Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACOPERÍ vb. IV
I.
1. Tranz. A pune sau a întinde pe deasupra, în fața ori împrejurul cuiva sau a ceva, pentru a proteja sau pentru a ascunde.
  • 1570 CORESI, Liturghierul, 146: Așijderea diaconu deaca va sfârși pre cin și sfânta lingură să o puie în potiri și sa o acoapere cu pocrovul.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 265: Iară ce va rămânea den pocroave, de acoperimântul cortului, … slobodzi-o în gios pre coastele cortului, … și cortul de îmbe laturile să acopeie.
  • <1592–1604> Floarea Darurilor <1592–1604>, 120: Derept aceaea lume toată stă ca o masă mare, cu un licinic mic prejuru ea. Și de trage unu să se acopere, el descopere soțului și genuchele.
  • 1648 N. Test., 259: Atuncea vor înceape a zice: Măgurilor, cădeți spre noi, și dealurelor, acoperiți-ne.
  • 1652 Îndreptarea legii, 558: Oare după priceaștenie și după ce va aduna în potiriul sfânt și-l va acoperi preotul sau diaconul și vor veni niscare oameni vrând să se priceștuiască, putea-va să-1 descopere și să gătească sfântul potiriu să dea de într-însul, au ba?
  • sec. XVII Palia istor., 151: Și mearseră, de ascunseră galbenii, … și-i îngropară supt rădăcina a trei leamne, și-i acoperiră cu țărână.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, septembrie, 44: Și-i despoiară de la spate până la frunte și-i acoperiră svântul obraz cu piialea.
  • 1688 Biblia (1688), 71: Și va aduce dentr-însul aducere de rod Domnului seul ce acopere pântecile și tot seul ce iaste preste pântece și amândoi rănichii și tot seul ce iaste preste ei.
  • 1796 Secreturi, 19r/10: Așijderea face de vei trece acele dzmicele de vițe printr-o trestie până să se unească împriună să se facă tot una, umplând trestia înlăuntru cu pământ bun, și acoperindu-o pre dinafară cu altă legătură, după cum fac și la altuirea pomilor.
  • c. 1832 I. GOLESCU, Cond. I, 38r/10.
  • 1836 ASACHI, Cul. Poezii, 101: Lice, anii te subjugă Ș-a ta viaț-a-mbătrânit-o! Dar tu hâdă și țifnoasă Vrei să pari încă frumoasă? Cele coame tot cărunte Le încingi de cununele, Ca s-acopere pe frunte Bătrâneților zbârcele, Și cu haruri cumparate Îți dregi fețile vargate.
  • 1846 PENESCU, Man. Ec. Casn., 73/4: [Găinile] vor împlini această condiție … De au trup bine format și coadă largă ca să poată acoperi ouăle: căci acele ce n-au coadă nu sunt bune de clocit.
  • 1852 PÂCLEANU, Ierusalimul, I, 59/30. Un superb fenic îl acopere cu ramurele sale.
  • 1861 BARASCH, Man. Bot., 21: Mugurii sunt acoperiți cu niște învelișuri tari, colțuroase.
  • 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 187.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 107: Buza de de-asupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea dedesubt atârna în jos, de-i acoperea pântecele.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1937 GEORGESCU-TISTU, Orientări, 85: Bradu crește, nu prea crește, Dar vița l-acoperește, Și, pă drum cine trecea, Tot de dragoste vorbea.
  • 1943 CĂLINESCU, Șun, 12: Bolțile de sub pilaștrii foarte groși din dreapta sunt libere și dau spre grădina imperială, cele din stânga sunt acoperite cu perdele de mătase.
  • 1953 VIANU, St. Stil., II, 584: După ce și-a botezat oamenii, Rabelais ni-i înfățișează. Și firește, ceea ce izbește mai întâi este enorma lor dimensiune și colosalul manifestăriilor. Gargantua acoperă cu limba lui o întreagă armată, atârnă clopotele catedralei Notre-Dame de gâtul iepei lui, înghite pe o foaie de salată mai mulți pelerini, care scobesc apoi cu toiegele lor măselele gigantului, mănâncă și bea cantități greu de închipuit.
  • 1964 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 256: Pentru ca să acopere neajunsul pricinuit de lipsa nasturilor la pantalonii prea strimți, el își trăgea din când în când dinainte poalele redingotei vechi, de culoarea mucegaiului.
  • 1967 G. BARBU, Arta vindec., 255: Carcalechi notează că, imediat după intervenție, în apartamentul boierului s-a lăsat întunericul, deoarece ferestrele au fost acoperite cu perdele verzi, duble.
  • 1986 România liter. (S.), nr. 6, 1: Ei fuseseră cei care aerisiseră camera și acoperiseră cadavrul.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 108: O mare carpetă acoperea tot peretele de care era lipit patul.

✧ Fig.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 305: Firovimii arepile sale în susu-le întinsease, acoperind cu arepile sale scaunul milostiei și cu fața unul cătră alalt sta și căuta pre scaunul milostiei.
  • 1651 Psalt. Alba Iulia, 342: Fi-veț ca aripile porumbului argențite și a căruia aripile sânt acoperite cu aur galben.
  • 1831 HELIADE, Gram. Poeziii, 54/3: Toate eclogurile sale sunt aligorice și prin vălul ce le acopere se vede toată taina.
  • 1925 PILLAT, Limpezimi, 285: Dar soarele șăgalnic acoperă cu-aramă Șindrila putrezită și mușchiul de pe cramă.
  • 1940 STANCU, Poeme, 323: Te știu lacomă și-ți dau în dar Puful norilor să dormi pe el, Pledul zorilor, să te-acopere, Soarele, să-ți fie inel.

✧ P. anal.
  • 1876 EMINESCU, Cezara, 129: Fluturii curioși, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lui lung și negru, încât capul lui părea presărat cu flori.
  • ante 1889 EMINESCU, Prozele post., 106: Acoperea brațul ei, atârnând pe marginea patului, cu sărutări.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 201: Toate aceste semne, intens evocatoare ale unui trecut atât de mult rămas în urmă, au fost găsite la Ariujd, temeinică așezare preistorică se pare, cum niciun sat din lungul Oltului nu-și poate acoperi fruntea cu un nimb asemănător.

✦ Spec. A acoperi cu pământ un cadavru; a îngropa.
  • 1715 DIICHITI, Moreea, 70: Îngropa pe câte unul mai de treabă, dar la unii sta capul afară, la alții picioarele … că n-avea cu ce-i acoperi.
  • 1892 MARIAN, Înmormântarea, 206: În ceasul ist di pe urma… Te acopăr cu pământ Tu nu zici nici un cuvânt!
  • 1949 Viața rom. (R. US), nr. 7–8, 168: Ne-au povestit că au săpat șanțuri în pădure. Au dezbrăcat trupurile neînsuflețite ale celor pe care i-au dus cu o zi în urmă camioanele. I-au pus în șanțuri și i-au acoperit cu pământ.
  • 1967 Romanoslavica, 334: „Și porunci ucenicilor săi ca acoperindu-l să plece”. Adică: ucenicii să plece numai după ce-1 vor acoperi cu pământ în groapă.
  • <1990–1992> CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 182: Pentru a-l putea transporta până acolo ele reușiră, după multe strădanii, să-l lege pe un scaun și, mai împingând, mai săltând scaunul pe care se bălăngănea, gata să cadă mortul, au ajuns cu bine la garaj, au basculat trupul în groapă, l-au acoperit cu pământ și Dumnezeu să-l ierte…
  • 2001 Vieți paralele, 204: În Gura Chinetului, sus pe deal, în grădina unuia Ungureanu, am văzut cum l-a pus să sape groapa, noi eram în pădure după gard, a săpat groapa, l-a așezat cu fața, cu fața … către groapă și l-au împușcat. După aceea trei soldați l-au acoperit cu pământ, au bătătorit, au pus brazde … la loc și-au plecat.

✦ Tranz. și refl. A întinde un strat de pământ peste o suprafață pentru a o proteja sau a favoriza regenerarea solului.
  • 1786 Orând. Păd., 22: Numai rândul cel deasupra de năsip trebue să fie de o palmă de gros și pe deasupra acestui năsip să să pue și să să acoperă cu pământ sau cu lut bine bătut.
  • 1796 Secreturi, 12v/11: Să le acoperi cu pământ destul, apăsându-le cu mâinile.
  • 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 225.
  • 1887 SIMA AL LUI ION, Scrieri, 23: Culegând mlădițele, le clasificăm după soiuri, care de ce fel e și le acoperim cu puțin pământ la un loc umbros.
  • 1937 Enc. Agr., I, 92: Semințele fructelor consumate, căzând pe pământ în jurul locuințelor și fiind acoperite incidental cu pământ, au încolțit, crescut și dat fructe ca și acelea pe cari le-a adunat din depărtări mai mari.
  • 1958 Agrotehnica, I, 140: Grădinarii acoperă uneori semănăturile cu nisip sau cu țărână grosieră.
  • 1989 Studii, nr. 3, 278: Răsturnarea brazdei are consecințe importante în creșterea producției cerealiere, deoarece prin această răsturnare, plantele de la suprafață, se acoperă cu pământ, grăbind astfel procesul de descompunere, de eliberare a substanțelor nutritive din plante, care sunt redate solului, servind, astfel, noilor culturi.

