BOT.
1.
S. f. (La pl.) Clasă de plante cu embrionul lipsit de cotiledoane, a căror înmulțire se
face prin spori; (și la sg.) plantă care face parte din această clasă; înv. acotiledon (2).
- 1862 ANTONESCU, D.
- ante 1872 HELIADE-RĂDULESCU, Ist. Crit. Univ., 67: Din materia lor în distrucție [a bureților și polipilor] și care fu mai elaborată, mai lucrată, mai măcinată, în ramura sau catena vegetală născură un altfel de bureți mai fini, niște mânătărci sau ciuperci numite de știință acotyledonate.
- 1876 GRECESCU, Cat. Plantelor, 43: I-a Divisiune: Vegetale sporagene. Criptogame …, acotiledonate. [Titlu]
- 1898 Enc. Rom., I, 19.
- 1937 Enc. Agr., I, 48: Sub denumirea de acotiledonate se înțelegea[u] altădată toate criptogamele vasculare.
- 2006 NDU, 32: Ciupercile, mușchii și ferigile sunt acotiledonate.
Încă 5 citate
2.
Adj. (Despre plante) Cu embrionul lipsit de cotiledoane; fără cotiledon; înv. acotiledon (1).
- 1898 Enc. Rom., I, 30: Acotiledon sau acotiledonat.
- 1903 TDRG, I, 15: Plantă acotiledonată.
- 1983 LR, nr. 2, 159: În cazul în care substantivul se folosește mai ales la plural s-a dat în cuvântul-titlu forma de plural, iar forma de singular posibilă, dar cu circulație restrânsă sau fără circulație, în paranteze rotunde: acotiledonate s.f. pl. (sg. acotiledonată).
Încă 2 citate
– Scris și: acotyledonat.
– Pl.: acotiledonați, -te.
– Var.: acotiledonée (scris și: acotyledonee) (1862 ANTONESCU, D.) s. f. pl.
– Din fr. acotylédoné.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1929/1930 Enc. Minerva; 1973 GOLDIȘ POALELUNGI, Lʼinfluence du fr.; 1975 DEX; 2023 DELR2 s. v. cotiledon (delr.lingv.ro).
