Turcism înv., Mold.
1.
S. m. Scamator; bufon.
- 1835 GORJANU, Halima, ap. ȘIO, II, 69: Își deschise casa la toți cabazii și măscăricii.
- 1879 CIHAC, D. Et., II.
- 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 GHEȚIE, D.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1900 ȘIO, I, CXXVII: În limba noastră, „caraghioz” e terminul cel mai familiar din bogata sinonimică turcească a bufonului: cabaz, ghiduș, măscărici, mucalit.
- 1903 TDRG, I.
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
- 1931 CADE.
- 1940 DA, I2.
- 1942 SADOVEANU, Frații Jderi, III, 686: Toată vremea cât stătuse la București, fusese nevoit să-și acopere lucrarea lui, și sfaturile, și gândurile adevărate, arătându-se la ospețe și divanuri mai mult ca un cabaz decât ca un postelnic adevărat.
- 2005 D. Arhais.
- 2013 DGS.
Încă 13 citate
2.
S. m. Om glumeț, mucalit, poznaș.
- 1857 ALECSANDRI, Cinel, 569: Ian să vedem ce-mi mai scrie cabazul cel de Tachi? Iar o fi ghidușii de-ale lui, că mai Pepelea decât el nici că s-a mai dat.
- 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1903 TDRG, I.
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
- 1931 CADE.
- 1940 DA, I2.
- 1941 SADOVEANU, Ostrovul, 40: Hogea al nostru Nastratin nu era nici cabaz, nici catâr încăpățânat …, ci un înțelept mai mare decât toți înțelepții.
- 2005 D. Arhais.
- 2007 DEXI.
Încă 10 citate
3.
S. n. P. restr. Cabazlâc (1, 2).
- 1880 EMINESCU, Pub., III, 405: Numai mediocritatea încearcă a introduce în sanctuarul limbei noastre strigătele de iarmaroc și păsăreasca burselor … Ne opunem la asemenea cabazuri.
- 1881 EMINESCU, Pub., IV, 333: Redactorii lui „iniorinte”, „permaninte”, „iustiție” și ai altor cabazuri linguistice, oameni ce scriu neogrecește bulgărește cu termeni franțuziți în loc de românește, sânt autorități în materie de „Carte de citire”?
- 1882 EMINESCU, Pub., V, 76: Timur avea un hoge caraghioz, pe care îl chema Nastratin, identic cu acela ale cărui taclale și cabazuri le-a cules și le-a pus în versuri răposatul Anton Pann.
- 1912 I. Creangă (R.), V, nr. 2, 58: Chiu, vai, răcnet, batjocură, cabaz!
- 2013 DGS.
Încă 4 citate
4.
Adj. Amuzant, glumeț; înv., Mold. cabazlâcar.
- 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
Încă un citat
– Pl.: (1, 2) cabazi, (3) cabazuri și (4) cabazi, -e.
– Din tc. hokkabaz
Referințe bibliografice:
1900 ȘIO, II, 69; 1913 I. Creangă (R.), VII, 217; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 366; 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).