Pop.
1.
În momentul vorbirii; acum (1), acuși (1).
- 1838 VAILLANT, Vocab.
- 1881 JIPESCU, Opincaru, 35 Parcă acușic ai descălecat din pământ latin.
- 1902 Universul (C.), nr. 327, 1: Îmi vei plăti tu necinstea ce-mi faci, strigă Guliță, furios. – Ia cată-ți de drum să nu pui oamenii curței acușica.
- 1939 I. BOTEZ, Belfer, II, 17: Și uite acușica parcă îmi umblă pân mațe o testea dă ace cu gămălie.
- 1957 C. PETRESCU, 1907, 170: În copilaș și nevastă a tras oțu cu biciul ca în spinarea de bivol. Nu pot s-o uit! Acușica ori mai târziu, tot o s-o plătesc cu dobândă!
- 1982 Scânteia, nr. 12 273, 3: În fine, urmează să ne răfuim noi cu noi și noi între noi. Vine acușica adunarea generală…
- 2008 România liter. (S.), nr. 28, 18: Chicoti amuzată, ca și cum ar fi revăzut bătaia de demult. Parcă văd și acușica cum s-a petrecut totul. Ca la cinema le văd.
- 2012 Apostrof, nr. 11, 23: Acum sigur o s-o bage p-aia cu deriva. Acușica o să ne avarieze pe toți.
Încă 7 citate
✧
Loc. adv. Pân-acușica | Până acușica = până acum.
- 1881 JIPESCU, Opincaru, 20: Întrebări … nedeslegate pân-acușica de judecata ta.
- 1898 ZAMFIRESCU, Viața la țară, 91: D-apoi statul de ce nu s-a mai sculat până acușica?… el nu ia de la noi, el ne dă, că de aia-i stat.
- 1912 Opinia, nr. 1 707, 2: Iei, ce spui, nene Nae? Se face, ori nu se face concentrarea? – Ce să zic, mă Sterică, dacă nu s-a făcutără până acușica, puțină nădejde să se mai facă!
- 1982 Viața rom. (R. US), nr. 5, 55: Scăpasem până acușica doar printr-o mare minune fără să fiu executat sub acuzația de criminal.
Încă 3 citate
2.
Îndată, imediat, pe loc; acum (3), acuși (3).
- 1838 GORJANU, Halima, IV, 76/6: Numai să mă duc nițel să ascult pe la fereastră … și viu acușica!
- 1857 POLIZU, Vocab., 11.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1893 DDRF, I.
- 1894 BACALBAȘA, Viața Mil., 135: Sculați, că acușica vine vizita.
- 1901 Familia (F.), nr. 29, 338: Astea le spune și Ralița, cucoană Tirănica. Și când îi prindem, să-i mai luăm câte nițel în râs, doar i-om aduce la calea adevărului. Or să vie acușica și dânșii cu Ralița.
- 1930 C. PETRESCU, Calea Victoriei, 83: Acușica vine boierul și ne face cu ou și cu oțet dacă o scrântim cu programul.
- 1948 SADOVEANU, Păuna, 497: Mă Traiane, orzul vostru face acușica spic.
- 1958 STANCU, Rădăcinile, II, 414: O să vedem dacă dumneata cunoști sau nu cunoști. Acușica o să vedem.
- 1967 BARBU, Șos. Nordului, I, 113: Când crezi că ajungem? – Acușic! râse celălalt accelerând.
- 1982 P. GEORGESCU, Solstițiu, 279: Cei trei bărbați țocăiră mâna la domnișoară firitisind-o de sfintele Sărbători. — Hai să vă așez, ordonă dânsa, că vin și ceilalți acușica.
Încă 11 citate
✧
(Întărit de adv. acuși)
- 1889 DELAVRANCEA, Proză, II, 53: – Ce bucurie pe unchiașul meu, zise bătrâna, când o afla că are și el un copil. Diseară o să se îmbete de bucurie. – Ba e vorbă, răspunse Neghiniță, eu vreau să văd pe tata acuși-acușic!
- 1943 Rev. Fundaț., nr. 3, 571: La avion, don’ sergent. O să zburăm acu-acușica, vesti oarecum ocoș sergentul.
- 1969 STANCU, Șatra, 95: Farmecul îl faceți acum sau la noapte? – Acuș-acușica, daică-țaică, acuș-acușica.
Încă 2 citate
✧
(Întărit prin „tocmai”)
- <1929-1938> ALR (SN), V, h 1 490/928.
3.
Adineauri.
- 1900 CARAGIALE, Momente, 416: Spune, nene, păcatele mele! Strigă unul scos din răbdare! Când a plecat? Mitică amestecă cu mâna dreaptă și arată cu cea stângă spre ușă, adică: acușic-a plecat.
- 1923 BRĂESCU, Schițe umor., 183: Când ai venit, ghenerale? – Acușica.
Încă un citat
✧
(Întărit prin „chiar”)
- 1907 ZAMFIRESCU, T. Scatiu, 9: Chiar acușica am poftit-o.
– Var.: acușíc, rar acușícă (1839 VAILLANT, Vocab.) adv.
– Acuși + suf. -ica.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 2023 DELR2 s. v. acum (delr.lingv.ro).
