1.
BIOL. Incapacitate a unei celule sau a unui țesut de a se colora; acromazie (2).
- 1907 Analele Acad. Dezbat., seria 2, tom XXIX, 222; După 24 ore acromatoza se vede în majoritatea celulelor.
- 1937 PARHON, Opere, V, 437: Dacă serul este încălzit la 57–60º nu mai restabilește excitabilitatea și nu este complet inactiv asupra alterațiilor celulelor, care rămân umflate cu cromatoliză sau acromatoză intensă.
- 1948 PARHON, Opere, V, 52: Nucleul rămâne central și înconjurat de un strat de granulații Nissl, dar în zona periferică acestea lipsesc complet, iar zona aceasta nu se colorează (acromatoză).
Încă 2 citate
2.
MED., MED. VET. Carența sau absența totală a pigmentării naturale a pielii, a părului sau a irisului,
ca urmare a deficienței de melanină; acromazie (1), albinism.
- 1960 St. Cerc. Fiziol., nr. 1, 11: În 28% din cazuri animalele inoculate au prezentat leziuni viscerale până la leziuni de tipul degenerescenței vacuolare, degenerescenței coloide, acromatozei sau neuronofagiei.
- 1994 Cotidianul, nr. 165, 6: Dintre cei ai căror pigmenți sunt afectați, cei mai defavorizați sunt cei ce suferă de „acromatoză”, afecțiune din fericire destul de rar întâlnită.
Încă un citat
– Din fr. achromatose, germ. Achromatose.
Referințe bibliografice:
1969 D. Medic. (1969), I; 2007 DEXI.
