Livr.
1.
Capacitate de a fabrica lucruri; propensiune naturală a omului înspre a produce bunuri.
- 1958 Tribuna (R.), nr. 25, 3: Sunt un om care nu poate contempla „pur”, ci mă pasionează orice vibrație a vieții, orice urmă a „fabricității” omenești.
- 1975 România Liter. (S.), nr. 32, 5: Dacă nu vom defini exact care e misiunea morală și spirituală a omului, dincolo de fabricitatea sa („nu producem de dragul producției”) nu vom putea determina cu precizie nici ceea ce e esențial în literatura dramatică de azi.
- 1983 România Lib. (Z.), nr. 11 953: Căci o întrecere există la scara întregii națiuni care, venind din urmă, mult din urmă, umblă astăzi să întreacă în diverse domenii alte colectivități ale lumii, să stea la bătaie cu ele în inteligență și fabricitate.
- 1985 Viața rom. (R. US), nr. 10, 42: Postulând sincretismul originar al ipostazelor esenței umane – fabricitate, ludicitate, raționalitate, dar și religiozitate –, incluzând deci sacralitatea în corola de minuni a conștiinței umane, Mircea Eliade nu face decât să reașeze firescul în matcă.
- 1988 DEX – S.
Încă 4 citate
2.
Rar Proprietatea de a fi (fost) fabricat.
- 1965 Contemp. (S.), nr. 44, 7: În unele tablouri… se simțea fabricitatea, „făcutul”, fie prin păstrarea schemei geometrice, fie încă printr-o lumină insuficient de vibrată.
– Pl.: fabricități.
– Fabrica + suf. -itate.
