MED., ANAT. (Despre articulații și ligamente) Care leagă acromionul cu clavicula; p. ext. care se referă la articulația acromionului cu clavicula, care ține de această articulație.
- 1893 Lupta, nr. 1 961, 2: Subiectul lucrărei sale [i]naugurale a fost: „Tratamentul luxațiilor acromio-claviculare prin sutura osoasă”, o chestiune de actualitate.
- 1897 JUVARA, Lecț. Anat., 3: Extremitatea externă a claviculei e legată cu acromionul prin un manșon fibros, îngroșat la partea sa superioară prin ligamentul acromio-clavicular.
- 1969 D. Medic. (1969), I, 439: [Disjuncție =] desfacerea articulației acromioclaviculare prin ruperea ligamentelor superioare datorită unui traumatism.
- 1989 Educ. Fiz. Sport, nr. 4, 46: Afecțiunea, fără să prezinte particularități la sportivi, poate fi latentă sau … cu dureri la abducție, datorită conflictului dintre o calcificare tendinoasă voluminoasă a manșonului rotatorilor și bolta acromioclaviculară.
- 2004 Peuce, 345: Ambele clavicule … sunt bine conservate. Fațetele lor articulare acromioclaviculare sunt foarte bine delimitate, stânga prezentând transformări artrozice.
- 2008 D. Term. Asist. Med.9, 511: Articulația acromioclaviculară.
Încă 5 citate
– Scris și: înv. acromio-clavicular.
– Pl.: acromioclaviculari, -e.
– Din fr. acromio-claviculaire.
