ANAT.
1.
Adj. Care se referă la acromion, care aparține acromionului.
- 1843 KRETZULESCU, Man. Anat., 43/8: Căpătăiul din afară sau acromial este subțire și turtit de sus în jos.
- 1897 JUVARA, Lecț. Anat., 2: Explorați regiunea umărului; simțiți la partea superioară și anterioară clavicula. Extremitatea sa externă îngroșată e așezată deasupra planului acromial.
- 1934 Analele Acad. Șt., seria III, tom IX, 9: Cu un creion dermografic se înseamnă pe piele punctele de reper următoare: sterno- xifoidian, epigastric, pubian, acromial, linia articulară a pulsului drept, și punctul maleolo-tibial.
- 1962 DER, I, 662: Extremitatea acromială.
- 1969 D. Medic. (1969), I, 676: Capul humeral se suspendă la acromion cu ajutorul tendonului scurtului peronier prelevat liber și trecut ,,în cadru” printr-un canal osos acromial și unul tuberozitar.
- 1981 Educ. Fiz. Sport, nr. 1, 23: În morfometria noastră am ales 8 cu un grad înalt de corelație semnificativ statistic și anume: … înălțimea trunchiului (din șezând până la nivelul acromial) în cm.
- 1992 D. Enc. Psihiatr., III, 162: Principalele reflexe osteotendinoase sunt: reflexul maseterin, bicipital …, acromial, deltoidian.
- 2004 Peuce, 331: Claviculele sunt de robusticitate mijlocie la dreapta și mare la stânga (după Slowik) și sunt mijlociu de lungi în raport cu humerusurile. Fațetele lor acromiale sunt bine delimitate, dar nu au artroză.
- 2007 D. Medic. (2007), 868: [Brida cutanată] unește regiunea mastoidiană cu regiunea acromială.
Încă 8 citate
2.
Rar S. f. Una din ramurile arterei axilare.
- 1969 D. Zootehn. Med. Vet.
– Pl.: acromiali, -e.
– Din fr. acromial. – Pentru sensul 2, cf. lat. acromialis.
