iar bătrânul, Nicodim, a făcut ochii mari și-a înghițit de vreo câteva ori în sec.
  • 1985 G. NAUM, Zenobia, 107: Le zâmbeam prin geam, le făceam bezele, îi salutam cu mâna la chipiu, le strigam „pupi!”, ei păreau surprinși, făceau ochii mari, nu mă cunoșteau, cum să mă cunoască?
  • 1999 MARINO, Viața, 236: Și toți au făcut ochii mari când Ion Iliescu, personal, m-a condus până la ieșire. Nimeni nu știa ce mare „personalitate” eram, de vreme ce mi se acorda o atât de neobișnuită atenție.

3. A face spume (clăbuci) la gură = (prin analogie cu simptomele turbării) a fi deosebit de iritat din cauza cuiva sau a ceva.
  • <1871–1884> C. BACALBAȘA, Buc., I, 75: El furios, făcând spume la gură alerga să se sustragă atacurilor.
  • 1888 Epoca, nr. 705, 3: Colectiviștii fac spume la gură vociferând.
  • 1897 HASDEU, Femeia, 287: Numai logofătul Gheorghițâ tăcea, înghițea noduri, făcea spume la gură și nu răspundea nimica.
  • 1903 LEON, Ist. Medic., 137: Când se adună mai mulți șerpi până la 100, se ieau la luptă între dânșii și se bat până fac clăbuci (spume) la gură.
  • 1913 Luceafărul (R.), nr. 17, 527: Arabi cu hangerele în dinți se cațără prin râpi, scot țipete sălbatice și fac spume la gură ca niște fiare în turbare.
  • 1927 BART, Schițe mar. port., 12: După un ceas de vorbă fără folos, Ianuli, disperat de încăpățânarea șefului, făcând spume la gură, strigă aprins, trântindu-și un pumn în cap.
  • 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 245: Titulescu a făcut spume la gură, dar a înghițit.
  • 1944 AGÂRBICEANU, Strigoiul, 171: Pe deasupra, porcii erau furioși rău, clănțăneau din colți și făceau spume la gură.
  • 1950 CAMILAR, Negura, II, 200: Și-l închipui pe domnul Andriuță făcând spume la gură.
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, I, 206: Era cam afumat Cula lui Hăpăleață și făcea spume la gură când vorbea și se strâmba și se schimonosea.
  • 1972 Viața rom. (R. US), nr. 5, 56: Am crezut că face spume la gură… a început să urle la mine trântind lucrurile pe masă.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 229: Dar ce prilej ca să puie toată nenorocirea acestei ipoteze în spatele lui Brătianu! Cum se spune în popor, făcea spume la gură!
  • ante 1994 T. POPOVICI, Cartierul, 184: S-a trântit pe spate și a început să bată în parchet cu tocurile cui ale pantofilor… și să facă spume la gură.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 404: Urlau, vorbeau în dodii, făceau spume la gură… Sunt copiii lui Ceaușescu, crescuți prin orfelinate, nenorociții de ei.
  • 2009 Apostrof, nr. 12, 11: Se sapă unii pe alții și țara dă tot timpul înapoi iar ei fac spume la gură zi și noapte.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 279: Ura, în schimb, vrea să se facă remarcată, ea e zgomotoasă și face spume la gură.

VII. (În combinații în care este folosit eufemistic în locul altor verbe considerate vulgare sau nepotrivite în contextul social al comunicării)
1. A face dragoste = a avea, a întreține relații de natură intimă.
  • 1892 STĂNCESCU, Basme, 237: Ce rost să facă dragoste cu altul, pe câtă vreme avea bărbat?
  • 1893 BACALBAȘA, Pub., 270: Tatăl adoptiv al bastardului – căci mama pruncului de la biserică se măritase – crede că copilul găsit face dragoste cu nevasta lui.
  • 1897 Epoca, nr. 470, 1: De-mi vine fără de veste în biurou, o salut cu mult respect, ferindu-mă să nu fiu observat de șef și înalț din umeri, dându-i să mă-nțeleagă, că n-am vreme de făcut dragoste.
  • 1906 IORGA, Neamul rom. Ardeal, 557: Câte o cătană face dragoste cu slujnicuța lui.
  • 1931 CAMIL PETRESCU, Danton, 421: Fă dragoste cu bărbatu-tău acasă… nu la minister.
  • 1935 I. BOTEZ, Belfer, 75–76: Trebue să mărturisim că am văzut în privata acelei școli un desen sinistru arătând cum cucoana preoteasă face dragoste cu profesorul de matematici?
  • 1936 BLECHER, Întâmplări, 249: Era desigur un lucru foarte plăcut de a face dragoste, dar Emanuel constată cât de plăcut poate fi câteodată de a nu face…
  • 1945 PANDREA, Portr., 171: Omul contimporan nu mai știe să facă dragoste. A pierdut meșteșugul. A înlocuit dragostea cu plăcerea.
  • 1947 CHIHAIA, Blocada, 180: Nici ea nu stătuse pe gânduri când un amant îi propusese să plece în Africa, la Oran, pentru a face dragoste la umbra palmierilor.
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 289: Sublocotenentul gâfâia ca și cum ar fi făcut dragoste.
  • 1968 STANCU, Șatra, 397: Dar cum să se culce lângă ea și cum să facă dragoste cu ea?
  • 1971 I. P. CULIANU, Arta Fugii, 89: Cine speră în această lume n-a făcut dragoste niciodată.
  • 1993 BARBU, Ianus, 919: Ele adoră genul ăsta de bărbați fără implicații cu care poți face dragoste pentru că nu fac copii, dar pe care nu-i iubești.
  • 2003 CĂRTĂRESCU, Jurn., 392: Nu pot citi, nu pot scrie, nu putem face dragoste, ne târâm picioarele printr-o dezolare fericită.
  • 2006 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., 145: Ea, care-și aduce aminte că „sub Ceaușescu aveam vreo 24 de puncte erogene pe tot corpul”, a ajuns să facă dragoste cu „un investitor bulgar” care-și uită la ea „geanta diplomat cu răsaduri de vinete”!
  • 2013 Apostrof, nr. 10, 25: Ține minte toate detaliile. Orice, tot ce-a făcut, unde a fost, cu cine a fost, cu ce era îmbrăcată, ce a zis, ce a mâncat acum cinci ani, cum a făcut dragoste, cu becul aprins ori pe-ntuneric, dar uită că o iubesc.

