Înv., pop. Fată sau soție de cadiu.
- 1884 TEODORESCU, Poezii pop., 665: Aguș, măre, -ncălica / Și cadișca că-i grăia.
- 1890 Folc. Olt. – Munt., II, 176: Cadișca dac-auzea, / Lăcrămile o podidea.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1899 Folc. Olt. – Munt., V, 216: Ei, cadișca, lumea mea, / C-am să te port eu așa.
- 1903 TDRG, I, 493.
- 1940 DA, I2, 21.
- 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II, 133.
Încă 6 citate
– Scris și: cadiscă (1939 T. PAPAHAGI, Contrib. Lex., 12).
– Pl.: ?
– Cadiu + suf. -ișcă.
Referințe bibliografice:
1900 Conv. Liter., nr. 6, 485; 1900 ȘIO, I, LVI; 1906 Viața rom. (R.), nr. 10–12, 507; 1907 PHILIPPIDE, Specialistul rom., 14; 1939 T. PAPAHAGI, Contrib. Lex., 12; 1975 SCL, nr. 3, 261; 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 543; 2015 Form. Cuv., IV, 346; 2024 DELR2 s. v. cadiu (delr.lingv.ro).
