Poezie (sau strofă) în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, formează
un cuvânt, o sintagmă etc.; înv. acrostihidă.
- 1698 ap. TDRG3
- 1774 în Poezie veche rom., 156: Acrostihuri prinu verșuri asupra stemmei împărătești. [Titlu]
- 1776 Mineiul oct., 140v2/31: Acrostihul cel de spre marginile la greci iaste acesta.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 15/13.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 781/48.
- 1844 Curier a. sexe, V, 359: Acrostichu, poemă care are atâtea versuri câte litere într-un nume și care încep cu câte una din acestea. [Vocabular]
- 1859 CODRESCU, D., I, 191/39.
- 1862 ANTONESCU, D., 303: Pentacrostic, se numea la cei vechi versuri pentacrostice, versuri dispuse astfel că totdeauna se găsesc cinci acrostice cu același nume, în cinci diviziuni ale fiecărui vers.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I. [Supliment]
- 1868 Conv. Liter., nr. 1, 10: Un acrostich adresat oarecărei cucoane Catinca … începe prin o strofă poetică.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1872 Conv. Liter., nr. 1, 10: Acele stihuri descriau în cadențe lungi jalnica stare a inimelor și chiar, sub forma de acrostișe indiscrete, publicau numele zânelor adorate.
- <1874–1877> EMINESCU, Prozele post., 305: Nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteț care făcea acrostihuri pentru doamna.
- 1883 ZAMFIRESCU, Pub., I, 204: Și câte poeme de asemenea natură nu se pot turna, cu sau fără acrostihuri, pentru preaînalții demnitari ai statului, pentru advocați, pentru pretinsa noastră nobleță, pentru clerul țării și… să-ndrăznesc a o spune? pentru literați, chiar pentru literați, și poate mai cu seamă pentru dânșii.
- 1889 St. Doc. Liter., I, 301: Alăturat aici vă trimit pentru „Convorbiri” o idee prosaică scrisă în versuri, în formă de acrostich.
- <1891–1892> Analele Acad. Lit., seria 2, tom XIV, 312: A patra publicațiune literară nu poartă semnătura lui în frontispiciu, dar acrosticonul de la pag. 42 arată că autorul este Cichindeal.
- 1893 DDRF, I.
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 37.
- 1894 BACALBAȘA, Pub., I, 331: Pentru nașterea unei fetițe, poeziile trebuie să curgă cu duiumul când fetița e fetiță de neam regesc… Au să iasă sonetele, dedicațiile și acrostihurile din pământ, din iarbă verde.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1908 PANU, Amint., I, 274: În saltarele birourilor de pe la prefecturi, în provincie, la o percheziție vei putea găsi voluminoase corpuri delicte literare, printre care sonetele, acrostișurile sunt peștișori mici pe lângă somnii dramatici și nisetrii epopeei.
- 1916 VINEA, Pub., I, 118: Epigrama, acrostihurile sunt talerele pentru poftiri la prânz a doi avocați frați, născuți poeți.
- 1919 I. NEGRUZZI, Mem., 143: Pe câțiva membri mai naivi [ai Junimii] îi luam în râs, învinovățindu-i că ar căuta acrostihuri și în scrieri de proză.
- 1921 DENSUSIANU, Lit. Mod., II, 408: [Costache Conachi] scria mai mult pentru ca să pună în rime și acrostihuri laude pentru ochi care-l săgetau.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 211: Cântecele în acrostih, originale sau împrumutate, sunt numeroase și nu trebue să se pună temei biografic pe ele.
- 1946 VIANU, Scriit., I, 127: Stihuitorul [B. P. Hasdeu] nu disprețuiește nici procedeul frivol al acrostihului.
- 1954 CĂLINESCU, St. Ist. liter., 181: [I. M. Bujoreanu] trimitea „Vestitorului românesc”… un acrostih de Anul Nou.
- 1972 Rev. Muzeelor, nr. 1, 46: Poemul dedicat în 1808 logodnei lui Frantz I cu Ludovica, purtând pe prima pagină explicația acrostihurilor în patru limbi, făcută de însuși autorul poemului … înlătură o altă legendă.
- 1980 SIMION, Dim. Poeților, 16: În acrostih se dezvăluie numele zeității care domină această misterioasă mitologie a durerii: Zoica, Lucsandra etc.
- 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 214: [În muzica ecleziastică bizantină] strofele erau legate între ele printr-un fel de refren; de asemenea, printr-un acrostih rezultat din prima literă a fiecărei strofe. [Notă de subsol]
- 1990 SORESCU, Teatru, 1 233: Pe față acrostihuri Porți, cu-al său nume.
- 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 97: Galantul poet e un profesionist al erosului, scriind de exemplu acrostihuri (imitate de toți trubadurii noștri).
- 2011 D. Logop.2, 23: Acrostihul poate fi folosit în reeducarea tulburărilor limbajului scris.
Încă 35 citate
– Accentuat și: acróstih.
– Scris și: acrostich.
– Pl.: acrostihuri și acrostihe.
– Var.: înv. acrostίc, acróstihon (1842 ASACHI, Lex., I, 781/48), acróstichon (1898 Enc. Rom., I); ahrósticon (1698 ap. TDRG3), acrósticon, acrostίș (pl.: înv., rar acrostișe, acrostișuri) s. n., acrostíhă (c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I) s. f.
– Din ngr. ακρόστιχον (accentul oxiton, după fr. acrostiche). – Acrostiș < fr. acrostiche. – Acrostic < it. acrostico (accentul oxiton, după fr. acrostiche).
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1939 SCRIBAN, D.; 1939 GÁLDI, M. Phan.; 1975 DEX; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
