ACRÍME s. f.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACRÍME s. f.
1. Proprietatea de a fi acru2 (I 1); acreală (1).
  • <1551–1553> Ev. Sl.-Rom. 58v/2: Că nu zise se se ferească de acrimea pânei, însă de învățătura fariseilor și derepților.
  • c. 1650 D. Val.-Lat., 71.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 11.
  • <1780–1801> MICU, D., 65.
  • 1785 PIUARIU-MOLNAR, Ec. Stupilor, 188/6: De acrime [albinele] să feresc.
  • 1807 OBRADOVICI, Carte Orând. Ec., 16/3: Gunoiul iaste tocmai așa pământului precum și plămădeala (aloatul) de acrimea aluatului.
  • 1815 MELCHISEDEC, Chron. Hușilor, 412: Vița de va fi bună, și mlădițile vor aduce roadă dulce, iară rădăcina fiindă pădureață, și mlădițile vor rodi aseminea acrime de strepezit dinții.
  • 1838 ALBINEȚ, Macr., 115/1: Să amestecăm totdeauna bucate de plânte cu de carne, fiindcă cele dintâi sângur mâncate au în sine multă acrime.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1859 CODRESCU, D., II, 1 2672/42: Acrime a vinului.
  • 1861 PETRI, Vocab.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1887 HEM, I.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 37.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1904 T. SIMIONESCU, Carte Bucăt. Veget., 110: E oprit[ă], din pricina acrimei fructelor, întrebuințarea vaselor de fier și de aramă.
  • ante 1907 MARIAN, Bot. Pop., II, 293: Româncele din Bucovina … întrebuințează întreagă planta aceasta la spălarea vaselor și mai cu samă a oalelor în care pune laptele la prins, din cauză că întreaga plantă, dar mai ales bubușluiele ei cele ghimpoase au puterea de-a scoate toată grăsimea și acrimea dintr-însele.
  • 1916 LUPESCU, Din bucătăria, 96: Când cartofele și verdețurile au fiert bine, se pun într-o oală mai mare, se toarnă peste ele borș, potrivindu-se din acrime.
  • 1936 S. MARIN, Carte de bucate, 143: Gustăm, potrivind sarea și acrimea.
  • ▭ În umplutură se adaugă zahăr (în funcție de acrimea fructelor).

✦ Înv. Gust acru2 (I 1), înțepător.
2. Înv. Mâncare sau băutură cu gust acru2 (I 1); acreală (4).
  • 1640 Prav. Gov. ap. ZANNE, Prov., IV, 538: Părinții au mâncat acrimea, adică agurida, iar dinții copiilor au strepezit.
  • 1642 Ev. Govora, 419: Părinții mâncară acrimea, iar feciorilor le strepeziră dinții.
  • 1803 PIUARIU-MOLNAR, Învăț. Sfranț., 98: În câtu-i pentru mâncare, poate mânca carne puțină, apă cu vin poate bea. Altă acrime, sau ce să poate acri, să nu mănânce.
  • 1806 ȘINCAI, Povăț. Ec., 9/17: Întru așa de mice dărăbuțe le dezghină, cât se pot amesteca cu sarea (acrimea) și uleiul.
  • 1837 EPISCUPESCUL, Apele Met., 37/7: Să se ia și până la săvârșirea băilor, cu dietă de împreunare, cu fereală de acrime și sărătură.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 14/45.
  • 1846 EPISCUPESCUL, Practica, 70/1: A se feri de rachiu, de vin, de cafea și de acrime.
  • 1858 DRĂGHICI, Doctorul, 46/24: Totodată să se ferească de acrimi și sărături.
  • 1860 CUPARENCU, Învăț. Med. Vet., 34/9: Cârdul trebuie desfăcut în mai multe părți, deosebind pe cel [animalul] bolnav de cel sănătos, și dându-i să mănânce acrimi, adecă: pentru râmători, brânză veche de oi, zăr acru, mazăre feartă cu slănină veche de-a lor, adaosă cu zăr acru.

3. CHIM. Înv. Acid (1); înv. acreală (5).
  • <1780–1790> AMFILOHIE HOTINIUL, Gram. Fiz., 208/15: Arama … de să disface în acrime să face verde.
  • <1806–1808> ȘINCAI, Ist. Naturei, 153: Metalurile sânt îndesate, opace și cu mult mai greale decât orice trup din natură. Dacă se poliesc, sclipesc, și la foc mare se topesc. Dară nu numai în foc, ci și în niscare acrimi așa se desfac, de se ved a-și muta firea din materia lor.
  • 1812 MAIOR, Învăț. Zăhar, 255: Mustul cel din tuleii de pre carii s-au cules rodul, stors, cuprinde în sine oareșice început amar de a plantei și acrime și muc ce nu se poate sâmți, care, de nu se vor scoate, nice de-o trebuință nu iaste mustul.
  • 1822 DRLU, I, 8.
  • 1825 LB.
  • 1838 ALBINEȚ, Macr., 131/1: Migdalele … cuprind în sine o acrime numită ațidum cerenic (acidum caereni), ce este foarte vătămătoare.
  • 1842 ASACHI, Lex., 771/17: Mai toate acrimele se topesc în apă.
  • 1844 Propășirea, 2552/14: Prin analis s-a aflat că în un ceas din astă apă aburează acrime sau gaz carbonic.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1851 FĂTU, Apele Min., I/22: Apa în care se află sare, acrime și alte materii îngheață sau se preface mai cu greu în aburi decât acea curată. [Prefață]
  • 1859 CODRESCU, D., II, 3222/11: Acid sau acrime rozătoare care disolvează, desface încet, încet trupurile.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1871 LMD, I.
  • 1887 HEM, I.
  • 1935 VOICULESCU, Leacurile, 256: Acrimile (acizii) din poamele necoapte se preschimbă curând în săruri minerale.

