MUZ. Arie de operă, de mici dimensiuni și simplă ca expresie, concepută pentru a demonstra
virtuozitatea cântărețului și cântatul decorativ; secțiune finală, ritmică, plină de dinamism, a unei arii sau a unui duet dintr-o operă
melodramatică.
- 1859 FILIMON, Pub., 341: Cabaletta … vine după un intermediu în care coriștii îi racontă că Lucia iubește pe altul, iar nu pe acela ce voiește el.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1864 FILIMON, Pub., 430: Cântă mai întâi adagio și cabaletta din opera „Anna Bolena”, iar, după aceea, interpretă la rândul lor toate piesele vocale anunțate în programa concertului.
- 1873 Telegraful (Buc.), nr. 404, 31: Verzianu a cântat foarte bine cavatina și cabaleta din „Norma”.
- 1876 Telegraful (Buc.), nr. 1 381, 33: Cabaleta, scrisă espres de Donizetti pentru celebra Grisi, fu esecutată de d[umnea]ei cu perfecțiune.
- 1881 Telegraful (Buc.), nr. 2 816, 24: D[omnia]-sa a cântat cavatina … și, imediat după aceasta, în urma chemărilor publicului, recitativul …, precum și cabaletta ce-i urmează.
- 1883 Timpul (Z.), nr. 231, 34: Teatru Orfeu. Miercuri, 19 octombre 1883, mare representațiu[n]e cu concert dată în beneficiul dlui V. Rubinstein … Partea I–1. D[om]nu Borghi, bariton, Cavatina & Cabaleta „Ernani” Verdi.
- 1891 MO, nr. 49, 1 193: Mercadante. Mare arie, romanță și cabaletă din „Il Bravo”.
- 1898 D. Muz. Voci, I, 134: Cabaletta … e numele ce se dă de obicei părții în mișcare grăbită ce încheie o arie de operă.
- 1978 în FILIMON, Pub., 482: Cabaletta este o arie scurtă, specifică operei melodramatice, marcând partea finală a unui duet, pe care cei doi cântăreți o cântau împreună.
- 1979 D. Muz. (1979).
- 2007 DEXI.
Încă 11 citate
– Scris și: cabaletta.
– Din it. cabaletta.
Referințe bibliografice:
1989 LR, nr. 5, 473.