✦ Tranz. și refl. A pune un medicament sau un pansament pe o rană.
  • 1905 BABEȘ, Opere, III, 148: Asemenea și la oamenii cu răni profunde și murdărie de pământ sau praf, dacă se acoperă rana cu praf de ser sau dacă se injectează ser, tetanosul nu se mai ivește.
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 89: Rana va fi acoperită cu un pansament steril.
  • 2004 MATEȘ, Patol. Animalelor, 54: Toaleta constă în tunderea și raderea părului de jur împrejurul focarului lezional pe o distanță de 10– 15 cm, după ce în prealabil rana a fost acoperită cu o compresă de tifon sterilă, în scopul evitării pe cât posibil a supracontaminării rănii cu corpuri străine.

2. Tranz. și refl. A(-și) înveli fața, capul sau corpul, a(-și) pune ceva pe cap pentru a (se) proteja, pentru a ascunde vederii, pentru a respecta prescripțiile religioase sau pentru a săvârși un ritual; p. ext. a (se) îmbrăca.
  • 1577 CORESI, Psalt., 316/16: Bărbatul capul să nu-l acoapere.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 186: Moisi acoperi fața sa, că nu cutedza căuta pre Domnedzeu.
  • 1648 N. Test., 258: Eșind afară, Pătru plânse cu amar. Iară aceia carii ținea pre Iisus, batgiocuriia, bătându-L. Și acoperindu-L, bătea-L preste obraz, și întreba pre El, zicând: Gâceaște cine iaste carele Te loveaște.
  • 1651 Psalt. Alba Iulia, 525: Fie-i lui ca veșmântul cu carele să acopere și ca brâul cu carele să să încingă pururea! 1
  • 652 Îndreptarea legii, 104: Și acel dar-cuprinde tot trupul arhiereului, cum se arată și mantia de acoapere pre dinsul.
  • 1676 Zosim, 186: Și iată-mă-s învălit cu acest voloc cu care o parte de trupu meu să acopere, iară o parte să veade.
  • <1678–1689> DANOVICI, Cronog., I, 84: Și daca îmbătrânisă nu să mai putia să să mai încăldzască în patul său, măcarî cu câte haine împărătești să vrea acoperi.
  • 1679 DOSOFTEI, Liturghie, 135: Cetele arhanghelilor, cu toată începătura și stăpânia, cei cu mulț ochi heruvimi și cei cu șese aripi serafimi, obrazele acoperindu-ș și strigând imnul: Aliluia!
  • 1688 Biblia (1688), 60: Și vei face lor nădragi de in, să acopere rușinea trupurilor lor, de la brâu până la coapse să fie.
  • sec. XVII Palia istor., 211: Culcă-să și-l acoperi cu hainele sale.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 164: Că măcar că cei mari strălucesc cu hainele ceale de mult preț și cei mici n-au cu să-ș acopere trupul … cei mari cu sila și putearea răsplătesc sudălmile, iar cei mici au îngeri sprijinitori în ceriu de pedepsesc pre cei ce-i obidesc.
  • 1813 Îndreptări moralicești, 10/19: Să ai grije să te acoperi cu haina ta.
  • 1826 IORDACHI HAGIU, Stihuri, 126: Am luat frunze din pom, Cârpindu-li cum putem Puțin mă acopeream.
  • 1836 HELIADE-RĂDULESCU, Hristianismu, 18/2: Un fel de glugă ce se ținea una cu vășmântul lui, pe care putea să o lase sau să o ridice după voe, și care în acel minut îi acoperea pe jumătate capul ca să-l apere împotriva arsurei soarelui.
  • 1858 DRĂGHICI, Doctorul, 12/17: Tot în aceiași vreme, cu spirtul fără amestecare de apă, să vor face frecături la pântece necontenit, și după frecătură să va acoperi pântecele cu flanelă, deasupra căriea să vor aplica tărâți fierbinți într-o legătură, și cu așa chip, de sigur să va însănătoșa bolnavul.
  • 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 185.
  • <1868–1869> EMINESCU, Prozele post., 111: El se lungi pe pat și s-acoperi cu rasa.
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 110: O manta neagră îl acoperea, prin creții căreia transpăreau delicatele lui forme.
  • 1910 DELAVRANCEA, Viforul, 143: Ce nu-ți acoperi capul, Arbore? – Lasă, Măria-Ta, să-l ude ploile, să-l viscolească zăpada și să-l bată soarele cum l-a bătut și Dumnezeu!
  • 1913 ANGHEL, Pov., 143: Un vast sombrero de sub care scăpau pletele blonde îi acopereau totdeauna creștetul.
  • 1920 BRĂESCU, Cum sunt ei, I, 115: Keti, cusătoreasa evreică, rămasă cu burtă de la nouă copii, cu ochelari rotunzi de sârmă cu ramuri înnădite de sfoară și legați peste bariș, cu un șal decoltat ce o acoperea ca un valtrap, are atâtea rochii de încercat, că nu mai prididește dulcețurile, cafelele sau ceaiurile ce-i oferă pe întrecute cucoanele.
  • <1930–1937> P. DAN, Urcan, 28: Se acoperiseră cu un țol vechi.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 393: Plutașii sunt zăriți de oamenii unuia dintre satele câmpiei, înaintând spre ei, și cerând de mâncare. Privirea le e de cremene și brațele vânjoase; altminteri s-ar putea crede că sunt niște cerșetori. Sunt aproape goi. Cămașa, în zdrențe, abia îi acoperă și ea le e singura îmbrăcăminte.
  • 1966 Romanoslavica, 392: Distingem tipul primilor oameni, de la Adam și până la patriarhi …, îmbrăcați primitiv în piei de animale, cei mai mulți cu bărbi mari, despicate și cu părul bine îngrijit. Femeile au trăsăturile senzuale, pieptul dezgolit, părul lung și buclat; la unele din ele … apare marama, care va acoperi capul tuturor femeilor reprezentate ulterior.
  • 1987 Banatica, 34: Partea superioară a corpului este acoperită cu o cămașă având mânecile lungi, ce se oprește în dreptul șoldurilor.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 296: Din depozitele cetății au fost luate printre altele: 39 cupe de argint, două coarne mari de bour cu cercei de aur la vârfuri, … nouă șaluri țesute pentru a acoperi capul zeiței.

✧ Refl.
  • 1937 BRĂESCU, Amintiri, 59: Mireasa, învăluită în raze de aur, în rochie albă, cu coada lungă de trei metri, ce ondula în urma ei ca șarpele, venea la braț cu mirele, bățos ca o lumânare, urmați de domni în fracuri și clacuri, ce pocneau ca pistolul când voiau să se acopere, de cucoane în rochii grele de atlas sau catifea, lucrate de m-me Kieser, croitoreasa elitei ieșene.
✧ Fig.
  • <1592–1604> Floarea darurilor <1592–1604>, 206: Să ne rugăm Domnului cum toată dzua de astădzi de păcate noi să ne ferească, … ochii noștri să-i acoapără spurcăciunea să nu caute.
  • <1665–1690> Let. Cantac., 205: Iar boiarii de la București tocmai atunce prinseră de veste că Dumnezeu le-au acoperit ochii și mintea.
  • 1683 ZOBA DIN VINȚ, Sicriul, 18: Cade-să cum să ne acoperim în destoiniciia Domnului nostru, a lui Isus Hristos, în ce chip să … învălăște omul ostenit în hainele sale.
  • 1814 ȚICHINDEAL, Fab., 147: Iar tu, fiica mea, ca cu viiața ta cea fără prihană și cu podoaba năravurilor tale neajungerea frumuseții feații tale să o acoperi și să o adaogi.
  • 1852 PÂCLEANU, Ierusalimul, I, 67/16: Vălul pudoarei acopere îndrăsnețele tale dorințe.
  • 1874 EMINESCU, Poezii, 62: Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor acopăr – e ură și turbare În ochii lor cei negri, adânci și desperați.
  • 1885 JARNIK-BÂRSEANU, Doine, 261. Dac-am văst că nu mai vii…, Patul mi-l așternuiu, Cu dragul m-acoperiiu.
  • <1930–1937> P. DAN, Urcan, 56: Fața îi era acoperită de aripa morții.

