Înv.
Acțiunea de a (se) acufunda și rezultatul ei.
1.
Scufundare.
- 1837 ASACHI, Varia, 536: Îndată când ceriul să înnourează, când furtuna cea turbată întartă apele mării, când i se rump vântrele și acufundare înfricoșată îl amenințază, atunce spaima lui [a corăbierului] i-ar grăbi peire.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 822/28.
- 1878 KOGĂLNICEANU, Orat., IV4, 637: Domnilor deputați, … aduceți-vă aminte ce devenea țara de câte ori izbucnea resbele: că cel dintâi lucru era să se închidă esportațiunea, punându-se mâna pe Dunăre, fie cu baterii, fie cu acufundare de petre.
Încă 2 citate
✧
Fig.
- 1878 Timpul, nr. 239, 1: Cu aceste cuvinte armonioase ale poetului latin am putea zugrăvi și noi starea noastră la privirea furtunei ce, de câte-va vreme, amenință cu acufundare luntrea ministerială.
2.
Rar Scufundare a unui bolnav într-un anumit lichid, în scop terapeutic.
- 1851 FĂTU, Descr. Apei, 21/23: Tot ca un feliu de scăldătoare este și acufundarea, pentru care sfârșit bolnavul se acufundă cu repegiune într-o apă.
3.
Fig. Rar Decădere morală.
- 1869 ASACHI, Varia, 569: Scăderile moralului poporului aduce mizerie și acufundare.
– Pl.: acufundări.
– V. acufunda.
Referințe bibliografice:
1887 HEM, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 2001 MDA, I.
