1.
LINGV. Structura lingvistică prin care se exprimă participanții la evenimentul desemnat de
un verb; totalitatea actanților.
- 1967 SCL, nr. 6, 630: Cartea cuprinde șase mari capitole, care tratează succesiv: Determinarea, Substituția și cuantificarea, Relația cantitativă (sau confruntarea), Diateza atributivă, Actanța și Formularea modală și pozițională.
- 1981 CL, 204: În majoritate, verbele argotice sunt verbe de acțiune, cu caracter orientat, exprimând o actanță în sensul strict al termenului.
- 1997 DSL, 535: Există o serie de caracteristici universale ale verbului privind relațiile lui de actanță, adică relațiile lui semantico- sintactice cu numele în cadrul propoziției.
- 2008 GALR – 2008, II, 53: Restricțiile de formă impuse complementelor nu sunt altceva decât mărci de actanță, mărci având rolul, pe de o parte, de a lega complementele de verb, iar, pe de alta, de a diferenția complementele între ele.
Încă 3 citate
✧
P. ext.
- 1976 Orizont, nr. 12, 2: Urmărirea arhitecturii paginei, îmbinarea mijloacelor lingvistice și paralingvistice, … producerea și fixarea ansamblului conotativ multidimensional, actanța („dinamica tuturor elementelor componente, de la grafeme până la opoziții semice de maximă generalitate”) reliefează virtuțile metodei și spiritul creator al exegetului.
2.
TEHN. Capacitate de a reacționa; forță care acționează la nivelul unui sistem.
- 1978 SIMOI, Cibernetica, 81: Parcugerea traiectelor cauzale schimbă pulsurile sub influența câmpurilor locale de actanță.
– Pl.: actanțe.
– Din fr. actance, engl. actancy.
Referințe bibliografice:
2023 DELR2 s. v. acțiune (delr.lingv.ro).