✦ A(-și) pune mâinile peste față, peste gură sau peste ochi.
  • 1813 Îndreptări moralicești, 6/24: Când îți vine a căsca, cu mâna sau cu năframa să-ți acoperi gura.
  • 1837 HRISOVERGHI, Antoni, 18/26: Își acopere fața cu mâinile.
  • 1897 Transilvania, nr. 5–6, 111: După aceasta el își acoperi ochii cu ambele mâni.
  • 1912 DELAVRANCEA, Irinel, 83: Bătrânul a venit … pentru ca cineva să se ducă din casa asta! El are un băiat inginer! (își acoperă fața și plânge năbușit.)
  • 1935 SADOVEANU, Frații Jderi, I, 168: Te poftesc nu peste multă vreme, Ionuț, șopti ea acoperind cu mânuțele ochii tovarășului său.
  • 1949 CAMILAR, Negura, I, 120: Soldații își duseră brațele spre obraji să și-i acopere.
  • 1969 STANCU, Șatra, 90: Goșu se vârî sub căruță, se întinse în praf, își acoperi fața cu mâinile și încercă să doarmă.
  • 2012 Apostrof, nr. 9, 18: Mama, o ființă adorabilă și adorată de el (vorbind despre ea, vocea sa schița un fel de tremolo și își acoperea cu o palmă ochii, ca pentru a-și ascunde lacrimile gata să iasă).

3. Tranz. A astupa un recipient sau un orificiu al acestuia.
  • 1749 Carte de bucate, 153: Să acoperi bine ulceaoa cu hârtie, apoi cu capacul, să să nădușască bine.
  • 1846 MANOLACHI DRĂGHICI, Rețete, 103: Acopere tingirea cu un capac și las-o să fiarbă învălită cu jăratic până va scădea îndestul.
  • 1855 A. CANTACUZINO, Serile, 65: Capacul cu care era acoperit vasul ieșea de o șchioapă peste doage și cine intra în casă nu putea ca să mă vadă.
  • 1918 BRĂESCU, Boțan, 41: Spuni mata, ti rog, madamii, să deie tinjirile deoparte și să le acoperi bini.
  • 1939 M. SEVASTOS, Carte de bucate, 286: Acoperim vasul cu capacul, îl punem pe mașină, la foc scăzut și prăjim puii până sunt pe jumătate gata.
  • 1952 Viața rom. (R. US), nr. 7, 94: Știe cum trebue să fie focul ca să fiarbă. Și, toate acestea le face așa cum se cuvine, dar nu se gândește la pisică și uită deschisă ușa de la cămară. Nu acoperă oala cu o sită, iar pisica o răstoarnă.
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 13: Laborantul acoperi cu grijă cafeaua, nu voia să se răcească.

✧ Refl. pas.
  • 1835 DRĂGHICI, Doctorul, 35/4: Piste feredeu să se acopere cu un lucru gros și des.
  • 1907 MARIAN, Bot. Pop., III, 455: Se acoperă oala bine, se pune la foc și așa se lasă apoi să mocnească vreo câteva oare.
  • 1981 Magazin, nr. 1 258, 3: Se acoperă cratița.
  • 1998 ROMAN, Bucate, 438: Se acoperă oala și se pune la fiert pe foc mic, amorțit de țigle (dar mai bine în cuptor sau sub țest), cel puțin trei ore, cum e scris sarmalelor.
  • 2006 Universul plantelor4, 67: Se acoperă [vasul] 10–15 minute. Se strecoară. Se beau 3 căni pe zi.

4. Tranz. A pune acoperiș unei clădiri, unei construcții.
  • jum. sec. XVII-lea MILESCU, Patru apologii, 79: Când face casă, atuncea cu toată putința lui silește să … o acopere foarte bine, pentru căci va să lăcuiască într-însă.
  • 1682 Nifon, 90: Biserica și chiliile le-au umplut de frămseți și li-au săvârșit de acoperemânt; iar biserica și tinda o au acoperit tot cu plumb și au pus pe la ferestri cu sticle și o au și târnosit cu blagosloveniia arhiereului și a protului și altor egumeni de la alte mănăstiri.
  • 1735 Cond. Mavrocordat, II, 560: Când s-a tâmpla să să strice acoperemântul besericii, să aibă a să acoperi cu bani din vamă.
  • 1783 St. Doc., XIV, 114: Afară din mănăstire, câte schituri sânt [pă afară], și câte sfinte biserici pă la moșii, toate eu le-am acoperit.
  • 1877 Telegraful, nr. 1 644, 3: Se tocmi a acoperi casa și a lucra o parte din toamnă și mai toată iarna și câștigă 600 de lei.
  • 1883 Rev. Ist. Arheol., II1, 63: În anul 7097 (1589) Iunie 24, [Ioan Petru Voevodă] acoperi Biserica Mitropoliei.
  • 1921 BRĂESCU, Cum sunt ei, 93: De asemenea, nu o dată s-a întâmplat ca ducându-se să-și vadă iapa, colonelul să dea peste Drăgoi pietruind șosele, sau în picioare, cu barda în mână, acoperind grajdul.
  • 1943 C. C. GIURESCU, Ist. Rom., II1, 153: La Constantinopol, [Neagoe] a acoperit din nou cu plumb biserica Patriarhiei.
  • 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 39: În regiunile de munte, pentru a acoperi casa se foloseau brazde de pământ cu gazon.

✧ (Cu pronumele în dativ)
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, 97: Ai scăpat ușor. Dacă te-ar fi pârât cineva că ți-ai vândut vitele, nu te-ar fi primit. … Eu nu le-am vândut să le beu. Mi-am acoperit casa și mi-am îmbrăcat copiii.
✧ Refl. pas.
  • 1794 ap. URECHIA, Ist. Rom., VI, 223: Biserica să se acopere și să fie doi preoți de mir.
  • 1934 D. BOTEZ, Ghiocul, 72: Și doar, după moartea lui s-a schimbat ceva din atmosfera care apăsa pe toți; s-au aerisit odăile, s-a făcut o grijitură generală, s-a acoperit casa cu tablă zincuită, s-au zugrăvit odăile.

5. Tranz. A astupa o groapă sau o cavitate; spec. a pune o lespede, o piatră funerară deasupra unui mormânt.
  • 1678 Cheia înțelesului, 79: De va deșchide oarecine un puț sau va săpa groapă și nu o va acoperi și va cădea într-însa vițelul sau asinul, stăpânul groapei, ca să plătească pagubă prețul dobitocului.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, octombrie, 72v/1: Păzî de acoperi puțul și păzâia pregiur svântul, de-l grijiia și-l ospăta, cu mare osârdie de suflet.
  • 1715 DIICHITI, Moreea, 27: Iar biserica unde iaste mormântul lui Sfeti Dimitrie o au făcut giamie, și mormântul iaste acoperit cu marmurea ceia de atunci.
  • 1843 Arh. Rom,, II, 402/16: Peatra care acopere sfintele oase a lui Ștefan cel Mare este o întreagă lespede de marmură bătută, frumos glănțuită.
  • 1865 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 196: În fiecare unghi e o așa-numită stanță, adecă o plață semicirculară, un altar și pre păretele den fund un tabel a fresco den patimile lui Crist. Tocmai deasupra un spațiu pătrunghiular pardosit cu pietre tăiate și ermetice încheiate, acopere fosa comună pentru săraci.
  • 1876 EMINESCU, Cezara, 121: Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încât suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este – o stâncă mișcătoare ce acopere măiestru gura unei peștere care duce pân-înlăuntrul insulei.

