MUZ.
1.
Adj. (Despre sunete muzicale) Care ține de acord; care intră în componența acordului.
- 1902 Gazeta de Transilv., nr. 187, 3: Artista a desfășurat extraordinara ei abilitate, mai ales în jocul acordic, perfecta ei singuranță și foc în predare, iar în Adagio religiose (Es-dur) frumseța tonului și adâncimea sentimentului a[u] captivat pe ascultător în mod neobicinuit.
- 1938 Rev. Fundaț., nr. 12, 561: Atonalismul lui Debussy, care este un colorist prin excelență, menține încă acordul ca element principal al construcției muzicale. Aici sunt puternice influențele bitonale și politonale, care dau impresia unei supreme sforțări de menținere a edificiului acordic.
- 1965 Muzica (R.), nr. 1, 12: Stil … polifonic și acordic.
- 1973Muzica (R.), nr. 4, 25: Pedala se coagulează uneori în suspensii acordice de scurtă durată.
- 1979 D. Muz. (1979), 200: [Sistemul de notație este] folosit în sec. 16–17 pentru scriitura acordică a unor instrumente (orgă, lăută, chitară).
Încă 4 citate
✧
P. anal.
- 2019 MERCEAN-ȚÂRC, Muzicoanalitice, 92: Controlul armonic al suprapunerilor este conceput în mod deosebit de subtil, elastic: procedeele mixturii/ terțe, sexte, cvarte … îmbinate cu momente acordice sau cu temporare evoluții în cel mai pur linearism.
✧
Fig.
- 1955 Flacăra, nr. 23, 16: Cititorul își amintește, desigur, de caracterizarea pe care am făcut-o, nu demult, armoniei; această latură a limbajului muzical o priveam ca pe un veșmânt acordic, ce îmbracă și amplifică melodia căreia i se subordonează.
- 2008 D. Term. Muzic.2, 212: Figura barocului și a clasicismului are un substrat acordic pronunțat.
Încă un citat
2.
S. f. Tehnica folosirii acordurilor; p. ext. disciplină care se ocupă cu studiul diferitelor acorduri muzicale.
- 1960 Muzica (R.), nr. 8, 12: Acordica și octavele atât de dragi compozitorilor romantici.
- 1970 Muzica (R.), nr. 7, 12: Sistematica sonoră de simultaneitate are aci o înfățișare specifică ce poate fi rezumată în câteva puncte: 1) Tratarea chorică este aproape inexistentă … 2) acordica rezultată nu justifică distincția tradițională dintre stratul „melodiei” și stratul „acompaniamentului”.
Încă un citat
– Pl.: (1) acordici, -ce.
– Acord + suf. -ic. Cf. germ. Akkordik, akkordisch.
Referințe bibliografice:
1966 DN2; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acord (delr.lingv.ro).
