Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
CADENȚÁT, -Ă adj.
1. LIT. (Despre versuri, fraze etc.) Care respectă o cadență (1); ritmat.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1861 ODOBESCU, Ant., II, 7: Mai toate mișcările sufletești își au răsunetele lor în viersul poeziei. Acea cuvântare cadențată … a fost învederat cea dântâi producțiune a geniului omenesc.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1877 ODOBESCU, Tipăririle, 478: Forma … este mult mai îngrijită și mai corectă, versurile mai bine cadențate, narațiunea mai cu șir și chiar oarecum diferită, în versiunea dlui Alecsandri.
  • 1882 Literatorul, nr. 11–12, 662: Se părea că un dușman al tuturor iluziunilor mele îmi șoptea la urechiă într-un chip ascuțit drăcesc și cadențat niște cuvinte fără șir.
  • 1896 GHEȚIE, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1903 TDRG, I.
  • 1919 LOVINESCU, Crit., III, 252: Hotărât, d. Pătrășcanu nu e un artist. Nu cunoaște truda cuvântului bine ales și armonia frazelor cadențate.
  • 1928 Transilvania, nr. 6, 480: Mi-e inima o rană-nsângerată / Mă arde și mă doare înmiit / Mi-alini, tu, viers, cu aria-ți cadențată, / Durerea, pansament îmi ești, vrăjit.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 3, 90: Dialogul … reprezintă … o exemplară lecție de actorie … prin articularea socotită și armonios cadențată a frazei, prin distribuirea accentelor și dozarea glasului și a respirației.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 79: Cuvântul către cititor debutează cu câteva fraze cadențate și muzicale, ce nu pot să nu vrăjească urechea noastră învățată.

✧ Fig.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 1612: Mă văzui strâmtorat, fără a mea voie, să leagăn pe Sapfo în avântul cadențat modern al versului rimat de patrusprezece silabe.
  • 1869 EMINESCU, Prozele post., 230: Zâna o aruncă pe malul unui râu care curge pe lângă stânca grijei și-și sparge cugetările sale de diamant și reflecțiunile sale cadențate în valuri de micile pietricele ale realităților meschine de toate zilele.
  • 1886 DELAVRANCEA, Pub., 575: Nu e durere cântată, nu e dragoste fericită, nu e primejdie cadențată și rimată care să nu fi pătruns pe toți românii ca printr-o endosmosie miraculoasă.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 91: Slujba își reluă curgerea înceată, cadențată în lungi răstimpuri solemne.

✧ (Adverbial)
  • 1884 Telegraful (Buc.), nr. 3 552, 32: Dacă ar studia încă câtăva vreme acest rol și dacă ar ști mai bine să cunoască scenele când trebuie să fie vehementă în vorbă și când să vorbească mai cadențat …, ar reuși cu mult mai bine.
  • 1887 MILLE, Scrieri, 355: Îi repet liniștit și cadențat vorbele.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 3, 124: În interiorul versului, intonația nu este întotdeauna uniformă, ci se subdivide în unități ritmice mai mici, care se citesc cadențat.

2. MUZ. (Despre compoziții muzicale sau despre ritm) Care respectă o cadență (2).
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 80: Asculta-vom … voiosul și semețul cântic al plăieșului elvețian, cadențat de musa lui Schiller.
  • 1880 Literatorul, nr. 14, 211: Leneșul Octav să plimbă în gondola sa culcat / Și-ntr-al muzicelor sunet care-n valțuri cadențate / Să răvarsă, – își apleacă genele catifelate / Peste ochii săi albaștrii [sic!].
  • 1888 SION, Suvenire, 364: Aria cântecului era monotonă, dar bine cadențată, originală și plină de vivacitate.
  • 1893 BASSARABESCU, Pe drezină, 21: Din salon pătrunde cântecul orchestrei: un vals de Waldteufel, cadențat, melancolic, încet, ca de departe.
  • 1915 DELAVRANCEA, Pub., 505: Nu întrevăzu unitatea poporului italienesc decât adăpându-se la izvorul limpede al păstorilor care mânau turmele de capre cântând mereu același dor, același strigăt cadențat, rechemând pe cei d-o limbă.
  • 1972 Muzica (R.), nr. 2, 312: Dirijorul Brediceanu a desvăluit … cu o judicioasă îndrumare a orchestrei, rând pe rând, minunatele tâlcuri ale interminabilei simfonii … din nou a revenit apoi ritmul cadențat inițial.
  • 2005 DEM, II, 939: Marș[ul este o] compoziție muzicală cu caracter energic în ritm vioi, cadențat, și măsură binară menită să însoțească o deplasare în grup la sportivi și militari.

✧ P. ext.
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 96: Vocea cornului îmi legăna auzul în sunetele cadențate ale semnalului de vânătoare.
  • 1901 VLAHUȚĂ, Rom. Pitorească, 198: Văd o măicuță bătrână … bătând în toacă, la început câteva lovituri tari, hotărâte, răzlețe, apoi treptat depărtarea dintre ele se micșorează, până ce nu mai auzi decât o ploaie de sunete mărunte, dulci, cadențate.
  • 1903 Luceafărul (R.), nr. 12–13, 2201: De-odată cu sgomotul cadențat al trenului, mi să părea că durerea mi să potențează. Ce mâhnire mă luase în stăpânire?
  • 1906 VLAHUȚĂ, Nuv., 339: Sforăitul cailor, zornetul cadențat al lanțurilor de la opritori te fac să-ntorci capul și să te uiți.

✧ Fig.
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 96: Vocea cornului îmi legăna auzul în sunetele cadențate ale semnalului de vânătoare.
  • 1913 GOGA, Din umbra zidurilor, 187: La geam îmi cântă-n ritmuri cadențate / Haotica Parisului năvală.

✧ (Adverbial)
  • 1935 STERE, În preajma revol., II, 547: Era Bohumil Kropsa, care, reproducând aproape sunetul trombonului său, cânta cadențat la fiecare pas.
3. (Despre mișcări, acțiuni etc.) Care este executat urmând o cadență (3), în ritm; care se desfășoară în etape ce se succed ritmic; ritmat, ritmic.
  • 1847 HELIADE-RĂDULESCU, Don Juan, 50: Dulce e … a auzi mișcarea cadențată a ramei și cânturile depărtate ale gondolierului.
  • 1858 RALET, Suvenire, 67: Hamalii cu colete și lăzi aninate pe șiricuri (drugi), cu un mers cadențat însoțit cu un gemet regulat, sprăval tot ce le vine în cale.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 94: Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase, răspândind dungi de galbenă lumină.
  • 1879 Telegraful (Buc.), nr. 2 015, 31: Profesorul … strânse brațele cu convulsiune, își trase pălăria pe frunte și păși cu un pas cadențat cu privirea țintă la pământ.
  • 1882 Literatorul, nr. 11–12, 654: Tânărul din trăsură … dispăru împreună cu zgomotul huruitor al roatelor ei și în tropotul cadențat al cailor ce o purtau.
  • 1885 MACEDONSKI, Nuv., II, 260: Ceasornicele își urmează mersul cadențat; câte un orologiu, pe care de-abia îl auzi din pricina depărtării, bate sferturile.
  • 1887 România lib. (C.), nr. 3 013, 24: Își închipuia că înainta … în capul unui regiment în recunoaștere, un regiment de viteji mergând în cazul [sic!] cadențat al cailor.
  • 1896 Unirea, nr. 45, 3591: Mișcarea insigniilor militare și a lăncilor ferecate, pasul îndrăzneț, sigur, cadențat și măsurat …, toate acestea făceau asupra lui Iuda o impresie, ce abia se poate descrie.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1898 PETICĂ, Crit. Liter., 361: Cele două cucoane admiră pe dorobanți, admiră pe vânători, admiră pe roșiori, admiră toate armele care trec ca niște ziduri ambulante, în pas cadențat.
  • 1902 Arh. Iași, nr. 1–2, 59: Viață – continuă el – nu e decât mișcarea cadențată și steriotipă a unui fluid infect, ce se numește sânge.
  • 1903 Luceafărul (R.), nr. 20, 3312: Carul mortuar trecea în pasu cadențat al cailor împodobit de flori și de cununi.
  • 1920 Transilvania, nr. 12, 976: Avem fote sub formă de fustă scurtă și creață, cu flori și dungi de-a lungul trupului; cea despicată într-o parte, strâmtă, permițând numai un pas mărunt, cadențat.
  • 1928 SADOVEANU, Olanda, 236: Sunt excursioniști organizați, bineînțeles. Merg în rânduri regulate, în pas cadențat.
  • 1931 CADE.
  • 1932 SAHIA, Nuv., 57: Se auziră ropote dese, ca o fugă cadențată.
  • 1935 STERE, În preajma revol., II, 396: Cu o ușoară lovitură apăsându-i pălăria pe ochi, în triluri de râs, blonda făptură, cu grupul ei, porniră fredonând în pas cadențat spre Ring.
  • 1949 CAMILAR, Negura, I, 75: S-auzea nesfârșit mersul cadențat al infanteriilor.
  • 1956 LABIȘ, Lupta cu inerția, 206: Or să mi se stingă pașii cadențați / În nisip.
  • 2007 DEXI.
  • 2009 România liter. (S.), nr. 10, 302: Bunicul s-a întors din război / … Avea pasul cadențat / Ca un cod cifrat / Ce transmitea mersul luptelor.

✧ Fig.
  • 1871 EMINESCU, Coresp., 38: Tipografi! Umbre cari tulburați visele cadențate a sărmanilor muritori.
  • 1915 Universul (C.), nr. 2, 13: Plutesc prin negrul haos / În clipe cadențate / Convoiuri desperate.
  • 2011 Apostrof, nr. 10, 51: Între volumul de debut și cartea imediat următoare este mirabil în sine, mai cu seamă că renașterea creatoare a autorului a însemnat un tempo cadențat între volume.

✧ (Adverbial)
  • 1903 Luceafărul (R.), nr. 7, 1331: Ochii stinși ai tânărului palid clipeau cadențat, după sticla cernită a ochelarilor.
  • 1904 SADOVEANU, Dureri, 541: Ciocanele se ridică odată și odată cad, cadențat, împrăștiind, prin bolți adânci ecouri întreite.
  • 1921 Transilvania, nr. 9–12, 867: Clopotele lor nu au armonia și amplitudinea clopotelor noastre; bat mărunt, cadențat și unison.
  • 1933 BART, Europolis, 212: Își auzea zgomotul pașilor răsunând cadențat în liniștea nopții.
  • 1956 LABIȘ, Primele iubiri, 200: Fața lui e un monument ciudat, / Riduri lungi și adânci – nemișcătoare, / Peste care saltă cadențat / Fire moi și galbene de soare.

– Pl.: cadențați, -te.

– Var.: înv. cadințát, -ă (1848 NEGULICI, Vocab.) adj.

– V. cadența.

Referințe bibliografice:
1862 PONTBRIANT, D.; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II, 143.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar