MITOL. Înv. Spirit rău; geniu al răului. V. demon, diavol.
- <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 396: Cacodemon [=] demon rău; îngerul satanii; urgie dumnedzăiască.
- <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 651: A amăgeilor cea mai de frunte învățătură și mai de treabă schimositură iaste ca în inimă pe cacodemonul, iară în față evdemonul să poarte.
- <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 697: Balaur mic și zmău în venin, Hameleoane; domnul diavolului și dascălul cacodemonului, Hameleoane …; cine pustiirii răutate peste răutate și păcat peste păcat a grămădi ti-au învățat?
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1923 SEVERIN, Sinon. Lb. Rom., 53: Să crede că: agathodemonii prevestesc bine oamenilor, iar cacodemonii li fac numai rău.
- 1986 TDRG2, I.
- 2013 DEXI.
Încă 6 citate
✧
Fig.
- <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 1 159: Întrând [împăratul Iulian] într-o peșteră cu vrăjitorii săi, acolo au spintecat o muierușcă bătrână și din mănuntăile ei vrăjind, i-au arătat dascălul sau cacodemonul precum va avea biruință. Ce ficiorul teslariului … i-au întors vrajea îndărăpt și lăcași acmu în fundul tartarului îi gătisă.
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., III, 11v/22: Cacodemon …, adică cel cu duh rău.
- 1895 Timpul (Z.), nr. 85, 22: Richard e un răufăcător din principiu, e un cacodemon. Și cu toate acestea, din întreaga tragedie …, pe el îl admirăm, de caracterul lui ne simțim mai atrași.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 2014 Observator cult., nr. 733, 24: Cacodemon la oglindă. [Titlu]
Încă 4 citate
– Pl.: cacodemoni.
– Din gr. κακοδαίμων, fr. cacodémon.
Referințe bibliografice:
1907 PHILIPPIDE, Specialistul rom., 14; 1939 GÁLDI, M. Phan., 32, 115, 157; 1980 CARAMAN, Descol., 414.
