Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACVAPLANÁRE s. f.
Pierdere a aderenței la sol a unui vehicul care se deplasează cu viteză mare, provocată de formarea unei pelicule de apă între calea de rulare și pneuri.
  • 1967 Apărarea patriei, nr. 5, 6: Până la apariția fenomenului de acvaplanare, între roată și suprafața pistei se formează o „pană” de apă, ca rezultat al pătrunderii moleculelor de apă între cauciuc și suprafața pistei, sub acțiunea presiunii hidrodinamice.
  • 1973 Șt. și tehn., nr. 9, 46: Șanțurile transversale profunde, cu largi evacuări laterale, vor satisface cursele desfășurate pe ploaie, evitând efectul de acvaplanare, dar vor compromite o cursă desfășurată pe sol uscat prin marea lor rezistență la înaintare.
  • 1984 România lib. (Z.), în DCR2, 19: Prin respectarea presiunii corecte din pneuri se evită acvaplanarea, întrucât pneul cu presiune scăzută va avea canalele de evacuare a apei deformate.
  • 1991 Tribuna (C.) – SN, nr. 387, 3: Iată câteva particularități ale șofatului în condițiile căderii de precipitații: … își pot face apariția derapajele sau fenomenul de acvaplanare.
  • 2002 Adevărul (C), în DCR3, 30: În timp ce rula cu mare viteză, pe o ploaie torențială, bolidul a intrat la un moment dat în acvaplanare.

– Din fr. aquaplanage (cu echivalarea suf.)

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar