1.
(În Imperiul Otoman) Una dintre soțiile legitime ale unui sultan; concubină (favorită) a unui sultan; slujitoare în serviciul soțiilor și concubinelor sultanului, odaliscă; p. gener. femeie care face parte dintr-un harem.
- 1842 Foaie pentru minte, nr. 30, 2331/21: Se zice că serailul nu ș-au ales cadâne dintre româncele Pindului.
- 1852 BOLINTINEANU, Poezii, 584: Seraiul e-n flăcări. Soldații … / Acolo aflară frumoase femei / Ce, fără gâlceavă, le-mpart între ei. / Cadâne sfioase, plângânde, gingașe.
- <1852–1853> ALECSANDRI, Poezii Pop., I, 224: Rău mă doare inimioara … / De măicuța ce mă are, / Că-i creștină și bătrână / Ș-a s-agiungă-a fi cadână, / De râsul căpcânilor / Prin casa păgânilor.
- 1855 Calend. Iași II, 104: Între cadânile lui Mengheli-Gherai, cea mai favorită sultană era o română.
- 1855 RUSSO, Scrieri, 139: Turcul, cuprins de spaimă, alerga să se ascundă între cadâne, în harem.
- 1874 ARICESCU, Ist. Revol., I, 302: Multe femei deveniră cadâne, ca să scape viața.
- 1876 ISPIRESCU, Mihai Viteazul, 180: Femeile și fetele creștinilor erau răpite și făcute cadâne.
- 1878 Telegraful (Buc.), nr. 1 949, 3: Prima cadână sau soția legitimă a sultanului Abdul-Medjid a murit lunea trecută … în Constantinopole.
- 1884 TEODORESCU, Poezii pop., 690: Decât roabă / Turcilor / Și slugă / Cadânelor, / D-o masă / Morunilor, / Cină / Bună / Peștilor / Și mâncare / Racilor!
- 1887 ȘĂINEANU, Semas., 253.
- 1889 DELAVRANCEA, Proză, II, 74: Cadânele seraiului se mlădie înaintea lui ca niște trestii de baltă.
- 1893 DDRF, I.
- <1896–1913> RĂDULESCU-CODIN, Lit. Pop., I, 265: Decât soață turcilor / Și slugă cadânelor, / Mai bine masă peștilor / Și conac cosacilor / Și odina racilor!
- 1896 GHEȚIE, D.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1897 Șezătoarea, IV, 222: Decât cadână turcilor, / Mai bine rugină pietrelor.
- 1898 STAMATI-CIUREA, Resunete, 191: După fețele încoronate mergeau o mulțime de cadâne în haine albe și cu fețe acoperite.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1900 ȘIO, II1.
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
- 1913 PAMFILE, Cânt., 51: Decât cadâna turcilor, / Mai bine hrana peștilor …! / Și … / În mare se asvârlia, / Tot afund că se lasa!
- 1924 I. BARBU, Add., 90: Umblai și la serai / Și la toate te băgai … / Cu trei alte mai bătrâne / Duceai vorbe la cadâne … / Le-nvățai la băuturi, / La găteli, la văpsituri.
- 1924 OPRESCU, Scrieri, 21: Tabloul acesta a fost conceput nu atât ca scenă orientală, cât mai ales ca un pretext pentru a face în fiecare cadână capul unei frumuseți bucureștene.
- 1926 TEODOREANU, La Medeleni, II, 329: Întăia sultană a haremului tău recunoaște că ultima cadână merită să fie sultană.
- 1927 BART, Îns., 371: S-a dus misterul haremurilor, visătoarele cadâne și încruntații eunuci.
- 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 103: De ce ai de gând să te apuci? – Am să mă fac …, în Crucea-de-piatră, să am și eu țățaca mea și cadânele mele și pitpalacul meu și am să mă aleg epitrop la biserică.
- 1930 ARGHEZI, Poarta, 249: Când vorbește, … are cochetăria oftatului posesiunii … și corpul lui întreg undează ca draperiile unei cadâne.
- 1931 CADE.
- 1935 C. GANE, Trecute vieți, II, 97: Când la moartea tatălui său (1574) acesta ajunse sultan, soarta Kiajnei se schimbă cu totul, prin mijlocirea fetei ei, devenită cadână imperială.
