Acțiunea de a fabula și rezultatul ei; născocire, imaginare; povestire, narare.
- 1894 Ateneul rom., nr. 3, 248: După ce au desfătat omenirea cu destăinuiri erudite sau religiose, desmierdă până astăzi pe copii prin fabularea lor nevinovată.
- 1934 VIANU, Estet., 261: Adaosuri ale fanteziei au intervenit desigur și în invenția romanului lui Stendhal, după cum analogii cu fapte observate în experiența reală trebuie să fi avut un oarecare rol și în fabularea lui France.
- 1977 TEODOREANU, Masa umbrelor, 276: Masa umbrelor mele e un acord de real și posibil, de aparențe exprimate și de miezuri intuite, de redare și de fabulare.
- 1979 D. Lit. Rom., 215: În varianta culeasă de G. Dem. Teodorescu de la Petrea Crețul Șolcanu, această apariție prilejuiește folosirea unor elemente de fabulare fantastică.
- 1982 Viața rom. (R. US), nr. 4, 67: E, desigur, în această repetare a lor și un apetit pentru ficțiune, pentru fabularea para-istorică, un refugiu anesteziant din fața răspunderilor prezente, puțin fatalism, dar și puțină iluzionare.
- 2002 MDA, II.
- 2006 NDU, I.
- 2007 Apostrof, nr. 6, 23: Interferența dintre realitate și literatura sa ia aspecte de-a dreptul miraculoase, pentru că… vocația invenției și a fabulării este impresionantă
- 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1251: Cititorul evoluat, criticul de azi, socotește întreg amestecul de fabulare liberă și de limbaj țărănesc drept pură gratuitate epică.
- 2009 DEX2.
- 2013 DGS.
Încă 10 citate
– Pl.: fabulări.
– V. fabula.
