Turcism înv.
1.
Poreclă dată pazvangiilor considerați rebeli; cârjaliu, manaf.
- 1821 ARICESCU, Ist. Revol., II, 42: Ne pomenirăm cu o sumă de inși călări, ca la 400–500, toți negri, cabădai; socotirăm că sânt tot turci.
- 1861 Românul (Z.), nr. 333, 1 0432: Gănescu purta în cap un fes de cabadai, este în natura boierească de a-și schimba portul după vremi și împrejurări.
- 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.
- 1931 CADE.
- 1939 SCRIBAN, D.
Încă 4 citate
2.
Oșteni (otomani) care aveau poruncă să strângă, prin orice mijloace, dările; p. ext. jefuitor, tâlhar.
- 1885 Rev. Ist. Arheol., II, 665: Cabădaiu.
- 1893 DDRF, I.
- 1900 ȘIO, I, LXXI: După exemplul lui Pazvantoglu, patru căpetenii, poreclite dahii, adică viteji, își recrutară un corp de bosniaci luxos echipați și, sub numele de cabadahi, îi trimeteau prin orașele și satele sârbești reclamând o zecime din recoltă și constrângând pe locuitori la angarale.
- 1930 ȘĂINEANU, D.8.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1940 DA, I2.
- 1981 Cronica, nr. 8, 4: Ia din gliptotecă toate / giuvaerele gravate / să le dai / la cabadai.
Încă 6 citate
3.
Voinic, viteaz.
- 1844 Curier a. sexe, V, 1902: Cabadaiu [înseamnă] … tare, voinic.
- 1879 GHICA, Scris., 148: Feciorii de boieri luară un fel de aer de cabadai, termen adoptat de dânșii și care avea semnificația de voinici.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1930 ȘĂINEANU, D.8.
- 1940 DA, I2.
- 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 365: Însușiri pozitive: … cabadaiu „viteaz, voinic”.
- 2013 DGS.
Încă 6 citate
✦
Depreciativ Lăudăros.
- 1903 TDRG, I.
– Var.: înv. cabadaí, cabădaíu (1940 DA, I2; accentuat și: cabădáiu 1885 Rev. Ist. Arheol., II, 665), înv., rar cabădaí, cabadahí s. m.
– Pl.: cabadaii.
– Din tc. kabadayi. – Cabadahí < scr. kabadahija.
Referințe bibliografice:
1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 2005 România liter. (S.), nr. 21, 162; 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).
