Pop.
1.
Acum, îndată.
- <1780–1801> MICU, D.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1898 Adevărul, nr. 3 172, 2: Iar el cu glas teatral, răspunde: – Ce mi-ai spus și când m-ai insultat? Ce, adicătelea, femeie crudelă și infidelă, damicelă, madmoselă, te faci acușilea că nu știi?
- 1924 Adevărul liter., nr. 199, 2: „Bine, soro. – tinerețe nu-i?… Toți au făcut așa în tinerețe… Las’ băiatu să petreacă… Când să petreacă și el, dacă nu acușilea?…”
Încă 3 citate
✧
Loc. adv. Până acușilea = până acum.
- 1980 SÎRBU, Adio, I, 103: Făcurăm ce făcurăm până acușilea, de azi trebuie să ne luăm hrană rece și obraze de rezervă ca să putem ieși la liman din halimaua asta.
2.
În curând.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1892 Conv. Liter., nr. 4, 360: Fiu meu, cu tată-teu Aveam nădejde la tine Ca să ne ții, vai de mine, C’acușilea, vai de mine, Fiu meu, când n’om putea, Fiu, cine ne-o mai ținea.
Încă un citat
3.
Adineaori.
- 1992 VIȘNIEC, Teatru, I, 375: Marțafița: … Și ce-am făcut acușilea? Zeno: Ai lipit timpanu’ ș-ai ascultat.
– Acuși + particula adv. -lea.
