(Și hipocoristic) Ac mic; rar acișor, pop., fam., aculeț, acuț.
- <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 10: Acicula,-ae ... acșor.
- 1870 CIHAC, D. Et., I, 2.
- 1871 LMD, I, 27.
- 1872 BARONZI, Lb. Rom., 223.
- 1882 Familia (F.), nr. 19, 228 : Aceste împunsături sunt făcute de un acșor fin de oțel.
- 1887 HEM, I.
- 1888 BARCIANU-POPOVICI, D. Germ. – Rom., [15]. [Prefață]
- 1893 MARIAN, Satire, 257: I-au gătit dadi-un pat Minunat, Pe sub el au pus o grapă Ear’ ... Sub șolduri Bolduri, La picioare Acușoare.
- 1896 GHEȚIE, D.
- 1904 Tribuna pop., nr. 4, 2: Te iubesc, zic ele, te iubesc ca ce am mai scump pe lume, dar ia încearcă să le înţepi numai puţin cu un acușor și să vezi îndată, cum sunt în stare să-ţi sfâșie inima.
- 1910 PĂSCULESCU, Lit. Pop., 210: Apoi Dunărea trecea. Cu toți robii ce prindea. Ș’o fată că să ruga: – Măi Tătar bătrân, Lasă-mă de mână. Să mă duc la urmă, Că eu mi-am lăsat Acșor în perete. Cu mătasă verde.
- 1921 I. Creangă (R.), nr. 7, 100: Staţi vă rog oleacă; în valul de pânză ce v-a dat mămuca este un acușor cu care m-am învăţat a coase; staţi vă rog să mi-1 iau.
- 1937 An. Arh. Folk., nr. IV, 105 : Crâșmărițî, draga me, Dă-mi on acușor cu ațî, Cu ața sî mă cărpăsc, Cu tini sî mă iubăsc.
- 1943 Gazeta de Transilv., nr. 94, 5: Cea dintâi, care a sărit de pe ghemul de albine, s-a aruncat cu atâta dârzenie, încât, fără să am răgaz să mă retrag măcar, și-a înfipt acușorul adânc în mâna mea.
- 1991 Foaia nostră, nr. 12–13, 11: Ia privţi, dragele mele, acușorul acesta verde, care-a stat sub zăpadă ca sub un plocad, a fost o sămânţă de brad.
Încă 14 citate
– Pl.: acușoare.
– Var.: înv. acșór s. n.
– Ac + suf. -ușor.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1916 PASCU, Suf. Rom., 166; 1985 LRC, II, 197; 2000 MDA, I; 2023 DELR2 s. v. ac (delr.lingv.ro).