✧ Sint. CHIM. Înv. Acrime de pucioasă | Acrime sulfurică | Acrime de vitriol = acid sulfuric, vitriol.
  • 1821 V. POPP, Apele Min., 29/20: Galițca de fier e făcută din acrime de pucioasă (acidum sulphuricum) și din fier curat. [Notă de subsol]
  • 1829 Acte Bas., I, 300: La o întâmplare de mai mare scădere a puterilor și apropierii morții, să se frece asupra stomahului cu acrime de pucioasă sau de sălitră, care după un civert de ceas să se spele de pre trup cu apă caldă.
  • 1842 ASACHI, Lex., 772/27: Acrime sulfurică, de pucioasă sau de vitriol (acidul sulphuricum) este o unire de sulfură cu oxigen în cea mai mare câtime pe a patra treaptă de oxidație.
  • 1847 WIDMANN, Apa Min., 9/18: După analisul urmat s-a văzut coprinzând: … idem cu acrime de pucioasă.
  • 1849 CORNEA, Encolpiul, II, 180/24: Acrime de pucioasă sau vitriolul.
  • 1851 FĂTU, Apele Min., 158/11: Această apă minerală cuprinde … mult fer și acrime de pucioasă.
  • 1871 Transilvania, nr. 8, 99: Acrimea fosforică, nitrogenul, varul și acrimea sulfurică, aci puse după însemnătatea lor, sunt cele mai prețioase pentru noi.

✧ Sint. CHIM. Înv. Acrime carbonică = acid carbonic.
  • 1813 MAIOR, Dis. Zăhar, 297: Trup spre trebuința aceasta mai întocmit este varul, carele e încă în condiția sau firea cea dintâi; carea o cheamă caustica (arzătoare), sau altul numai cu acrimea carbonică („Luftsäure”).
  • 1844 Propășirea, 256: S-au aflat oarece acrime carbonică, acrime de sare, pucioasă, natron, magnezie, var, cali, fer și iod.
  • 1851 FĂTU, Ape. Min., 97/7: Gazul de acrime carbonică … se află în oarecare ape sulfuroase răci.

✧ Sint. CHIM. Înv., rar Acrime idrosulfurică = acid hidrosulfuric.
  • 1851 FĂTU, Apele Min., 96/14: Acele ape se numesc sulfuroase care lucrează în trupul omenesc mai mult prin acrimea idrosulfurică ce ele cuprind.
✧ Sint. CHIM. Înv., rar (Calc după germ. Salzsäure) Acrime de sare | Acrime idrohlorică = acid clorhidric.
  • 1829 Acte Bas., 289: Să se afume cu gas de aceii tari acrime de sare – bumbacul, inul, cânepa, lâna, mătasa nelucrată și toate lucrurile făcute dintr-însele și neboite.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 771/39: Acrime idrohlorică.
  • 1844 Propășirea, 255: Prin aplicarea reaghenților s-au aflat că apa cuprinde următoarele: gaz carbonic slobod și legat, acrime de sare și de pucioasă.

✧ Sint. CHIM. Înv., rar Acrime nitrică = acid nitric.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 772/8.
  • 1849 STAMATI, Fiz. Elem., 9/4: Aborii sulfului … pătrund prin filele unei cărți groase și fac să se vadă literile scrisă c-o soluție de visput în acrime nitrică.

✧ Sint. CHIM. Înv., rar Acrime aliacă = acid alic.
  • 1849 CORNEA, Encolpiul, 180/25: Acrime aliacă și septonică.
✧ Sint. CHIM. Înv., rar Acrime arsenicală = acid arsenic.
  • 1837 J. CIHAC, Ist. Nat., 427/27: [Arsenicul] să întrebuințează la pregătirea acrimei arsenicale.
✧ Sint. CHIM. Înv., rar (Calc după germ. Milchsäure) Acrime de lapte = acid lactic.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 771/34.
✧ Sint. CHIM. Înv., rar Acrime tartarică = acid tartaric.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 772/51.
✧ Sint. CHIM. Înv., rar Acrime de plumb = amoniac.
  • 1852 STAMATI, Vocab., 160.
✧ Sint. CHIM. Înv., rar (Calc după germ. Essigsäure) Acrime de oțet = acid acetic.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 121/13.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 9: Sare ce are în sine acrime de oțet.
  • 1890 GROSSMANN, D. Germ.-Rom., 24: Acetic …, care are acrime de oțet.

✧ Sint. CHIM. Înv., rar Acrime fosforică = acid fosforic.
  • 1871 Transilvania, nr. 8, 99: Tocmai așa este și cu acrimea (acidul) fosforică.
  • 1871 Transilvania, nr. 8, 99: Acrimea fosforică, nitrogenul, varul și acrimea sulfurică, aci puse după însemnatatea lor, sunt cele mai prețioase pentru noi.

✦ Înv. rar Aciditate.
  • 1846 PENESCU, Man. Ec. Casn., 18/7: Capul copilului este încărcat de umezeli care, căzând în gură, slăbește sau moae țesătura gingiilor și adesea prin acrimea lor … le suppune eritații[i].
  • 1853 LITINSCHI, Man. Agron., 7/18: Pământul acesta … suge acrimea pământului și este foarte activ.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 172/1.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 9: Acrimea, însușirea, calitatea acidului.

4. MED. Înv. Senzație de arsură și de gust acru2 (I 1), provocată de aciditatea gastrică în exces; concr. aciditate la stomac; acreală (2).
  • 1821 V. POPP, Despre apele min., în Șc. Ardeleană (2018), IV, 594: Această apă … ajută în acrimea stomahului, în ipohondrie, melanholie și alte patimi ce să nasc din necurățeniia dinlăuntru.
  • 1842 EPISCUPESCUL, Practica, 396/4: [Boală] s-arată fără altă învederată pricină, … cu deasă înghițire de o acrime de stomah.
  • 1847 WIDMANN, Apa min., 12/37: Boalele din lăuntrul trupului … mistuială stricată, flegme și acrime în stomah.
  • 1849 CORNEA, Encolpiul, I, 125/7: Foamea câneescă … vine din ațițarea acrimelor din pântice.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 72/30: Absorbant … se zice de doftoriile care au însușirea de a sorbi acidele, acrimile ce se formează în stomah.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., II, 225: Acrimea acidului din stomac.
  • 1875 Telegraful (Buc.), nr. 1 085, 4: Balsam unguresc de stomac și de răni a lui Seehofer în flacoane, 40 kr. cu un efect eccelent și aprobat contra emoroidelor, astupărei opiniatre, rea digestiune și acrime stomacului.
  • 1895 CRĂINICEANU, Igiena, 240: Acusarea ce se face mămăligii că ar fi indigestă nu poate fi justificată, decât pentru persoanele acelea cari nu sunt deprinse cu ea sau cari sufer de boale de stomac, ce favorisează desvoltarea acrimilor prin transformarea materiilor amiloide conținute în mare cantitate în făina de porumb.
  • 1910 BIANU, D. Săn.: Pentru ca să combatem acrimile de stomac trebuie să neutralizăm acidul sucului gastric cu ajutorul substanțelor alcaline.
  • 1918 SLAVICI, Pov., II, 256: Sunt oameni care, având acrime-n stomac, își fac sie înșiși viața nesuferită, căci nu le priește nimic.
  • <1930–1935> MIHĂESCU, Criza în barou, 225: Mihnea avu o tresărire subită și simți o acrime sufocantă înălțându-i-se din coșul pieptului spre gâtlej, acaparându-i și muindu-i coardele vocale.
  • 1935 VOICULESCU, Leacurile, 255: Bicarbonatul … [î]l dăm celor ce sufer de acrimi în stomac.

5. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 15/4.
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 192: Cronicele românești acuză cu acrime viclenia făcută de Sig[ismund] abdicând în favorul card[inalui], numai ca să poată face pace cu turcii.
  • <1855–1856> SBIERA, Pov., 285: Crezând că popa voiește numai să-l înșele…, i-au zis cam cu acrime: „D-apoi și aieste lucruri ce spui dumneata, or fi poate bune pentru cine or fi, dar pentru mine nu se potrivesc” .
  • 1859 CODRESCU, D., II, 1 2672/44: Apăsare, acrimea, serbezimea în vorbire.
  • 1862 PONTBRIANT, D., 8: A vorbi cu acrime.
  • 1865 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 56: Nu numai la noi, ci și aiure acrimea cotidiană te poate face până și poet.
  • 1918 SLAVICI, Pov., II, 256: Ea avea acrime-n suflet și le făcea viața nesuferită celor nevoiți a-și trăi zilele cu dânsa.
  • 1930 SADOVEANU, Baltagul, 596: Pentr-un pahar de vin s-au spus destule vorbe, încheie cu acrime crâșmărița.
  • 1942 SADOVEANU, Frații Jderi, III, 667: După cât pot eu ceti pe obrazurile oamenilor, acuma văd că are acrimea unei griji.

6. Rar Miros înțepător.
  • 1950 CAMILAR, Negura, II, 164: Aluatul, dospit bine de cu noapte, împrăștia în bordei o acrime tare, fugărind afară putoarea îmbâcsită între cei patru pereți.

– Pl.: acrimi.

– Acru2 + suf. -ime. – Sensul 3, calc după germ. Säure.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1937 ROSETTI, Ist. Lb. Rom., I, 121; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acru2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar