1.
PSIHIATR. Care inventează întâmplări bizare, contradictorii sau imposibile, ca rezultat al confabulației.
- 1989 D. Enc. Psihiatr., III, 118: Reeducarea debilului mincinos, fabulant, mitoman, se face, dată fiind fragilitatea adaptării lui sociale, prin referire constantă la real, la concret, la adevăr.
2.
Care se referă la facultatea fabulatorie (a scriitorului); fabulatoriu.
- 1982 Flacăra, nr. 33, 170: În realitate, unitatea operei lui Fănuș Neagu poate fi prea bine asemuită cu aisbergul fabulant din care… o mare parte se află în întunecime.
– Pl.: fabulanți, -e.
– Din germ. fabulant.