✧ Refl. pas.
  • 1916 ATILA, Peștii, 147: Se desparte … vasul prin patru pereți în cinci despărțituri sau încăperi, se acopăr cu chepenguri și lacul e gata.
II.
1. Tranz. și refl. A cuprinde din toate părțile; fig. a (se) învălui; a copleși; a (se) ascunde vederii, a face să dispară.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 154: <Și> puse-i pre nedejde și nu se în<f>ricară, și vrăjimașii lor acoperi-i marea.
  • <1567–1568> CORESI, Tâlcul Ev., 163: Încă el grăiia, iată nuor luminat acoperi ei și, iată, glas den nuor grăi: „Acesta iaste Fiiul Mieu”.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 31: Așa crescură apele tare spre pământ și acoperiră-se toți munții înalți de supt tot ceriul.
  • <1592–1604> Floarea darurilor <1592–1604>, 142: A patra, fu țânțarii, că acoperiră tot pământu.
  • 1620 MOXA, Cron., 145: Ce nice un bine pre lume nu iaste ca să nu se amestece cu scârba și cu mult amar: soarele-l acoper nourii.
  • <1642–1647> URECHE, Let., 144: Iară oastea tătărască și putearea împărăției turcești ca un puhoi degrabu ce vine acoperitu-l-au.
  • 1648 NĂSTUREL, Varlaam și Ioasaf, 305: Derepții vor luci ca soarele, iară pre păcătoși acoperi‐i‐va întunearecul șî rușânea veacului.
  • 1651 Psalt. Alba Iulia, 651: Suflat-ai vântul Tău și-i acoperi pre ei marea, înghiți-i apa ca plumbul, întru ape iuț.
  • 1678 Cheia înțelesului, 179: Toți păcătoșii vor cădea în iad, după aceaia pământul iarăși să va strânge la locul său și va acoperi pre ei.
  • sec. XVII Învățăturile lui Neagoe, 240: O, fătul mieu, căci nu acoperi mai bine pre mine pământul decât pre tine, ce mă lasă la bătrânețele mele.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, septembrie, 37v/13: Ca o negurițî l-a acoperit s-au turnat pre capul sv[i]nții sale untdelemn și apă.
  • 1688 Biblia (1688), 58: Și zise Domnul cătră Moisi: „Întinde mâna ta pre mare, și să se așaze apa și să acopere pre eghipteani, și preste cară și peste călăreț”.
  • 1749 Carte de bucate, 105: Deci pune ceapă tocată și apă să-l acopere un deget-doao, piper, scorțișoară, sare și șofran, puțintel vin au aguridă, au zeamă de lămâe, și-1 fiarbe.
  • 1786 St. Doc., XIV, 205: Numiții răzași fără dă dreptate și în silnicie au acoperit dă toate părțile moșioarăle acestea … și judecându- ne cu dânșii, s-au dovedit prin judecăți înpresurarea ce au făcut sfintii mănăstiri.
  • <1801–1812> BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 214: Noaptea cu neagra sa învălitoare Câmpi acoperisă și dumbrave.
  • 1805 AARON, Patimile, 110/3: Astupați, acoperiți Pre acești rău împietriți!
  • 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 63: Nu eram încă la culmea muntelui Albina și îndată niște tunete se succedară prin o denaturare nemărginită și fulgerul ce lumină cu lumina sa electrică toată valea și munții sparse, pentru un moment, întunericimea norilor ce acoperise orizontul.
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 32: Orele nopții erau înaintate; pe cer se afla o mulțime de nori mici cari, împinși de vânt, aci acopereau luna: și făceau să cază pe fața pământului un întunerec adânc.
  • 1893 CULIANU, C. Cosm., 98: Ceia ce se înțelege prin forma generală a pământului este forma suprafeței apelor mărei cari acopăr peste ¾ din întinderea sa.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1899 ADAMESCU, Man. Ret., 33: [Soarele] este podoaba ceriului, pentru că el îl zugrăvește cu razele sale cele strălucitoare și-l acopere preste tot cu lumină.
  • 1918 ISAC, Cartea unui om, 275: Noaptea mă acoperă cu vălul ei obosit și vrăjit.
  • 1920 REBREANU, Ion, 120: Celelalte fete le-o luaseră înainte cu vreo sută de pași, gălăgioase, vesele de răsunau câmpurile. Veni o cotitură bruscă și mai lungă, care le acoperi.
  • 1929 SADOVEANU, Zodia, 33: Sara acoperise valea și de pe răsărit năștea luna.
  • 1935 BOGZA, Țara, 12: Țara Moților se află în inima Munților Apuseni, nu prea înalți, dar acoperind o bună parte din întinderea Ardealului.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 62: O nesfârșită perdea de apă se lasă deasupra munților, acoperindu-i cu totul sub grelele ei falduri lichide.
  • 1950 CAMIL PETRESCU, Nuv, 160: Nori de praf acopereau totul.

✧ Refl. pas.
  • 1709 ANTIM, Didahii, 174: Cutremur mare se făcu de se acoperi corabia de valuri.
  • 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 63: Locul, din ce în ce, se acoperea de ceață.

✧ Fig.
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 49: O, somn … acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie.
  • 1895 VLAHUȚĂ, Poezii, 165: Copacii somnoroși ne chiamă, S-acopere iubirea noastră Sub parfumata lor maramă.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1914 TOPÎRCEANU, Parodii, 93: De unde vii și cine cărările-ți arată? Văzduhul se-nfioară și fruntea-nseninată, În valuri de lumină acoperind trecutul Nădejdii de mai bine care-mi întinde scutul, De-a pururi, preacurată, cu raze te-ncunună Sub pulberea uitării. Mărire ție, lună!
  • 1943 ISANOS, Versuri, 44: Clipă, desfă-ți aripile tale bogate; Mările se clatină departe, Undeva un curs de râu s-abate, Oamenii se nasc, Oamenii s-acopăr cu moarte.
  • 1945 NEGOIȚESCU, Scriitori moderni, I, 99: Un val străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfârșitului și imnul tăcerii.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 15: Glasul lui copilăros răsuna ascuțit în liniștea amurgului care începuse să acopere salcâmii.

✦ Fig. A caracteriza, la modul exagerat, pozitiv sau negativ pe cineva sau ceva.
  • 1859 PELIMON, Impresiuni de călăt., 58: Arendașul grăsuliu nu înceta d-a acoperi cu vorbele cele mai înjositoare numele a câtorva bărbați, cu care, ce e drept, România are mult a se făli.
  • 1907 Evenimentul, nr. 154, 1: Este, într-adevăr, desgustător modul cum tratează partidul liberal, prin presa sa, întregul colegiu de senat din Tecuci, cu atât mai mult cu cât pentru aceiași alegători, cu o săptămână mai nainte, îi acoperă cu laude de care acestora le era silă.
  • 1928 Opinia, nr. 6 366, 1: De ieri părea ca rușinos, azi e socotit ca moral. Ce se critica ieri, azi se acoperă cu laude.

2. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A (se) umple de sau cu ceva.
  • 1581 CORESI, Ev., 52: Păcatele erta-ți-se-voru, și va mearge dereptatea ta înaintea ta, și slava lu Dumnezeu acoperi-te-va.
  • 1653 Psalt., 350: Că pentru Tine am suferit batgiocură și acoperi rușinea fața mea.
  • 1688 Biblia (1688), 494: Am adormit întru rușinea noastră și acoperi pre noi necinstea noastră, pentru căci înaintea Dumnezăului nostru am greșit noi și părinții noștri.
  • 1794 Calend. Viena, 30/35: Lacrimile Ghiudiulei, notariului și a … persoanelor care-l acompaniau faceau o priveliște tocheață, care acoperia pre Vanderstel cu confuzione.
  • 1812 MAIOR, Ist. Înc. Rom., 199: Limba se acoperi de cuvinte grecești.
  • 1837 POGOR, Zaïra, 144: Franțojii se obosiră di-a cerca nepriceput Clime care pentru dânșii Dumnezeu nu li-au făcut … Ei acopăr de corăbii pe ale Siriei mări Și Azia-nfricoșază dintr-ale Chiprului scări.
  • 1842 ALEXANDRESCU, Suvenire, 132: Dacă vreo cugetare C-o umbră de întristare Fruntea mea acoperea.
  • 1843RUCĂREANU, O mare leție, 40/10: Am plecat, singură, pe jos; picioarele-mi tremurau, o sudoare rece mi-acoperea fruntea, un glas secret îmi striga să merg spre perzarea mea.
  • 1852 PÂCLEANU, Ierusalimul, II, 84/23: O roșeață fără voe îi acoperi buzele.
  • 1857 ARISTIA, Parallela., LXVII2/10: Apoi nefiind mulțumit de a combate principiele lor, cearcă a acoperi persoanele lor cu ridicol și cu dispreț.
  • 1887 ap. CĂLINESCU, Viața Eminescu, 303: Corpul său e un adevărat putregai. Rănile ce-i acoperiseră mai tot corpul și care au dispărut momentan, sub influența curei suportată la Hall, s-au redeschis din nou și încă cu mai multă furie ca mai înainte.
  • 1902 BASSARABESCU, Pe drezină, 120: Cerul era acoperit cu nori groși.
  • 1933 SADOVEANU, Locul, 469: Acum înțeleg că era necesar să murim; însă eu m-am îndărătnicit a trăi, și pentru asta nu pot fi niciodată iertată. Emil e iertat și mai puțin pentru că a fugit în lume, acoperind de rușine un consiliu comunal.
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 366: Eteriștii erau siguri că, dacă s-ar adresa pandurilor un apel în numele țarului Alexandru, ei s-ar ridica până la unul, mai ales că și în 1821 ei aveau să lupte sub același șef sub care se acoperiseră de glorie între 1807 și 1812.
  • 1958 CIPRIAN, Amint., 166: În timp ce în Năpasta, de pildă, despre Ion Petrescu nu se scriau decât două-trei rânduri în rolul lui Dragomir, despre Brezeanu în Ion Nebunul ploua cu elogiile ca grindina, acoperindu-l cu o faimă de zeu descins direct din Olimp.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, 156: Tocmai când se anunță ceață și vânt cald în Ardeal, cerul Bucureștilor fu acoperit de nori vineți și groși.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 8: De douăzeci de ani, de când a închis prăvălia, rugina și praful l-au acoperit și oblonul de-acum face una cu zidul.

