MED. Stare patologică hormonală, manifestată prin dezvoltarea disproporționată și insuficientă
în lungime a membrelor și uneori a capului.
- 1928 Adevărul liter., nr. 411, 2: S-au văzut în urmă și cazuri de opriri în dezvoltare (acromicrie = extremități mici, nanism = stare pitică), datorite lipsei de funcțiune a aceluiaș lob.
- 1937 Rev. Șt. Medic., 369: Tabloul clinic al acromicriei constă într-o micime a extremităților atât în ce privește scheletul, cât și părțile moi.
- 1937 PARHON, Opere, II, 465: Este vorba de o tânără bolnavă, de talie mică, cu aspect infantil, cu un oarecare grad de acromicrie.
- 1964 St. Cerc. Endocr., nr. 1, 367: Bolnava studiată de noi avea o stare de astenie, hipotensiune …, o curbă de hiperglicemie provocată de aspect turtit, acromicrie.
- 1992 D. Enc. Psihiatr., III, 181: Vocea este de copil, scheletul nedezvoltat, cu acromicrie.
Încă 4 citate
– Din fr. acromicrie.
Referințe bibliografice:
1962 DER, I; 1969 D. Medic. (1969), I; 1975 DEX; 1987 D. Enc. Psihiatr., I; 2003 D. Etim. Term. Șt.2, 14; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
