1.
MED., MED. VET. Maladie ereditară la oameni și animale, care constă în carența sau absența totală
a pigmentării naturale a pielii, a părului sau a irisului ca urmare a deficienței
de melanină; acromatoză (2), albinism.
- 1898 Enc. Rom., I, 25.
- 1969 D. Medic. (1969), I.
Încă un citat
✦
Paloare întâlnită în bolile grave, care prevestește în general o stare muribundă.
- 1969 D. Medic. (1969), I.
2.
BIOL. Absența reacției de fixare a culorii la nivelul unei celule; acromatoză (1).
- 1969 D. Medic. (1969), I.
3.
MED. Tulburare de vedere congenitală sau ca urmare a unui leziuni a creierului, care constă
în incapacitatea de a distinge culorile; acromatopsie.
- 1979 BUIUC – JOLOBCEASTÂI, Oftalmologie, I, 43: Alteori este vorba de o lipsă totală a percepției culorilor (acromazia totală) sau de lipsa de percepție a unei singure culori fundamentale (dicromazia).
- 2011 D. Logop.2, 22: Se mai folosește și termenul acromazie, referitor la capacitatea de a percepe numai anumite culori sau la scăderea sensibilității cromatice.
Încă un citat
– Var.: acromațíe (scris și: achromatia 1898 Enc. Rom., I) s. f.
– Din germ. Achromasie, fr. achromasie. – Acromație < fr. achromatie.
