1.
S. m. Adept (și practicant) al cabalei (1).
- <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 753: Care stihii pre amănuntul, după meșterșugul cabalistilor tălmăcindu-să, va să dzică: „Rău! Ai! Capul! Oh! Vai!”.
- 1825 LB.
- 1829 POTECA, Filos. Cuv., 7/27: Acea sistemă a cabbaliștilor la toți să vede a nu fi evreicească.
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., III, 62r/18: Cabalista [=] cel ce are știință dă acela meșteșiug [cabala].
- 1839 VAILLANT, Vocab.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 196.
- 1850 ISER, Vocab.
- 1859 CODRESCU, D., I, 292.
- 1869 FROLLO, Vocab., I, 127.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 163.
- 1896 GHEȚIE, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1898 Enc. Rom., I, 653.
- 1903 TDRG, I.
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
- 1929 An. Ateneului Rom., 118: Nu sunt și eu ca și d-ta din rasa profeților și a cabaliștilor?
- 1931 CADE.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1975 DEX.
- 1981 BARBU, Săptămâna, 199: Nimfe, păstori calabrezi, Zanni în pantaloni albi …, astrologi, cabaliști se învârteau în jurul lor fără vreun scop sau având aerul că se distrează.
- 1992 COMĂNESCU – DOBRESCU, Ist. Franc-mason., I, 119: Cabbaliștii considerau această emblemă drept talisman.
- 2000 România liter. (S.), nr. 11, 191: Sunt … simpli copiști ai spiritului, care determină fiecare cuvânt și, potrivit cabaliștilor, fiecare literă și valoarea ei numerică, precum și combinațiile ei posibile ori fatale.
- 2006 Apostrof, nr. 12, 291: Moshe Idel prezintă și câțiva autori care nu iau în seamă această indicație, lăsându-l pe cabalist să lucreze singur.
- 2007 DGLR, VI, 344: Personajul care suscită mai mult interesul e rabinul Emanuel Reich, cabalist și, asemenea pontifului, taumaturg, smuls sacralității la care năzuiește.
- 2007 DEXI.
- 2009 Apostrof, nr. 1, 143: Profesor la Universitatea din Geneva, erudit cabalist, teolog riguros, filozof de talent, el este autorul unei opere impresionante.
Încă 28 citate
2.
S. m. Adept (și practicant) al cabalei (2).
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
- 1934 BLECHER, Pub., 594: Victor Hugo este ultimul visător inițiat de un cabalist (și anume Alexandre Weill) în secretele netipărite.
- 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 455: Începu să istorisească povestea vestitului vrăjitor, alchimist, cabalist, șarlatan, care, apărut la curtea de la Versailles pe la jumătatea veacului al XVIII-lea, dispăruse apoi, lăsând în urmă-i faima de-a fi nemuritor.
- 1969 BARBU, Princepele, 421: Sunt chiromant și cabalist, un incantatore, expert în maleficii.
- 1974 SIMION, Scriit., I, 566: Al doilea este Ottaviano, chiromant și cabalist, alchimist și cunoscător de științe ermetice, venit în Valahia după ce trecuse pe la marile curți europene.
- 2006 Apostrof, nr. 12, 28: Cabaliștii sunt cei ce pot descifra literele focului alb.
Încă 5 citate
3.
S. m. Fig. Persoană care uneltește cabale (3).
- 1825 LB.
- 1839 VAILLANT, Vocab.
- 1871 LMD, I.
- 1929 HODOȘ, M. D.
- 1945 Rev. Fundaț., nr. 7, 57: N-ai decât să deplângi că l-ai ales în locul meu pe vreun necunoscut, mult mai șters, desigur … Sau vreun cabalist, vreun șarlatan venețian de vârstă nehotărâtă?
Încă 4 citate
✧
Ironic
- 1887 DELAVRANCEA, Pub., 250: Pe oamenii mari îi încurajăm din cuvânt până la moarte și mititeii, cabaliști literari, sânt ridicați în slava cerului, sânt îndopați și asfixiați de onoruri și lefuri grase.
4.
Adj. Care se referă la cabală (1, 2), care este specific cabalei (1, 2); (despre oameni) care este adept (și practicant) al cabalei (1, 2).
- 1947 CĂLINESCU, Opera Eminescu, I, 19: Poemul dramatic se deschide cu un lung monolog al lui Mureșan, care se află nu la pupitru de magistru cabalist, ca Faust, ci, tot noaptea, într-o pădure.
- 1983 GASTER, Lit. Pop., 266: Aceste numiri le găsim chiar înșirate în vestita carte cabalistă și alhemistă … de care, după legendă, s-a slujit Faust.
- 1992 COMĂNESCU – DOBRESCU, Ist. Franc-mason., I, 113: Se admit imagini și embleme numai de proveniență biblică – dar, practic, apar simboluri alchimiste, cabbaliste, pitagoreice, egiptene.
- 1996 D. Enc., II, 274: [Ezoterismul] caracterizează doctrinele pitagoreice, cabaliste și practicile, urmărind o inițiere.
- 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 97: Traducere a idealului cabbalist al unității? Foarte posibil.
- 2004 DGLR, I, 545: Sub latura metafizică, sistemul trădează curioase înrudiri cu doctrinele emanentiste și cabaliste despre creatorul universului.
- 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 25: Bucățile de ziar încă lăsau să se vadă … câte-o stea în cinci colțuri, răpită bucoavnelor cabaliste.
- 2007 DEXI.
- 2008 Apostrof, nr. 12, 243: Această schimbare … ar mai putea fi legată și de prezența lui Reuchlin în Germania, departe de biblioteca cabalistă tradusă din ebraică în latină de Flavius Mithridates.
Încă 8 citate
– Scris și: cabbalist.
– Pl.: cabaliști, -iste, (1) înv. cabalisti.
– Var.: înv. cabalístă (1825 LB; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 113) s. m.
– Din lat. cabbalista, fr. cabaliste, germ. Kabbalist. – Cabalistă < it. cabalista.
Referințe bibliografice:
1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1992 DÎLR, 23; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 113; 2024 DELR2 s. v. cabală (delr.lingv.ro).
