1.
MUZ. Cacofonic (2).
- 1832 I. GOLESCU, Cond., III, 11v/15: Cacofon … cu glas, cu sunet urât.
- 1871 LMD, I.
- 1988 Orizont, nr. 12, 81: În discordantul sunet cacofon, / întreaga vale verde îngălbenește /și armonioasa lume piere.
Încă 2 citate
✧
Fig.
- 1895 Adevărul (G.), nr. 2 372, 11: [El] reprezintă în sânul partidului liberal-național o nuanță deosebită, o notă originală care, pentru ceilalți, … este cacofonă.
- 1982 Tribuna (R.), nr. 1, 41: Un vers memorabil ar spune că toate aversiunile lui sunt mature, semne ale senectuții morale. O sănătate de fier … în imagini dezbrăcate de orice zornăituri cacofone.
- 1993 SÎRBU, Adio, II, 228: Muzica viitorilor curcani [sacrificați] se jeluia în trei game diferite: suna aproape modern, afon, dodecafon, cacofon.
Încă 2 citate
2.
LINGV., STIL. Cacofonic (1).
- 1855 Steaua Dun., nr. 13, 522/48: Autorul acestor versuri cacofone mi-au împlinit timpul poesiei.
- 1868 HELIADE-RĂDULESCU, Teor. Lb., 375: Este disacord dară, cacofon, fals a zice „ghine” în loc de „bine”, „kept” în loc de „pept”.
- 1871 LMD, I.
- 1925 Dacia, nr. 41, 13: Nababa noastră – dacă am îndrăzni să utilizăm acest cuvânt barbar și cacofon – se epuiza în așteptări inutile.
Încă 3 citate
✧
Fig.
- 1934 Rev. Fundaț., nr. 4, 17: Și, dacă-n râs scoți în izvoade / Pe deputații cacofoni, / Ești un ingrat, căci alți bufoni / N-ar face ca acești Cleoni, / Progrese mari cu legi neroade.
- 1993 România liter. (S.), nr. 44, 243: Limba sa e ca un fier de călcat, care nivelează toate cutele stofei prezidențiale. Această nivelare a cuvintelor poate fi numită – că tot am intrat în lumea francofonă! – limba cacofonă.
Încă un citat
– Accentuat și: (după ngr.) cacófon (1832 I. GOLESCU, Cond., III, 11v/15).
– Pl.: cacofoni, -e.
– Din ngr. κακόφονος, fr. cacophon.