✧ Refl. pas.
  • 1853 ALECSANDRI, Suvenire, 140: Atunci când spaima crudă fiori suflă pin lume, Când tunetul se poartă vuind din loc în loc, Când marea frământată s-acopere de spume Și norii ca talazuri arunc spume de foc.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 259: Afară se acoperea cerul.

✦ Tranz. (Despre vegetație) A fi prezent din abundență.
  • 1814 ȚICHINDEAL, Fab., 270/9: [Văile] acoperite era cu cele mai alese lemne aducătoare de roadă care cresc în pământul Anatoliei.
  • 1863 ALEXANDRESCU, Meditații, L: Zambilele veștejite acoper pământul.
  • 1876 EMINESCU, Cezara, 121: Valea insulei … e acoperită de snopuri de flori.
  • 1891 VLAHUȚĂ, Nuv., 138: Scoborând, îmi reped privirile peste codrii de brazi ce acopăr munții dinspre miazănoapte.
  • 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 7: Munții … sunt acoperiți de păduri.
  • 1929 PILLAT, Tălmăciri, 400: Îngrămădiți cadavrele claie la Austerlitz și Waterloo, Îngropați-le sub mine și lăsați-mă să lucrez! Sunt iarba; acopăr totul.
  • 1937 BRĂESCU, Amint., 47: Caii, sătui de fân, îngenunchea, încercând să apuce, lungind buzele încrețite, din iarba plină de romaniță ce acoperea curtea.
  • ante 1963 CĂLINESCU, Lauda, 62: În deal copacii cresc cu coame uriașe Acoperind orașe Cu frunzele cărnoase întotdeauna verzi, Sub care cerul pierzi.
  • ante 1967 PANAITESCU, Intr. Ist. Cult., 26: În Antichitate și în Evul Mediu, pădurile acopereau cea mai parte a șesului muntean.

✧ Refl.
  • 1847 ARICESCU, Florica, 39/12: Natura era în timpul când arboru-nflorește; Când firul adie, când câmpul înflorește, Când cerul ne surride, când cântă filomila, Și când cu stofă verde s-acopere movila.
  • 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 34.

✧ Refl. pas.
  • 1968 STANCU, Șatra, 10: Cădea o ploaie care ajuta pământul să se acopere de iarbă.
✦ Tranz. (Mai ales despre zăpadă) A se depune în cantitate mare.
  • 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 199.
  • 1893 VLAHUȚĂ, Nuv., II, 160: Troiene mari acopăr câmpiile, gârla înghețată bocnă strălucește în curmezișul șesului.
  • 1913 GALACTION, Add., 108: Viitură multă și amestecată acoperea o parte din grădina părinților.
  • 1937 BRĂESCU, Amint., 19: Ninsese și continua să ningă, acoperind curtea.
  • 1938 MOROIANU, Săcele, 96: Afară vremea se încălzise de câteva zile și zăpada groasă care acoperea pământul se subțiase într-atât, încât pe coastele ondulate ale dealurilor pleșuve din fața satului se vedeau, pe ici, pe colea, brazde negre.
  • 1986 România lib. (Z.), nr. 12 839: Stratul de zăpadă acoperă aproape întregul teritoriu al țării.

✧ Refl. pas.
  • 1893 VLAHUȚĂ, Dan, 157: Ningea întruna, s-acopereau cărările; zăpada crește mereu, copacii, casele, toate se înecau într-o imensitate albă, neclintită, tristă.
✦ Tranz. A decora o suprafață cu imagini, desene, picturi.
  • 1876 Telegraful (Buc.), nr. 1 175, 1: Răspunse Corneliu, cu totul absorbit de esaminarea unei picturi fresce ce acoperea peretele.
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, III, 221: Biblioteca Camerei deputaților era o sală enormă, împodobită … cu două hemicicluri … și cu cinci cupole pe pandantivi; cum și acești pandantivi trebuiau să fie acoperiți cu pictură, aceasta făcea alte douăzeci de suprafețe triunghiulare.
  • 1954 Analele Acad. Șt., nr. 1, 42: Uitat într-un colț, panoul fu găsit de Leonardo, care-l luă, îl prepară și-l acoperi cu tot felul de imagini.
  • 1982 An. Inst. Ist. Arheol., 707: Spațiile dintre rândurile de discuri au fost decorate cu motive florale, fără a acoperi însă discurile.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 137: Numai pentru frescele interioare de la Văcărești picturile acopereau o suprafață egală cu a unui teren de fotbal.

✧ Refl. pas.
  • 2016 D. Artă modernă, 277: Câmpul alb al hârtiei pe care desenează se acoperă uneori de pete ample, sumbre și neliniștite.
✦ Tranz. A umple cu litere, cifre, texte.
  • 1907 Cat. Ms., I, 241: Cu mult mai ușor este a tocmi și a acoperi … o scrisoare cirilică cu litere drepte de mărime mijlocie.
  • 1943 ARGHEZI, Semne, IV, 123: Unii vor acoperi pagina onorabil, concentrând ideile vârând idee în idee, făcând cuvântul să absoarbă alte douăzeci și prezentând în pagină o figură deplină, din care nu se mai poate scoate nimic.
  • 1971 Viața rom. (R. US), nr. 9, 30: Mă așez în fața hârtiei pe care o acopăr cu litere, cu vorbe.
  • 2000 SANIE, Dăinuire, 94: Frontonul … este acoperit cu … unele litere … mai puțin lizibile.

✧ Refl. pas.
  • 1912 ANGHEL, Oglinda, 248: Fila albă de hârtie, ca un pustiu pe care pasul niciunei caravane nu și-a însemnat urma, ca un troian … îndurând robia coloanelor care se vor acoperi de litere, de negrele semne, de înfiorătoarele hieroglife ce sunt primii pași după care se vor lua atâția, ca să nu meargă nicăiri.
✧ Fig.
  • 1984 SIMION, Scriit., III, 200: Propoziții sunt corecte, doar sensul lor e absurd. Petre Stoica dă de regulă un sens mai grav ironiei lui aspre. Lângă joacă este și un protest, o amărăciune ce acoperă pagina.
  • 2008 Apostrof, nr. 8, 23: Se întâmplă să nu scriu chiar și când aș putea Acoperi cu scrisul meu Palma rotundă a unei femei – cu ultimul vers căzut peste fața de masă din bucătărie: Ești bătrân când scrii pe de lături.

3. Tranz. (Complementul indică realități auditive sau vizuale) A depăși în intensitate, făcând să nu se mai audă sau să nu se mai vadă.
  • <1694–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 559: Soarele cu a sa lumină toate stelele acopere și nevădzute le face.
  • 1899 ANESTIN, Călăt., 190: Răspunsul lui Aldin fu acoperit cu aclamări.
  • 1911 ANGHEL, Period., 200: Odăile parcă nu erau făcute pentru hodină și reculegere … fotoliile din jurul meselor, pentru altceva lăsate decât pentru a sta la sfat, covoarele pentru alt scop țesute decât pentru a ținea cald și a acoperi zgomotul când mergi pe ele.
  • 1926 TEODOREANU, La Medeleni, II, 151: Urale și ropote de aplauze acoperiră vocea lui Tonel, care făcea să vibreze geamurile și inima doamnelor.
  • 1935 E. IONESCU, Pub., II, 21: Și în momentele când o dezmierda pe Juliette, îi spunea la ureche poezii, admirabile poezii, pe care suspinele ei nu le puteau acoperi.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 175: Roțile trăsurii intrară în niște făgașe de pietriș, pricinuind scrâșniri ce acopereau cuvântul, încât birjarul nu mai putea să-1 audă.
  • 1950 CAMILAR, Negura, II, 41: Trenul se opri și răcnetele mulțimii acoperiră glasurile celor trei călători.
  • 1975 PREDA, Delirul, 44: Cântecul [flăcăului] se pierdu în depărtare și nu se mai auzi când se stinse: fu acoperit de cel al cocoșilor, care, de astă dată, izbucniră fără răgușeala adâncă dinainte de miezul nopții, țipau între ei, se făcea ziuă.
  • 1984 D. DUMITRIU, Ghica, II, 249: Pe străzi, micii vânzători de ziare urlau cât îi ținea gura: – Procesul dintre proprietate și țărani! Domnul Kogălniceanu atacă proiectul guvernului. Țăranul izgonit de pe bucățica lui de pământ! … Alții acopereau vocile celor dinainte: – Țăranii nu vor milă! Țăranii să aibă și drepturi, nu numai îndatoriri!

