1.
S. f. Studiul sau practica scufundărilor marine și a călătoriilor sub apă.
- 1968 Șt. și tehn., nr. 12, 46: Astronautică, aviație, acvanautică. [Titlu]
- 1970 Informația Bucureștiului, nr. 5 165, 3: Experimentul „Tektite II” prezintă importanță și prin aceea că vor fi folosite o seamă de noutăți tehnice în materie de acvanautică.
- 1985 Șt. și tehn., nr. 10, 46: Tendințe moderne în acvanautică. [Titlu]
Încă 2 citate
2.
Adj. Care se referă la acvanauți sau la scufundările marine; de acvanaut.
- 1973 Orizont, nr. 44, 77: Exercițiu acvanautic. 50 de ore sub apă, la 53 m adâncime, într-un fel de „casă subacvatică”, iată recordul celor patru acvanauți japonezi care au declarat că au efectuat o serie de experiențe tehnologice și medicale.
- 1976 Scânteia, în DCR, 33: Record acvanautic. Un grup de acvanauți britanici și americani au stabilit un nou record mondial de scufundare.
- 1989 D. Mitol.2, 432: Retragerea nocturnă a lui Oannes în mare și aspectul său ihtioform parțial, sugerând mai degrabă o costumație acvanautică, se pot explica și prin apartenența lui la o civilizație superioară.
- 2008 în DCR3, 30: Investițiile masive realizate de Primăria municipiului Constanța în puncte de atracție și facilități cum ar fi telegondola sau concursuri acvanautice … dau roade.
Încă 3 citate
– Pronunțat: -na-u-.
– Pl.: acvanautici, -ce.
– Din fr. aquanautique.
Referințe bibliografice:
1988 DEX – S; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acvanaut (delr.lingv.ro).