- 1940 DA, I2.
- <1941–1966> Folc. Mold., II, 97: Dicât aș fi roabî turcilor / Șî slugî cadânilor, / Mai bini hranî peștilor.
- 1943 LESNEA, Pomul, 225: Cadâna frumoasă ca raiul … / Răpită viclean din seraiul / A prea strălucitului han.
- 1943 SANDU-TIMOC, Poezii pop., 188: Lele, Doamne, Sfântule! / Decât roabă Turcilor / Ș-argată cădânilor, / Ieu momeală peștilor / Și rugină pietrilor.
- 1946 Rev. Fundaț., nr. 1, 69: Venețiana răspândea în juru-i, în harem, o veselie de tinereță și de primăvară, care a cucerit pe cadânele bătrâne și pe câzlar-aga.
- 1948 STANCU, Desculț, 215: A râs cadâna tânără. Din asta i s-a tras. Turcul a scos pistolul de la brâu și-a culcat-o la pământ.
- 1992 GROȘAN, La porțile Orientului, 37: În palatul sultanului, nu zăreai picior de cadână fără picior de eunuc.
- 2005 D. Arhais.
- 2006 NDU.
- 2007 DEXI.
- 2008 România liter. (S.), nr. 14, 10: Neputând să-l ia de nevastă, l-ar angaja fără îndoială ca bucătar (spre bucuria cadânelor din harem).
- 2013 DGS.
Încă 40 citate
✧
Depreciativ
- 1844 ALECSANDRI, Proză, I, 14: Ian ascultă, cadână bătrână, nu te giuca cu cuvintele, că deși sânt acum în trii colțuri, pe loc înfig unul în tine!
✧
Ironic
- 1893 NĂDEJDE, Scrieri, 56: Atârnă de cheful ce voi avea, dar să știi, cadână nu vreau să-ți fiu.
✧
(Ca termen de comparație)
- <1902–1903> Analele Acad. Lit., seria 2, tom XXV, 196: Cadănușcă… [=] pasere din ordinul cornirostelor, la gât are un fel de tufcă, încât pare că-i înfășurată ca o cadână.
- 1904 SANDU-ALDEA, Drum și popas, 152: Șase luni mi-a fost amantă, … cu o gingășie neasămuită în glas, în ochi și în gesturi, aci supusă ca o cadână, aci caprițioasă ca o curtezană.
- 1907 DUNĂREANU, Chinuiții, 193: Dă-ți șalul la o parte! Ce te ascunzi, parc-ai fi o cadână?
- 1920 REBREANU, Ion, 75: Dna Lang … obișnuia să stea după-amiezi trântită pe pat, citind romane de dragoste, visătoare ca o cadână din panorame.
- 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 66: Ne fermeca lina tăcere din cimitirele turcești, albul răsfăț al orașelor răsăritene tolănite ca niște cadâne la umbra cedrilor trufași.
- 1937 GALACTION, Ziua Domnului, 249: De acasă și până la biserică sau până la stăreție și în biserică, tot timpul stătea învelită în camilavcă, mai tot așa ca o cadână în iașmacul de odinioară.
- 1944 I. M. SADOVEANU, Sf. Veac, 189: Era un boiernaș frumos, înalt, negricios, … Ochii lunguieți, întunecați și calzi, ca de cadână, mâinile puternice, cu vine umflate și albastre.
- 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 433: Luna răsărea sus, pe colinele dinspre Ieni Mahalle, strecurându-se sfioasă ca o cadână printre ramurile sicomorilor înfloriți.
- 1992 SÎRBU, Adio, I, 43: Orașul … se trezea ca o cadână, cu ochii plini de o nouă, și mai nouă, speranță.
Încă 8 citate
✧
Fig.
- <1878–1879> EMINESCU, în CHENDI, Period., II, 289: Tu iubită Bucovină, / Diamant din stema lui Ștefan, / Ajuns-ai roabă și cadână.
- 1886 Epoca, nr. 230, 2: Se vede însă că visul meu a fost politic și cadâna însemna că este Bulgaria.
- 1930 SEBASTIAN, Pub., II, 251: În America …, bărbatul devine și la figurat, și la propriu o cadână; dacă nu stă închis în seraiuri, e prizonier în birouri; dacă nu depinde bănește de soția lui, depinde de ea sub orice alt raport.
- <1960–1997> BOSTAN, Poezia pop., 242: Bucovină, Bucovină, / Plângi de-acuma și suspină / C-ai rămas la ruși cadână.
Încă 3 citate
✦
(Art.) Pop. (Eufemistic) Dracul.
- 1931 GOROVEI, Descântecele rom., 106.
2.
Soție sau fiică de turc; pop., fam. turcoaică (tânără și grațioasă); orientală.
- <1700–1710> N. COSTIN, Let. Țării Mold., 41, în ȘIO, II1: Spun precum … să-l fi pârât la Poartă la Țarigrad cadâna, muierea acelui turc agă, pentru moartea bărbatului său.
- c. 1730 AXINTE URICARIUL, Cron., 190: Spun că, după ce s-au mazilit Costantin-Vodă, să-l <fi> pârât la Poartă cadâna acelui capigi baș<a> pentru moartea bărbatului său.
- 1814 DIONISIE ECLESIARHUL, Hronog., în Doc. Viața Cotid., 11: Cadâna lui era posadnică împăratului, adică curvia cu dânsa, precum mulți din cei aleși spunea.
- <1825–1827> STOICA DE HAȚEG, Cron. Ban., 30: Turcii din cetatea Orșova Nouă și fortul Kostol etc. fac de două ori pe an … un pelerinaj la Tekija. Bărbații pe jos, femeile (bule, cadâne) pe apă, înaintează pe Dunăre în sus, în mici ambarcațiuni.
- 1829 St. Doc., VII, 163: Muscalii … au întrat în oraș, prinzănd pe toți turci ce au fost vii, împreună cu cadănele lor și copii.
- 1847 PANN, Pov. Vorbii, I, 229: Într-o dimineață pe ceață, pe fum, / O cadână p-alta întâlnind pe drum, / O întrebă: – Soro! or pățiși cevași?
- 1852 BOLINTINEANU, Poezii, 582: Mândrul osman / S-abate subt brațul spătarului Dan. / Cadâna îl vede și, de la ferește, / Ochește! … Spătarul căzu fărʼ de veste.
- <1852–1853> ALECSANDRI, Poezii Pop., I, 174: Femeile turcești port numele de cadâne. [Notă de subsol]
- 1865 TEODORESCU, Poezii pop., 541: Kara-Ghiorghe s-a jurat … / Să lase Giurgiul sărac: / Nici cadână cu bărbat, / Nici picior de turc burlac.
- 1871 LMD, I.
- 1873 HASDEU, Ist. Crit. Rom., I, 253: O cadână turcă, fata unui puternic emir, iubind pe un vlădică bulgar, recurge la violință, îl răpește, îl aduce într-o giamie, îl forțează a îmbrățișa mahometismul.
- 1876 ISPIRESCU, Mihai Viteazul, 185: Mihai … bătu Rusciucul, pe care îl apăra 7 000 de turci, și dete cetatea în prada ostașilor … Cadânele … fugeau desculțe și cu … turculeți în brațe, de le plângeai de milă.
- 1879 GHICA, Scris., 136: Eram numai noi, pandurii lui Tudor, la asalt, că muscalii … au ajuns tocmai târziu, când noi ne băteam de un ceas cu turcii pe ulițe: cadânele trăgeau puști și pistoale după ferestre, de ploua gloanțele din toate părțile ca grindina.
- 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, II.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1896–1913> RĂDULESCU-CODIN, Lit. Pop., I, 133: A rămas cadânele / Să toarcă cu furcile / Ca să-și ție casele.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1909 Albina pop., nr. 34, 912: Două cadâne bătrâne, la fiecare întrebare a hogii și afirmare a miresei, ies din odaia, unde-i mireasa, la hogea din tindă și-i comunică aceasta.
- 1910 GALACTION, Bisericuța, 50: Era fata unui turc sărac, împovărat cu trei cadâne și cu o spuză de copii.
- 1913 GIUGLEA – VÂLSAN, Rom. Serbia, 39: Beg Afende, dumneata, / Să-ți trăiască cadâna, / Cadâna și fetița!
- 1921 TOPÎRCEANU, Amint., 385: Câteva mii de oameni …, înfundați prin tranșee, înconjurau cu șirul lor subțire orășelul murdar, ghemuit ca un pui de cadână pe malul Dunării.
- 1927 BUCUȚA, Fuga, 316: Cadână frumoasă, ce cauți noaptea pe drum?
- 1929 HODOȘ, M. D.
- 1931 CADE.
- 1937 MANIU, Fl. Hârtie, 162: S-a oprit la fântână, / vorbea cu o cadână zâmbitoare, / care ținea obrazul ascuns în mână.
- 1939 T. PAPAHAGI, Contrib. Lex., 12: Cadiscă [=] cadână, turcoaică din casă de cadiu.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1940 DA, I2.
- 1943 SANDU-TIMOC, Poezii pop., 289: Stăi turcoaico! … / Da cădâna mormănea: / „Aman, ascher beciungiuc, / Lasă-mă băiat soldat / Că la voi ieu m-am predat.
- 1948 STANCU, Desculț, 491: Mehmet, unde e Alah al tău să te apere? Cine îngrijește de cadână ta, de copiii tăi?
- 1951 Antol. Proză pop., II, 545: Uite, turcu-ăsta m-a ruga să-i caut o cadână frumoasă.
- 1971 Magazin istoric, nr. 5, 30: Au tăiat pre turcii toți și cadânele lor.
- 1982 P. GEORGESCU, Solstițiu, 162: Să nu crezi că nu ține închisă, acolo, în vapor, câte o cadână pescuită pe la Brăila sau Ceatalschioi.
- 1987 S. ANGELESCU, Calpuzanii, 139: Ghicitorul n-au aflat alt lucru mai cuminte, ce s-au făcut dânsul cadână turcoaie acoperită la față cu iacmac.
- 2005 D. Arhais.
- 2006 NDU.
- 2007 DEXI.
- 2013 DGS.
Încă 38 citate
4.
Fam. Femeie frumoasă (cu un corp atrăgător); arg. femeie de moravuri ușoare; arg. amantă.
- 1953 CAMIL PETRESCU, Un om, I, 446: Omul cânta, dintr-o lăută cu trei coarde, un fel de melodie tărăgănată, tristă, senzuală, pe care cele trei cadâne o jucau încet.
- 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 122: Joia Moșilor trecuse și plecaseră și circul cel mare și cele două berării de lux, cu ghirlande și cu cadâne care jucau după daulă și clarinet danțul pântecului.
- 1955 T. POPOVICI, Străinul, 196: A fost pe aici dulcineea? întrebă. Ce zici? Cadână număru unu!
- 1980 PREDA, Cel mai iubit, III, 1 323: Eram foarte geloasă pe dumneavoastră doi și mai ales pe micuța cadână de porțelan care avea privilegiul nu numai să asiste, dar să fie și admirată de dumneavoastră.
- 1992 SÎRBU, Adio, I, 17: Scumpa mea cadână fu peste noapte deosebit de atentă cu vitejia mea masculă.
- 1998 D. Arg.
- 2000 România liter. (S.), nr. 25, 2: Dacă te crede, uită până mâine, când o vei lua de la început cu grosolăniile, insinuările, potlogăriile, dezvăluirile care nu dezvăluie nimic – decât, eventual, trupul de cadână excitată al cutărei starlete care flanchează, color, negrul-cenușiu al articolelor tale.
- 2009 D. Arg. Interl.
- 2013 DGS.
Încă 8 citate
✧
(Ca termen de comparație)
- 1946 ARGHEZI, Timpuri, 586: El se comporta mai degrabă ca o cadână masculină, voluptuoasă și lascivă.
- 1958 CIPRIAN, Amint., 238: A creat … nu știu câte alte teatre …, le-a creat și le-a părăsit ca pe tot atâtea cadâne iubărețe.
Încă un citat
5.
P. anal. BOT. Dobr. Specie de pepene verde de formă lunguiață. V. pepenoaică.
- 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 479.
– Pl.: cadâne.
– Din tc. kadın.
Referințe bibliografice:
1887 ȘĂINEANU, Semas., 253; 1916 PASCU, Suf. Rom., 344; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1930 ȘĂINEANU, D.8; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1971 BOGREA, Pag. Istor., 341 1979 LR, nr. 1, 26; 1979 LR, nr. 3, 223; 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 104, 207, 428, 477; 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II, 132; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).