2. A face trotuarul = a practica prostituția pe străzi sau în locuri publice.
  • 1928 Transilvania, nr. 7–8, 615: Și pe când aceste nenorocite fac trotuarul pentru o amară bucată de pâine, canaliile masculine, cari le-au împins în noroiul prostituției, își continuă drumul surâzători și iresponsabili.
  • 1929 KIRIȚESCU, Gaițele, 201: Am auzit că vară-sa, prințesa Andronache, face trotuarul la Paris… E adevărat?
  • 1933 CAMIL PETRESCU, Procust, 372: Acum mergeau alături pe stradă, fără îndoială cea mai specific și mai rezumativ bucureșteană:… cu trei hoteluri dintre cele mai vechi ale capitalei, trei restaurante dintre cele mai tipic bucureștene, prăvălii ca un colț din Lipscani, tramvaie, un hotel de cocote care făceau trotuarul.
  • <1948–1964> PANDREA, Reeducarea, 345: Era încornorat, fiindcă Lupeasca, după ce-a divorțat, a făcut trotuarul și avea vocația, manierele și mentalitatea prostituatei care stoarce pe elefant, sub toate formele, ca pe o lămâie, pe care o aruncă la gunoi.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 299: Ionel Protopopiu se întoarse uimit și tulburat și destul de puțin trist: doamna necunoscută era o cocotă cunoscută în București, una de cea mai vulgară speță, din cele care făceau trotuarul.
  • 1961 Viața rom. (R. US), nr. 7, 37: Era o femeie care făcea trotuarul la Montesacro, pe podul de peste Aniene: pe codoșul ei îl cunoștea.
  • 1977 SORESCU, Trei dinți, 464: Să nu crezi că mă tragi pe sfoară! îi mai aruncă el peste umăr. Cu mine ești mironosiță și între timp faci trotuarul la centru, că n-are cine-l face acolo.
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 137: Eu cred c-am văzut-o, nu se poate să n-o fi văzut, asta, bă, făcea trotuarul pe lângă „Römische Kaiser”, să fiu al dracului dacă n-o fi ea.
  • 1983 TITEL, Femeie, 397: Aveau însă și o oaie neagră în familie, o fată care făcea trotuarul în Pigalle.
  • 1993 BARBU, Ianus, 1340: Lolitelor fără noroc nu le rămânea decât să se mărite cu bătrânii libidinoși care le curtau de mult, de pe vremea când filmau aceste scene, sau să facă trotuarul, pentru a exista.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 107: Dar măcar Coca nu aducea niciodată bărbați în cămăruța ei, la fel de curată și de modestă ca a Măriei, ci făcea trotuarul la șosea și se ducea ea acasă la ei.
  • 2004 R. CIOBANU, Steaua, 115: Și cum să accepți să vezi fără o tresărire de oroare cum se prostituează fetele astea, mai bine le-aș ști făcând trotuarul, decât rolurile cretine ale lui Elisar!

