BOT. Care se referă la fructificarea produsă la vârful ramurilor; care ține de acrocarpie.
- 1889 GRECESCU, Conspectul florei Rom., 20: Capsulele sporifere stând pe extremitatea axelor (acrocarpice). [Titlu]
- 1937 Enc. Agr., I, 413: Atunci când se dispune însă pe vârful basidiei, formațiunea se cheamă acrocarpică.
Încă un citat
✦
(Despre mușchi) Acrocarp.
- 1980 D. Bot., 334: Policarpoforie, formarea mai multor capsule la vârful ramificațiilor mușchilor frunzoși acrocarpici, care obișnuit sunt monocarpici.
– Pl.: acrocarpici, -ce.
– Din fr. acrocarpique.
Referințe bibliografice:
1980 D. Bot., 40; 2003 D. Etim. Term. Șt.2, 14.
