MED. Zgomot auricular, cauzat de traumatisme, boli sau medicamente, care însoțește tulburările
funcției acustice sau vestibulare; tinitus.
- 1942 Ardealul medic., nr. 1, nr. 45: Semnele subiective [ale sindromului cerebelos] sunt dizartria, pareza limbei, disfagie, regurgitații nazale, hipoacuzie, vertige, acufene, pareza facialului, tulburări de sensibilitate.
- 1964 ABC Săn., 269: Surditatea progresivă, însoțită de zgomote auriculare (acufene) foarte supărătoare, începe de la o vârstă tânără.
- 1987 D. Enc. Psihiatr., I, 61: Acufenele pot apărea ca aură epileptică sau chiar ca manifestare critică în cazul crizelor localizate, cu simptomatologie senzorială, și pot însoți atât patologia nevrotică, cât și pe cea psihotică.
- 1997 S. POPESCU, Exuvii, 301: Mă eschivez de viață. Mă scol de pe scaun oarbă și surdă. În urechi doar acufene.
- 2008 D. Term. Asist. Med.9, 324: Ménier [Vertij] … Ansamblul tulburărilor cauzate de o afectare a labirintului și caracterizat prin: vertij, surditate, acufene, grețuri, vărsături.
Încă 4 citate
– Pl.: acufene.
– Din fr. acouphène.
Referințe bibliografice:
1969 D. Medic. (1969), I; 1978 DN3; 2007 DEXI.