4. Tranz. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru protecție, în scop decorativ etc.
  • 1985 D. Artă Pop., 371: Smalțul care acoperă suprafața vasului este o glazură plombiferă, de culoare verde, preparată cu oxid de cupru, transparent, lăsând să se vadă fondul roșu sau culoarea galbenă obținută prin adăugarea de oxid de fier.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 186: Prin descompunerea metanului se obține o peliculă policristalină de diamant ce acoperă suprafața gemei pe o grosime de 1–5 nanometri.

✧ Refl. pas.
  • 1960 LTR2, VI, 613: Pentru mărirea rezistenței la conservare se acoperă suprafața dropsurilor cu un strat de zahăr cristalizat (brumare).
✧ P. ext.
  • 1950 CAMILAR, Negura, II, 171: I-am acoperit mormântul cu trandafiri, garoafe, bujori.
  • 1985 D. Artă Pop., 387: La exemplarele mai noi ornamentele acoperă suprafața bundiței în întregime, iar bordura de blană este înlocuită cu o imitație de lână neagră.

III.
1. Tranz. și refl. A oferi protecție și securitate; a ocroti, a apăra.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., 138: Muta-me-voiu în satu Tău în veaci, acoperi-me-voiu într-acoperămâ<n>tul arepilor Tale.
  • sec. XVII Învățăturile lui Neagoe, 284: Dumnezeu iaste mult milostiv și în toată vremea te va acoperi cu mila sa.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 227: V-au scos din robiia cea amară a lui Faraon … și dzua cu nuăr de zăduv vă acoperiia și în locuri fără de apă den piatră sacă cu apă vă adăpa.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 177: Supt cortul tău, Doamne, ca să n-aib sâială, M-ii acoperi-mă în cămar-adâncă, Să fiu fără teamă.
  • 1678 Cheia înțelesului, 119: Ca un vultur acoperi cuibul său.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața svinților, III, aprilie, 343: Ce iubitoriul de om și milostivul nostru Dumnădzău ce-au priimit pre sântul său Marco în curțile veacinice a împărățiii Sale să ne acopere și pre noi.
  • 1691 R. GRECEANU – Ș. GRECEANU, Mărg., 348: De am acoperit pre cineva, acum mă voiu acoperi, că greu și amar iaste ceasul acesta al despărțirii sufletului mieu, mai mult decât toate ceasurile.
  • 1836 ASACHI, Fabule, I, 293: Zi-mi cine te acopere De-a turmelor călcare, De mânioasa grindină, De-a vântului turbare?
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 81: Atunci ei [puii] îl scoaseră din pană și îl arătară; iară ea [zgripsoroaica], de bucurie, îl strânse în brațe și cât pe-aci era să-l înghiță, dacă nu l-ar fi acoperit puii.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 324: De altfel turcii care comiteau nereguli sau crime erau aproape totdeauna acoperiți de camarazii lor.

✧ Fig.
  • 1776 Mineiul Oct., 207/2: Cu rugăciunile tale acopere pre robii tăi de toată nevoia.
✦ Înv. A trece cu vederea; a ierta.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., 159: Lasat-ai fărădelegea oamenrilor tăi, acoperit-ai toate păcatele lor.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 295: Păcătosul den rătăcita calea a lui spăsi-și-se-va sufletul de moarte și se vor acoperi multul păcatelor.
  • 1577CORESI, Psalt. Sl.-Rom., 77: Ferice de cei ce li se acoperă păcatele.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 73: Deci svențâi apostoli au fost tremiși la noi …, și toate au răbdat, numai pentru ca să întoarcă limbile, să le aducă să cunoască pre Dumnedzău și să acopere păcatele lor.
  • 1648 N. Test., 413: Fericiți cărora s-au ertat strâmbătățile și cărora li să acoperiră păcatele.
  • 1653 Psalt., 695: Păcatele noastre, cu uitarea și cu mila Ta cea de vecie acoperi-le.

✦ A feri pe cineva de orice răspundere pentru acțiunile, hotărârile sau abuzurile săvârșite; a ierta.
  • 1923 REBREANU, Nuv., II, 237: Eu vreau dreptate! Strigă deodată ovreiul, simțind că îi fuge pământul de sub picioare. Apoi cu părtinire nu-i dreptate, domnule judecător! Adică pentru că dumnealor sunt avocați pot să bată pe oameni și judecata îi acopere?
2. Tranz. Fig. A ascunde informații despre cineva sau despre ceva; a tăinui.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 112: Fărădeleagea mea eu o cunoscui și păcatul mieu nu acoperii.
  • 1581 CORESI, Ev., 532: Și de-aciia i socotiia că vor putea acoperi și a ținea ciudesa, ca nemunuia să nu spue.
  • <1592–1604> Fl. Dar. <1592–1604>, 155: Așijdere și omul, când va să grăiască ceva menciuni, el acoapere cu nește cuvinte și aduce întru adevăr.
  • 1646 Prav., 68: Un tată sau feciorii lui, un frate sau muiarea, sau alte chipuri aseamenea acestora, de vor avea dentru dânși vreunul să fie fur și de-l vor acoperi și nu-1 vor spune, ce-1 vor ascunde și pre dâns și furtușagul lui.
  • 1652 Îndreptarea legii, 606: Ceia ce o caută [piatra] că iaste aceaia, merg la lumina ei și o află, iară deaca o află o iau, și când o țin și o duc, ori cu ce haine de o ar acoperi, zările ei tot es afară.
  • <1659–1681> Legenda Duminicii, 347: Întru răutăți feațele vă schimbați, lumina lăsa; și întunearecu iubi; adevăru acoperi; și creade minciunile.
  • 1691 R. GRECEANU – Ș. GRECEANU, Mărg., 51: Iară, de vei acoperi potrivă, ai și tu păcatul împreună cu acela, pentru că n-au zis prorocul că ai curvit, ce, cu curvariul împreună partea ta ai pus.
  • <1700–1710> N. COSTIN, Let. Țării Mold., 109: Iară Bomfin, istoricul unguresc, nicecum nu priimește această izbândă a lui Ștefan Vodă; ce el laudă în partea lui Matiiaș, craiul unguresc, vrând să acoperă ocara ungurilor.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 168: Numai mă mier de Miron logofătul, cum au acoperit acest lucru, de nu l-au scris.
  • 1752 Uricariul, II, 237/7: Înse aceasta s-au făcut nu că doar nu se afla la acea vreme vreunul din episcopii țării vrednic de păstoriea Mitropoliei; ce mai vârtos ca să se acopere numele cel de hainlâc al lui Antonie.
  • 1784 OȚELEA, Fab., 45: Că, după acești vestiți, casa trufașului Etas cu sânge și întristare s-au umplut și împărățiia lui Pelias de tot s-au stricat și spre aceea faptele ceale reale a Medeii pricină au fost, oare a sa nemiloasă și rea cugetare prin tot fealiu de amăgituri o acoperea și a frate-său mădulare în multe dărabe le-au rupt, ca, cu aceasta a sa fugă să și-o ușurează.
  • <1830–1831> ZILOT ROMÂNUL, Ist. Țării Rom., 79: Dator aș fi s-acoper, iar nu să defăimez, Pe cei de-un neam cu mine.
  • 1838 HELIADE, Teor. Lit., 73: Când cineva este liber a spune adevărul pe față, nu are nicio nevoie de a-l mai acoperi prin alegorii și fabule.
  • 1859 PELIMON, Impresiuni de călăt., 112: Proprietarii unor moșii, vrând a acoperi în ochii streinilor mizeria celor mai mulți dintre țăranii clăcași, aduc de exemplu pe câte un țăran ca acel sus arătat, zicând: avem oameni pe moșie ce posedă mii de galbeni!
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 104: Tu ai o judecată rece și vei ști să-mi descrii toată natura vizionară și înșălătoare a lucrurilor lumești; de la floarea ce cu naivitate minte, prin haina ei strălucită, că e ferice înlăuntrul gingașelor sale organe, până la omul ce acoperă cu vorbe mari, cu o ipocrizie vecinică care ține cât istoria omenirei, acel sâmbure negru și rău care-i rădăcina adevărată a vieței și a faptelor sale – egoismul său.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1915 Rev. Istor., nr. 11–12, 207: Nici cel mai abil comentariu nu poate acoperi un viciu de cuprins.
  • 1931 ARGHEZI, Cartea cu jucării, 22: Baruțu a găsit un ciocan și un cui și a dorit să bată cuiul în oglinda dulapului, – și nici n-a intrat. … Ba, ce e mai mult, s-a crăpat toată oglinda ca de trăznet, în zigzag, de-a curmezișul între colțuri. O ispravă atât de mare nu se poate acoperi cu nimic.
  • 1966 NEGOIȚESCU, Scriit., I, 63: Ca expresie retorică, „falnicul zbor” nu distruge aici emoția poetică, ci imaginea spațială sporește tocmai prin golul deschis în expresie. Abisul dintre traiectoria în sublim trist a vulturului și starea depresivă pe care o acoperă devine și mai izbitor.
  • 1967 G. BARBU, Arta vindec., 74: Pentru că informația se dovedi curând a fi mincinoasă și pentru că trebuia găsit un alibi care să acopere fuga lui Nicolae Vodă, credincioșii săi răspândiră știrea că el a părăsit orașul din pricina ciumei.

