Pop., fam. (Și hipocoristic) Ac mic; acușor1, rar acișor, pop., fam. acuț.
- 1839 VAILLANT, Vocab.
- 1870 CIHAC, D. Et., I, 2.
- 1872 BARONZI, Lb. Rom., 223.
- 1887 HEM, I, 112.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
Încă 4 citate
– Pl.: aculețe.
– Ac + suf. -uleț.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1916 PASCU, Suf. Rom., 318; 1972 St. Form. Cuv., VI, 121; 2000 MDA, I; 2023 DELR2 s. v. ac (delr.lingv.ro).
