MED. (Despre ființe, uneori ironic) Care are craniul conic, țuguiat; (despre cap, craniu) care prezintă acrocefalie; acrocefalic; hipsocefal.
- 1912 Mișcarea, nr. 216, 3: Fraierul acrocefal Țugui într-un emoționant monolog a susținut formula „L’Etat c’est moi”.
- 1939 PARHON, Opere, V, 29: Forma craniului poate fi rotundă (craniu trococefal), ascuțită (acrocefal), în formă de dos de luntre (scaficefal), turtit în partea inferioară (platicefal).
- 1942 Rev. Fundaț., nr. 8, 325: Privit din norma posterioară, capul românilor ne apare ca acrocefal (înalt).
- 1966 Struct. Antrop., 87: Putem spune că principala componentă tipologică a populației celor două sate este cea dinarică (… craniu puternic brahicefal, hipsicefal și acrocefal cu occipital plat, linie a creștetului ascendentă, frunte înaltă și înclinată).
Încă 3 citate
✦
(Substantivat) Persoană care prezintă acrocefalie.
- 1997 Vatra, nr. 11, 6: Stau în fața lui, am leșinat pe dinăuntru, dar gura rostește totuși ceva. Nici nu aud. Acrocefalul îmi zâmbește.
– Pl.: acrocefali, -e.
– Din fr. acrocéphale.
Referințe bibliografice:
1929/1930 Enc. Minerva; 1939 SCRIBAN, D.; 1969 D. Zootehn. Med. Vet.; 1970 Form. Cuv., I, 189; 1974 LR, 398; 1975 DEX; 2003 D. Etim. Term. Șt.2, 13; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