✧ Refl. pas.
  • <1678–1689> DANOVICI, Cronog., I, 82: Că i-au părut împăratului că daca va veni Iurie acasă să va culca cu muiaria-și și să va acoperi acel păcat și vor dzâce că iaste groasă de bărbatu-și.
✧ Refl. (În opoziție cu descoperi)
  • <1694–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 451: Sufletul plin de vrednicie, pre cât mai mult se acopere, pre atâta mai tare se descopere.
  • <1703–1709> N. COSTIN, Ceasornicul, 448: Cu cât să acopere mai multu, cu atâta să descopere mai multu.

✧ Expr . A acoperi cu vălul uitării v. văl.
3. Tranz. și refl. A (se) ascunde, a (se) pune la adăpost.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 232: Aceastea toate cu nedeajdea și cu credința sămt acoperite, carele în vreamea nuntei aceaiia să vor arăta și atunci să va da noaă bunătatea aceea veacinică.
  • <1659–1681> Legenda Duminicii, IV, 345: Dară voi unde veț avea a vă acoperi de mâniia mea?
  • 1916 ATILA, Peștii, 325: Ne vom piti sau acoperi bine după stuf.

4. Tranz. și refl. MIL. A apăra, a proteja un teritoriu; a întări un flanc; a sprijini o operațiune (militară).
  • 1703 Foletul, 140: Tari șanțuri să rădică, a să acoperi de nepriiateni, care vin ca un fulger.
  • 1829 Albina rom., 1271/34: Deși corăbiile de război s-au apropiet spre a acoperi desbarcul, focul celor dintâi au covârșit și însoțit cu valurile mărei cei tulburate au adus diviziei a doua mai atâta stricăciune.
  • 1878 MAIORESCU, Discursuri, II, 432: Cavaleria acestor divizii le acoperea la dreapta, spre Vid[in].
  • 1958 Studii, nr. 2, 30: Dispozitivul trupelor Armatei I Române era următorul: … Divizia 19 Infanterie acoperea teritoriul Banatului.
  • 1964 Ist. României, IV, 629: Ariergarda, pentru a acoperi retragerea coloanei, avea misiunea să mai reziste în redutele Opanez și Crișin.
  • 1985 Studii, nr. 4, 359: Ea [Elena Rișca] a fost cea care s-a oferit ca, împreună cu un luptător ceh, să acopere retragerea tovarășilor săi în momentul când au fost încercuiți de hitleriști.

✧ (Cu pronumele în dativ)
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 254: [Ipsilanti] a căutat apoi să-și acopere retragerea ocupând Breaza, Câmpina, Mânăstirea Sinaia, Câmpulung etc.
IV.
1. Înv., rar Tranz. A rezolva integral o problemă; a duce la bun sfârșit.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 59 [Ștefan] era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai.
2. Tranz. și refl. (Complementul indică sume de bani, datorii etc.) A plăti; a compensa, a echivala; a achita (1).
  • 1777 Acte judic., 9: Fiind protopop în jud. Gorj și trebuind, din poruncă domnească, să acopere dajdia ajutorinței de la preoții din protopopie n-a putut s-o împlinească și s-a împrumutat la negustori care îi cer dobândă mare.
  • 1852 Uricariul, III, 251/5: Vânzarea ei … deși nu acopere întreagă îndatorire a orășănilor, dar fiind de interes Sf[intei] Episcopii a o lipi și a îmbunătăți cu aceasta moșiea sa veche de alăture numită Bărbu, să se cumpere de orășăni, priimindu-o Preosfințiia Sa drept venit de 200 galbini anual.
  • 1892 MARIAN, Înmorm., 144: Banii ce se pun pe iconiță … acopăr cheltuielile înmormântării.
  • 1930 ELIADE, Isabel, 52: Aștept ultima leafă, doctore. Am acoperit biletul clasa III pe „British India Company”, până la Manila.
  • 1934 BOGZA, Pag. Contemp., 26: Stăpânii sondei aduc de la restaurante mâncare pentru toți cei ce trăiesc în zona erupției. Costul ei pe o săptămână e acoperit de țițeiul care țâșnește într-un singur minut.
  • 1943 ARGHEZI, Cartea cu jucării, 211: Golurile le acoperă el, din buzunare, fără să-și poată convinge asociații că într-o zi sau alta Banca poate să dea faliment.
  • 1961 VLASIU, Drum, 28: Truda țăranilor se irosea pentru câteva sute de lei, prea puține ca să acopere miile de la bancă.
  • 1964 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 19: Arendașa n-avea vreun interes să locuiască în casele cumnatului, care poate a continuat să se ocupe de moșie, ci s-a acoperit numai de banii împrumutați, dând acestuia un venit sigur pentru stingerea datoriilor.
  • 1988 Studii, nr. 5, 488: M.A.S. a acoperit cheltuielile de drum și cheltuielile în București ale savantului englez.
  • 1999 GOMA, Jurn., VII, 112: Ion Caraion a alcătuit și acoperit cheltuielile de imprimare ale unui volum semnat de prietenul Tudoran, aflat în România.
  • 2011 MO, nr. 19, 4: Bursele CEEPUS III vor fi folosite doar pentru mobilități și nu vor acoperi costurile globale sau cheltuielile organizatorice ori administrative.

✧ P. ext.
  • 1986 România lib. (Z.), nr. 12 843: Planul pe 1986 a fost pregătit din timp și acoperit complet cu comenzi și contracte încheiate cu diferiți beneficiari externi.
✧ Refl. pas.
  • 1844 BĂLCESCU, Scrieri, I, 77: Spre a se acoperi acele cheltuieli, spătarul ar slobozi (ar conțedia) … un număr hotărât de subofițeri și soldați, pe câte patru sau șase luni.
  • 1875 MAIORESCU, Discursuri, I, 181: Guvernul să se împrumute cu această sumă de bani … și să o plătească prin anuități, iar anuitățile se speră că se vor putea acoperi din sporul de venituri.
  • 1894 VLAHUȚĂ, Dan, 45: Vânzând moșia, s-acopereau toate datoriile cari se urcau la vro cinci mii de franci.
  • 1970 Studii, nr. 4, 707: Dacă nici în felul acesta nu se poate acoperi datoria, diferența se restituie în bani, calculându-se pentru ei o dobândă de 20% pe an.

3. Tranz. (Despre reviste, știri, lucrări etc.) A furniza informații despre anumite fapte, evenimente etc.
  • 1939 Rev. Șt. Medic., 832: În totalitatea ei, ancheta a acoperit o epocă relativ lungă.
  • 1981 Analele Univ. Buc. – Filoz., XXXIII, 169: Tot ceea ce poate servi acestui tip de ziar pentru a acoperi cu informații o anumită zonă geografică … cu anunțarea vânzărilor prin licitație, folosind afișe cu litere mari cât palma, cum scrie undeva Plaut.
  • 1982 România liter. (S.), nr. 11, 23: Informația directă acoperă practic toate zonele lumii.
  • 1991 CL, nr. 1–2, 125: Se pot distinge atlase destinate graiurilor unei singure limbi, care acoperă, adesea, teritoriul unui stat sau numai porțiuni ale acestuia.
  • 1994 An. Astron., 334: Au urmat Mariner-6 și Mariner-7 care au transmis … 7323 imagini care acoperă 90% din suprafața planetei.

