BOT. Înv.
1.
Adj. (Despre plante) Care nu are cotiledoane; acotiledonat (2).
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 14.
- 1859 CODRESCU, D., I, 81/7: Acotiledon, se zice de plante în a cărora sămânță nu s-au găsit pănă acum cotiledoane.
- 1861 BARASCH, Man. Bot., 40: Jussieu a împărțit plantele în trei mari secțiuni adecă în acotiledoane (fără flori, fără semințe și fără embrion) … monocotiledoane … și în plante dicotiledoane.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I. [Suplement]
- 1871 LMD, I, 24: Plantele acotyledonie se numesc și inembryonie.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1899 Arh. Iași, nr. 5–6, 686: Jussieu însă, care servește de bază mai tuturor clasificațiilor moderne, împarte regnul vegetal în 3 mari diviziuni: acotiledoane, monocotiledoane și dicotiledoane.
Încă 8 citate
2.
S. m. și n. (Rar la singular) Acotiledonat (1).
- 1850 BREZOIANU, C. Agric., 490/2. Acotiledoni foioși. [Titlu]
Încă 2 citate
– Pl.: acotiledoni, -one și (n.) acotiledoane.
– Var.: acotyledóniu, -ie adj.
– Din fr. acotylédone.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1907 PHILIPPIDE, Specialistul rom., 88; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1 ; 1931 CADE; 1973 GOLDIȘ POALELUNGI, Lʼinfluence du fr.; 1975 DEX; 1978 Form. Cuv., II, 41; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. cotiledon (delr.lingv.ro).