1.
Înv., rar Gust acru2 (I 1); aciditate.
- 1816 ap. URSU – URSU, Împr. Lex., II, 71.
- 1871 LMD, I.
Încă un citat
✧
Sint. Înv. rar (Calc după lat. acrimonia stomachi) Acrimonie stomacală | Acrimonie a stomacului = aciditate la stomac; acrime (4).
- 1855 LUCACI, Man. Boale, 131/23: Lucrarea doctorilor este următoarea. Întâi. Gălbeaza se omoară, al 2-lea întărind stomacul ce ajută mult digesciunea (mistuirea), al 3-lea apele adunate prin canalul udului, din toate părțile organismului le gonește și le deșartă; al 4-lea depărtează prisosul acrimonei stomahului.
- 1871 LMD, I.
Încă un citat
2.
Livr. Atitudine a unei persoane manifestată prin ironie usturătoare, nemulțumire, proastă
dispoziție etc.; sarcasm.
- 1855 RUSSO, Scrieri, 65: A treia pată e acrimonia cătră „nenorociții hrăniți cu literaturi străine”.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1869 FROLLO, Vocab., 60.
- 1871 LMD, I.
- 1888 Desbaterile Adunărei Dep., nr. 20, 333: Când s-a completat un număr suficient de cereri, s-au redeschis atelierele fără niciun fel de acrimonie din partea direcțiunei.
- 1935 Rev. Fundaț., nr. 1, 160: Lenin l-ar fi primit pe Răutu cu multă acrimonie.
- 1947 NEGULESCU, Filos. Renașt.2, III, 455: Un polemist, cunoscut mai mult prin violența și acrimonia – decât prin sentimentalitatea – sa, ne-a făcut în această privință, deși numai incidental, unele mărturisiri [privind plăcerile filosofiei].
- 1966 CĂLINESCU, St. Ist. Liter., 193: Fața sa … devenise puhavă … și un aer de acrimonie … o busumfla.
- 1969 România liter. (S.), nr. 13, 25: Miller face, în ultimii ani, figură de exilat în mijlocul unei Americi eruptive, plină de o vitalitate excesivă în efectele ei și căreia Europa totdeauna a avut să-i impute câte ceva, nu fără o anume acrimonie.
- 1980 PREDA, Cel mai iubit, I, 857: Rostită sec această vulgaritate cu acrimonie totuși, disprețuitoare și rece. Alteori însă cu grijă nepăsătoare.
- 1981 Viața rom. (R. US), nr. 3, 68: Venit din alt ev, autorul dă consilii cu o acrimonie ce contestă în subtext propria sa structură intolerant-vindicativă, de crunt anahoret dedat la darul vorbirii.
- 2011 România liter. (S.), nr. 2, 11: Nu mai puțin, N. Manolescu e taxat cu acrimonie pentru cutezanța de-a fi afirmat însemnătatea, am zice obiectivă, a Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca.
Încă 11 citate
✧
P. anal.
- 1860 CUPARENCU, Învăț. Med. Vet., 41/6: Turbarea câinilor … este o viță de nebuneală sau boală grozavă, stă întru înstrăinare de sineși a umezelilor și în acrimonie, sau ascuțime.
– Accentuat și: acrimónie (1816 ap. URSU – URSU, Împr. Lex., II, 71).
– Var.: acrimónă s. f.
– Din lat., it. acrimonia, fr. acrimonie.
Referințe bibliografice:
1988 DEX – S; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