4. Tranz. A asigura fonduri, produse și servicii necesare unei instituții, unui grup de oameni, populației dintr-o anumită zonă etc.
  • 1939 Rev. Șt. Medic., 478: Ministerului Sănătăței nu ar putea acoperi aceste nevoi decât într-o vreme prea îndelungată care ar reprezenta o prea mare pierdere de timp și de vieți.
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 184: Dar contribuțiile voluntare s-au dovedit insuficiente pentru a acoperi nevoile unei armate care ducea lipsă de toate.
  • 1970 Viața rom. (R. US), nr. 8, 15: Economatele noastre abia acoperă nevoile muncitorimii.
  • 1977 H. LOVINESCU, Autobiografie, 109: Prof, iartă-mă, dar vroiam să-ți atrag atenția în legătură cu intențiile dumitale privitoare la ciment. Producția fabricii acoperă nevoile noastre și la ora actuală ne satisface.
  • 1982 BLANDIANA, Proiecte, 147: Cele câteva sute de salcâmi ai păduricii nu aveau cum să le slujească și drept material de construcție, și drept combustibil pentru prepararea hranei și încălzit și, oricâți puieți ar fi plantat ei chiar din prima primăvară, aceștia nu aveau cum să crească suficient de repede ca să le acopere nevoile.
  • 2001 Lex. Fin. Bănci, III, 394: Economistul Ralph, de exemplu, consideră „echitabilă” orice impunere care acoperă nevoile statului.

5. Tranz. TELEC. (Complementul indică zone, arii) A asigura o recepționare corectă, a efectua anumite servicii.
  • 1999 Tribuna econ., nr. 44–52, 31: Rețeaua de telefonie celulară din Delta Dunării … acoperă 5 sate din regiunea Delta Dunării: Mahmudia, Murighiol, Maliuc, Mila 23 și Crișan.
  • 2000 Diagnoza probl. sociale, 158: Local există trei tipuri de posturi telefonice, în afara rețelei de telefonie mobilă … Satul Lazuri nu este acoperit de această rețea, deși au fost plătite sumele pentru conectare.
  • 2004 Rev. Istor., nr. 5–6, 11: Capacitățile sale de emisie [ale Societății Române de Radiodifuziune] nu reușeau să acopere, de cele mai multe ori, nici totalitatea teritoriului național.

V.
1. Refl. pas. A corespunde; a se suprapune; a se circumscrie.
  • 1865 I. POENARU, C. Agrimensură, 25: Calota sferică a unei sfere este o suprafață tăiată printr-un oarecare cerc mic; solidul ce se acopere de această suprafață se numește secment sferic cu un bas.
  • 1925 VIANU, Scriit. Rom., I, 329: Amănuntul teoriei lui Maiorescu nu se acoperă cu ceea ce în mod general formulase mai înainte despre ideea poetică.

✧ Tranz.
  • 1887 Epoca, nr. 359, 1: Țara știe că, în gura d-lui Ion Brătianu, cuvântul de patrie acopere ideea de gașcă, iar acela de sacrificiu pentru apărarea țerei însemnează gheșeft pentru colectivitate.
  • 1948 Filocalia, III, 250: Adevărul se descopere ca unul și singur când e înlăturată pluralitatea prin depășirea ei. El acopere puterile cunoscătoare ale tuturor celor ce pot să cugete și să fie cugetate.
  • 1958 Viața rom. (R. US), nr. 4, 111: Critica literară ca profesie nu acoperă exact spiritul critic.

✧ Refl.
  • 1933 BLAGA, T. Cun., 273: Atributul transcendenței nu se acopere deci totdeauna cu atributul „cripticului”.
2. Tranz. A parcurge o anumită distanță.
  • 1932 C. BACALBAȘA, Buc., III, 228: Zborul întâi fusese zborul de distanță; în 10 minute 50 de secunde a acoperit distanța de 9 kilometri și 700 metri.
  • 1977 în DCR, 465: Acționat de o locomotivă electrică de 8 400 kw, superexpresul acoperă distanța dintre cele două orașe … în trei ore.
  • 2007 Man. Ist. XII, 33: Cele șapte expediții conduse de Zheng He … au acoperit o zonă enormă.
  • 2011 DICR, 13: Atletul a acoperit distanța într-un timp record.

✧ P. anal.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 262: Acum numele Oltului acoperă o largă zonă de viață, cu tot ceea ce ea cuprinde, sate, oameni și animale, zile de trudă și zile de bucurie, case, biserici, ogoare și cimitire; generații care se succed, familii care își dispută stăpânirea pământului.
✧ Fig.
  • 1978 SIMION, Scriit., III, 239: Cu toată invazia de imagini funerare („pierdut mormânt”, „giulgiu cald”, fluturi senzuali îndrăgostiți de „candeli și ruini”, „pupila muribundă”, castitatea sânilor care acoperă distanța de la „crin la un iertat mormânt”, „nunți de cenușă” etc.), poemul erotic nu-și pierde, totuși, caracterul feeric.
  • 2006 DGLR, V, 304: Livrești, reflexive și autoreferențiale, poemele postulează ingenuitatea ca deziderat intangibil, și nu ca pistă de decolare a aventurii lirice. Din acest punct de vedere, drumul străbătut acoperă distanța de la stadiul de „prizonier al convenției” la acela de „rentier” al acesteia.

✧ Expr . SPORT (Calc după fr. couvrir le terrain) A acoperi terenul = a fi în permanență activ pe tot terenul de joc.
  • 1938 Gazeta sporturilor, nr. 2 895, 4: Fizicul și jocul său complet l-au ajutat să acopere terenul și să termine un match de trei seturi complect odihnit.
  • 1951 Sportul pop., nr. 1 952, 3: Mijlocașii și interii au reușit să acopere terenul ori de câte ori echipa a intrat în apărare sau în atac.
  • 1980 Educ. Fiz. Sport, nr. 9, 29: În caz de nereușită, [jucătorii] trebuie să acopere judicios și rapid terenul și să ,,urce” în apărare.

3. Tranz. A cuprinde o perioadă de timp; a avea loc, a se desfășura într-o perioadă de timp.
  • 1933 Analele Acad. Ist., seria 3, tom XIV, 131: Din al XVI-lea [secol] până pe la 1540, un adânc întunerec acoperea perioada în care Turcii au fost stăpâni în al lor Ibrail.
  • 1959 Studii, nr. 5, 286: Cartea e împărțită în două: o primă parte acoperă perioada cuprinsă între iunie 1905 (renunțarea norvegiană la uniunea cu Suedia) și noiembrie 1907 (semnarea tratatului de integritate al Norvegiei) și se ocupă în principal cu dezvoltarea relațiilor angloscandinave.
  • 1960 Ist. României, I, 77: De acum înainte se formează primul orizont fără pictură, documentat în al doilea nivel de locuire de la Foltești, Stoicani și din alte părți, care acoperă perioada propriu-zisă de tranziție către epoca bronzului.
  • 1966 TUDORAN, Al optzeci și doilea, 8: Am plecat … într-o călătorie care avea să țină aproape șase luni de zile, acoperind trei anotimpuri.
  • 1968 Ist. Lit. Rom., II, 67: Viața autorului Țiganiadei acoperă răstimpul unei epoci brăzdate de agitații sociale, de răscoale și de revoluții.
  • 1980 Studii, nr. 7–8, 1 434: Cercetarea istorică a oferit până acum – în acest plan – frontului de specialitate două valoroase volume monografice ce acoperă întreaga perioadă a anilor de după 23 August 1944 și până azi.
  • 1998 An. Inst. Geol., 215: Observațiile directe asupra câmpului geomagnetic acoperă un interval extrem de scurt, raportat la timpul geologic.
  • 2011 Apostrof, nr. 8, 27: În anul 2001 a apărut (sub egida Arhivelor Naționale ale României) un volum consistent de documente privitoare la PCR care acoperă anii 1920–1939.

– Prez. ind.: pers. 1 acópăr (înv. acóper), pers. 3 acópere, (reg. acoápere, acopérește), pers. 6 acópăr (înv. acóper, reg. acópere).

– Lat. acco(o)perire (cu unele sensuri după fr. couvrir și engl. cover).

Referințe bibliografice:
1870 CIHAC, D. Et., I, 2; 1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1907 CDDE, I, 60; 1938 DENSUSIANU, H. L. R., II, 439, 453; 1931 CADE; 1955 DL, I; 1959 St. Form. Cuv., I, 209, 251; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim., 236; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar