Înv., pop. Diminutiv al lui cadână (2).
- 1913 GIUGLEA – VÂLSAN, Rom. Serbia, 51: Nu ț-e frică de-un perit? … / Beg Afendi, dumneata, / … cadânuța / Cadâna și fetița!
- 1927 BUCUȚA, Fuga, 232: Cadânuțele uitaseră puțin și ele de fereală și se întoarseră la Vicie.
- 1927 BUCUȚA, Fuga, 240: Cadânuțele se întorseseră cu un oftat din cetatea minunatului Harun și începuseră iară vorba.
Încă 2 citate
– Pl.: cadânuțe.
– Cadână + suf. -uță.
Referințe bibliografice:
1913 GIUGLEA – VÂLSAN, Rom. Serbia, 389.
