BOT.
- 1889 Conv. Liter., nr. 6, 506: Nomenclatură româno-latină din istoria naturală: … cacașder, cacadăr, v. măceș.
- 1890 Conv. Liter., nr. 10, 884: Măceș = Rosa canina, v. rug, rujă, scoabe, trandafir sălbatic, cacadăr, curu boului, moșmon, scoruș nemțesc.
- 1892 Șezătoarea, I, 63: Cacadârul. Ce are țâță / și nu-i mâță / și-i verde / și nu-i șopârlă? [Ghicitoare]
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- ante 1907 MARIAN, Bot. Pop., II, 317: Măcieșul sau măceșul este un fel de trandafir sălbatic, care crește mai pretutindene, atât la țară, cât și la munte, și care se mai numește în Bucovina încă și câcădâr, călcădăriu, trandafir-de-câmp și trandafir-sălbatic; în Moldova: cacadăr, cacadâr, cacasder.
- 1908 I. Creangă (R.), I, 60: Zgorghini – cacadâr – trandafir-sălbatic.
- 1910 BIANU, D. Săn., 739: Trandafirul sălbatic, măcieș, cacadâr, cacașder, curu-boului, rug, ruje (Rosa canina, fam. Rozaceelor) … este un arbust spinos.
- 1910 PANȚU, Contrib., 88: Rosa Canina [=] Vulg. măcieș, rug, trandafir-sălbatic, cacadăr.
- 1916 PAMFILE, Mitol. Rom., I, 34: Ghimpii cacadârului seamănă cu căncile diavolului.
- 1916 PAMFILE, Mitol. Rom., I, 34: Îngerul fuge 40 de zile de cel ce mânâncă nespălat …, cum și de cel ce mânâncă fructele cacadârului – trandafirul sălbatec.
- <1929–1938> ALRR – Transilv., III, h 511.
- 1931 GOROVEI, Descântecele rom., 272: Te-oi înțăpoia / Și te-oi spăria / Cu 99 de mături de cacadâr / Te-oi zgăriă.
- 1937 Enc. Agr., I, 542.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1940 DA, I2.
- 1949 LTR, I.
- 1960 Mater. Cerc. Dialect., I, 161: Pe lângă Mureș sunt o mulțime de cacazdări.
- <1967–1974> NALR – Mold. Bucov., III, h 395.
- 1968 D. Etnobot., 149.
- 1976 Viața rom. (R. US), nr. 8, 40: Lipsea lemnul de foc și de construcție pe care tufele de cacadâr și cătină nu-l puteau furniza.
- 2006 Universul plantelor4, 447: Măceș[ul] se mai numește cacadâr, câlcâdâriu, ciucuri de mărăcine, cocașder, glogheje, laba-mâței, mărăcine, mărăcinele-cioarei, mărăcinele-coțofanei, măsieș, răsură, rug de măceș, rug sălbatic, rugul-vacii, rujă, scoabe, scochin, scoruș nemțesc, sipică, suieș, trandafir, trandafir de câmp, trandafir sălbatic, tufă de rug, zgorghin.
- 2008 D. Plantelor2, 77: Măceșul [are] denumiri populare: trandafir-sălbatic, cacadâr, răsură, rug sălbatic.
- <2008–2010> NALR – Criș., III, h 660, 1 335/153: Mlădiță dă câcădări.
- 2013 DGS.
Încă 23 citate
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1903 TDRG, I.
- 1904 T. SIMIONESCU, Carte Bucăt. Veget., 33: Cacadârul proaspăt sau uscat, după ce i s-au scos sâmburii, se fierbe bine în apă.
- 1909 Minerva, nr. 347, 138: Până ce a ajuns în România nu a mâncat nimic, trăind numai cu călinele și cacadârii, pe care le găsea prin munți.
- 1928 TEODOREANU, Turnul, 111: Apoi urma un ceai îndulcit fie cu miere – căci zahărul era cam rar –, fie cu beltea de cacadâr.
- <1929–1938> ALR (SN), III, h 630, 6 339/362: [Măceșul] face cacadâri.
- 1931 CADE.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 2000 TDRG3, I.
Încă 8 citate
- 1903 LEON, Ist. Medic., 280: Aceste larve sunt cunoscute în jud. Suceava sub numele de viermușori de cacadâr.
- 1903 MARIAN, Insectele, 254: Cresc odată cu formarea și creșterea merișoarelor … Aceste larve sunt cunoscute în jud. Suceava sub numele de viermușori de cacadâr.
Încă un citat
– Pl.: cacadâri.
– Var.: reg. cacadắr, cacadél (<1929–1938> ALRR – Transilv., III, h 511/509), cacasdér, cacașdấr (2001 MDA, I), cacașdér, cacazdár (2001 MDA, I), cacazdắr, cacazdér (2000 TDRG3, I; 2001 MDA, I), cacăzdấrc (<1967–1974> NALR – Mold. Bucov., III, h 395/593), cacâdár (1968 D. Etnobot., 149), calcadấr (<1967–1974> NALR – Mold. Bucov., III, h 395/609), carcadấr (<1967–1974> NALR – Mold. Bucov., III, h 395/605), carcadél (<1967–1974> NALR – Mold. Bucov., III, h 395/620), cașcadấr (2015 DELR, II1), căcădér (1931 CADE; 2000 TDRG3, I; 2001 MDA, I), căcădír (2001 MDA, I; 2015 DELR, II1), căcăjdér (2000 TDRG3, I), căcăzdấr (1968 D. Etnobot., 149), căcăzdắr (<1967–1974> NALR – Mold. Bucov., III, h 395/561, 562, 579, 612; 2000 TDRG3, I), căcicădấr (1968 D. Etnobot., 149), căcicădír (2001 MDA, I), câcădấr, câcăzdắr (2001 MDA, I; 2015 DELR, II1), câcâzdắr (<1967–1974> NALR – Mold. Bucov., III, h 395/595), călcădắr (<1967–1974> NALR – Mold. Bucov., III, h 395/610; 1968 D. Etnobot., 149), călcădắriu, câlcâdấri, cocadír (1968 D. Etnobot., 149), cocădár (1968 D. Etnobot., 149), cocașdér s. m.
– Et. nes. Cf. căca + -(z)dâr (< (z)dârâia „zgâria”), calc după magh. sekvakaró „măceș” (< segg „șezut” + vakar „a zgâria”).
Referințe bibliografice:
1966 CIORĂNESCU, D. Etim., 132; 1967 TAMÁS, Etym. Wb., 9; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).
