Înv.
1.
Tranz. și refl. Fig. (Urmat de prep. „în” sau „întru”) A se lăsa absorbit (de o activitate, de o stare
etc.); a (se) adânci, a (se) pierde.
- 1821 L. ASACHI, Bordeiul, 35/5: Oamenii, … îngenuncheați pe treaptele pagodii, era acufundați în rugăciuni.
- 1838 ALBINEȚ, Macr., 23/6: Noi ne-am acufundat în gânduri.
- 1868 I. NEGRUZZI, Din Carpați, 514: Pasiunea lui pentru vânat era atât de mare, încât se acufunda cu sute de săteni în adâncul munților, unde petrecea … timp de luni întregi.
- 1869 HASDEU, Pub., II1, 42: Din decadă în decadă, cu o regularitate astronomică, ne tot acufundăm în memoria trecutului.
- 1873 I. NEGRUZZI, M. Vereanu, 456: Am să părăsesc orașul câtăva vreme, pentru a mă acufunda în singurătate.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1910–1911> IBRĂILEANU, Ist. Lit. Mod., I, 164: Cincisprezece ani încă, și hainele, limba și obiceiurile societății moldovene de ieri se vor acufunda în uitare.
Încă 6 citate
✧
Rar (Cu pronumele în dativ)
- 1869 St. Doc. Liter., II, 30: Am fost atât de fericit citind scrisoarea ta … că, nevoind a-mi mai acufunda spiritul în prosa sarbădă a dreptului, am asvârlit cât colo cartea de drept german.
2.
Tranz. și refl. (Despre ființe și obiecte) A face să intre sau a intra (total ori parțial) într-un
lichid (în scop terapeutic); a (se) cufunda; a dispărea sub apă.
- 1829 Albina Rom., I, 202/24: Această fiară … se acufundă în apă.
- 1851 FĂTU, Descr. Apei, 22/24: Pentru a scoate pe aceste boale afară, acufundăm cu repeziciune pe bolnav … în apă rece.
- 1877 Timpul, nr. 163, 3: Numărul soldaților noștri, cari s-au înecat cu această ocasiune nu s’a putut determina. E însă cunoscut, că loc.- colonelul Strelbițchi și locotenentul Turbert s-au acufundat cu doă tunuri.
- 1883 Contemp. (R.), 1 apr., 725: O durere ascuțită mă făcu să deschid ochii. Pierre mă trăgea de păr, pe acoperemânt, Pierre se acufundă iarăși. Și în amețala mea, mă mierăi când văzui pe Gaspard, în locul unde se acufundase frate-meu.
- 1887 HEM, I.
- 1893 DDRF, I.
- 1897 Șezătoarea, IV, 120: Când gâștele și rațele se acufundă de multe ori în apă, are să ploaie.
Încă 6 citate
✧
P. anal.
- 1901 Arh. Iași, XXI, 14: Lupta era îndoielnică pănă când Joe a trimis spre ajutor pe Centimani (uriași cu 100 mâini) prin a cărora putere Titanii fură învinși și acufundați în Tartar.
✧
Fig.
- 1843 HRISOVERGHI, Poezii, 41/3: Numele meu încă este supt umbră acufundat?
3.
Refl. Fig. Rar A fi asimilat.
- 1832 ASACHI, Ist. Imper., 28/32: Limba lor [a voreago-rosienilor] în curgirea acestor timpuri au perit și s-au acufundat în bogatul dialect slavon precum un mic părău într-o apă mare.
✦
Fig. Rar A decădea.
- 1843 ASACHI, Varia, 552: Familiile strălucite se acufundă, … interesul dizbină rudeniile între sine, făcând a se rușina de cei săraci și a zavistui pre cei înavuțiți.
4.
Refl. și tranz. Spec. (Despre nave, ambarcațiuni) A (se) scufunda2.
- 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, I, 11/5: Curând corabia să acufundă.
- 1855 ASACHI, Nuv., 127: Împreună cu flota ce o transporta pe Marea Neagră [proviziunea] se acufundă de o furtună cumplită.
- 1861 ASACHI, Nuv., 108: O fortună din cele înfricoșate, care dominează pe Marea Neagră, au acufundat vasul de comerciu încărcat cu cea mai mare parte a avutului.
- 1867 GANE, Nuvele, 50: Purtată ca o scoică, ea [pluta] s-acufundă, se ridică, se sfâșie.
- 1897 Epoca, nr. 557, 2: Torpilorul … s-a acufundat.
Încă 4 citate
✦
Fig. Rar A accentua necazurile sau problemele cuiva; a încurca.
- 1883 CREANGĂ, Povest., 44: Eu am venit înaintea judecăței să capăt dreptate și văd că dumneata, care știi legile, mai rău mă acufunzi.
5.
Refl. Fig. (Despre aștri) A trece dincolo de orizont; a apune.
- 1844 ASACHI, Fab., II, 332: Era seară și-ntre nouri soarele s-acufunda.
- 1874 ALECSANDRI, Pasteluri, 354: Din când în când desprinsă din bolta cea profundă O stea albastră cade și-n spațiu s-acufundă.
Încă un citat
6.
Rar A se prăbuși.
- 1889 Epoca, nr. 1 039, 2: La Williampost acoperământul unui circ s-a acufundat. Mai mulți artiști au fost răniți.
– Prez. ind.: acufúnd și acufundez (1913 DA, I1).
– Contaminare între afunda și cufunda.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1968 HRISTEA, Probl. Etim., 337; 1975 DEX; 1978 Form. Cuv., II, 15; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. cufunda1 (delr.lingv.ro).