3. A face pe el = a) a urina sau defeca în mod necontrolat.
  • 1968 STANCU, Șatra, 488: Îi va veni să facă treabă mică, să facă în pantaloni. Și în aceiași pantaloni să-și facă și treaba mare.
  • 1973 SORESCU, Teatru, 116: I-auzi vorbă! Sigur că trăiește… din moment ce țipă… ba vrea țâță, ba face pe el…
  • 1983 TITEL, Femeie, 428: I se mai întâmpla lui frate-miu, ăla micu, să facă pe el, și mă trezeam dimineața într-o baltă caldă și puturoasă, că-mi venea să-mi iau lumea în cap, așa îmi era de scârbă.
  • 2003 BUZURA, Tentația, 120: Iar când a mai auzit și un pârâit jalnic, l-a încercat o milă amestecată cu greață: „Cum să bagi cuțitul într-un individ care face pe el?” Drept care, înainte de a-i întoarce spatele și a-1 lăsa în plata Domnului, s-a mulțumit să-i zică: „Du-te-n aia mătii!”

b) (de frică) = a avea o reacție fiziologică exagerată din cauza spaimei sau emoției.
  • 1964 Viața rom. (R. US), nr. 8, 11: Telefoanele sună din jumate în jumate de oră. Ciripoi al dumitale a făcut în pantaloni, dar numai atât. Mie îmi trebuie omul, viu sau mort. Ministrul mi-l cere în 24 de ore…
  • 1980 D.R. POPESCU, Tiron, 173–174: N-auzi, despre ce patrie vorbeai pân-acuma? Tace. Și poate se gândește la Hitler, sigur, se gândește la Hitler și se întreabă ce-o face zeul de la Berlin acuma? Face pe el, aia face!
  • 1992 SÎRBU, Adio, 67: Aveam eu anumite nelămuriri în legătură cu Occidentul ăsta care e dobă de carte, dar face pe el de frică și neputință.
  • 1992 VIȘNIEC, Teatru, 93: Ș-apoi, dacă osânditul e sătul, poate să facă pe el în timpul execuției. Nu? Ș-atunci e groaznic…
  • 1995 D. Expr. Pop., 171: Face pe el de frică.

– Prez. ind.: fac, pers. 1 pl. facem și reg. făcum (<1969–1971> ALRR – Ban., VI/I, MN, pș. 593/14), pers. 2 pl. faceți și înv., rar faceci, pers. 3 pl. fac și în Olt., Munt. și prin sud-vestul Mold. face (< 1963–1964> NALR – Olt., V, h. 1 018; <1966–1973> ALRR – Munt. Dobr., VI, MN, pș. 326, <1967–1974> NALR – Mold. Bucov., ms., 1 930/668), imperf.: făceam, pers. 3. pl. făceau și în nordul Olt. făcea (<1963–1964> NALR – Olt., V, h. 1 018), perf. c.: am făcut și prin Munt. am făcutără (<1966–1973> ALRR – Munt. Dobr., VI, MN, pș. 326), perf. s.: făcui și înv. fecu, feciu, feci, reg. făcușăi (<1969–1971> ALRR – Ban., VI/I, MN, pș. 593/35), pers. 2 sg. făcuși și înv. feceși, pers. 3 sg. făcu și înv. feace, fease (<1592–1604> Floarea darurilor, 174: Puse limba în gura omului cu trei zidure: și întâiu păreatele easte fălcile; și a doua, dinții; și a treile, buzele. Aceastea fease Dumnezeu, ca să aibă țiitură și măsură întru limbă.), pers. 1 pl. făcurăm și înv. fecem, prin vestul Transilv. și al Ban. făcum (<circa 1970> ALRR – Trans., VII, MN, pș. 350–351/294, 306, 349, 350, <1969–1971> ALRR – Ban., VI/I, MN, pș. 593/43), pers. 2 pl. făcurăți și prin nordul Olt. și vestul Transilv. făcurăt (<1963–1964> NALR – Olt., V, h. 1 018/915, <circa 1970> ALRR – Trans., VII, MN, pș. 350–351/326–331), prin vestul Transilv. făcut (<circa 1970> ALRR – Trans., VII, MN, pș. 350–351/294, 306, 349, 350), pers. 3 pl. făcură și înv. feaceră, m. m. perf.: făcusem, pers 3 sg. făcuse și înv. fesease (<1592–1604> Floarea darurilor, 130: Acela ucisease pre tatăl lui Polit și-ș fesease netocmeală și vrajbă.), part.: făcut și înv. faptu, fapt, înv., reg. fecut(u) (<1929–1938> ALR (SN), VI, h 1 629/29), imper.: fă!, neg. nu face! și în Munt. și Dobr. nu fă! (<1966–1973> ALRR – Munt. Dobr., VI, MN, pș. 326), pl. faceți! și reg. faciți! (<circa 1970> ALRR – Trans., VII, MN, pș. 350–351/329), neg. pl. nu faceți! și prin vestul Transilv. nu faciți! (<circa 1970> ALRR – Trans., VII, MN, pș. 350–351/328, 329) prin vestul Criș. și sud-vestul Transilv. nu facereți! (<2008–2010> NALR – Criș., V, h. 958, <circa 1970> ALRR – Trans., VII, MN, pș. 350–351/427, 449).

– Var.: pop. făceá (<1963–1964> NALR – Olt., V, h. 1 018, <1966–1973> ALRR – Munt. Dobr., VI, MN, pș. 324, <1967–1974> NALR – Mold. Bucov., ms., 1 930/668, <2008–2010> NALR – Criș., V, h. 958, <circa 1970> ALRR – Trans., VII, MN, pș. 350, <1969–1971> ALRR – Ban., VI/I, MN, pș. 593) vb. II.

– Lat. facere.

Nimic de afișat

Intrare de dicționar