Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACOPERÍȘ s. n.
1. Înv. Ceea ce protejează, împrejmuind, îngrădind sau acoperind.
  • 1640 Prav. Gov., 44: Să se scoale episcopul demăneața și să măsure locul, și împrejurul locului să îngrădească cu pânză sau oarece acoperiș și să aprinză lumânări înlăuntrul împregiurului.
  • 1944 APOLZAN, Port. Ind., 38: „Cramba”, o colibă mică portativă …, în care nu poți sta decât culcat, fiind alcătuită dintr-un acoperiș de lemn înfipt în pământ și servind ca adăpost în timpul nopții.

2. Parte de deasupra unei construcții, pe care o acoperă și o protejează împotriva fenomenelor atmosferice; acoperitură (3).
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 139.
  • 1822 DRLU, 8.
  • <1825–1829> STOICA DE HAȚEG, Cron. Ban., 301: Bolta bisericii noastre cu acoperișu, jos, împlu biserica; careă căzând, mare tunet au dat.
  • 1870 ALECSANDRI, Proză, 501: Tăcerea adâncă ce domnea … era îngânată … prin țipătul înfiorător a paserilor de noapte, care zburau din clopotniță pe streșinile monăstirei și de pe acoperiș în codri.
  • 1884 ONCIUL, Scrieri, 551: Îndeosebi mănăstirea Putna bogat înzestrată de ctitorul ei, Ștefan cel Mare, și din al cărei acoperiș de plumb Timotei puse să se facă gloanțe, fu distrusă și prădată de ei într-un chip barbar.
  • 1887 Epoca, nr. 480, 3: Observai câteva clădiri noi în oraș, se începuse a se întrebuința olanele pentru acoperișe, în sfârșit se simțea o mișcare spre progres.
  • 1895 LIUBA – IANA, Măidan, 95: Dacă casa e mai largă decât de 5 metri se face sub acoperiș (sub corni în pod) și scaun de grinzi, mai vârtos când casa se acopere (astrucă) cu țâglă.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1909 ANGHEL – IOSIF, Caleid., 225: Balada povestește atunci că voievodul A poruncit, drept plată, să-i darme scări și schele Și l-a lăsat acolo, pe-acoperiș, să moară.
  • 1929 REBREANU, Horia, 261: Din toate casele ungurești n-au mai rămas decât ziduri și acoperișe.
  • 1937 Enc. Agr., I, 47: Acoperișurile se fac de obicei din grinzi de lemn, numai cele complicate se fac și din fier sau beton armat.
  • 1957 GRIGORE IONESCU, Arhit. Pop., 134: Toate aceste elemente constructive de limitare și acoperire a unui spațiu au ele însele nevoie de a fi proteguite. Funcția aceasta o îndeplinește acoperișul.
  • 1959 BENIUC, Pe muche, 70: Acasă, s-a furișat în podul grajdului cu acoperiș de paie, … s-a așezat pe o putină goală și a plâns amarnic, mușcându-și pumnii.
  • 1967 BARBU, Șos. Nordului, I, 564: Tomulete, cunoscător în ale aviației, se uita atent la hangarele cu acoperiș vopsit în verde și galben și la sacul meteorologic de pânză mutat de vânt.
  • 1978 BUTURĂ, Etnogr. Pop., 87: Manolescu și-a concentrat atenția îndeosebi asupra tehnicilor de construcție, a diferitelor materiale folosite pentru temelie, pereți, acoperiș.
  • 1982 BLANDIANA, Proiecte, 52: Construcția se termina printr-un acoperiș cu două ape de țiglă.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 105: Apa necesară fenomenului descris adineauri nu mai urcă, pompată prin țevi, până la etajul opt, ci coboară direct de pe acoperiș atunci când stratul impermeabil de asfalt devine permeabil.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 257: Am petrecut prima oră pe culoar, uitându-mă alternativ când la peisajul deplorabil de afară – bordeie nenorocite, coșmelii cu acoperiș de gudron, gunoaie aruncate de-a lungul șinei ferate, castele de apă ruinate, … când la fundul unei tipe care ieșise din compartimentul alăturat.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1833 PELTZ, Calea Văcărești, I, 204: Patul i se părea strâmt, întunericul o povară, ca un acoperiș pe moalele capului.
✧ Fig.
  • 1885 TEODORESCU, Poezii pop., 101: Ți-oi ridica case, Mândre și frumoase, Ai mei solzișori, Mari și sclipitori, Li-or fi de-nvăliș Și de-acoperiș.
  • <1893–1896> FOCHI, Datini, 64: Cerul e acoperișul pământului, pe care și-l închipuie ca o casă.
  • 1894 PĂUN-PINCIO, Versuri, 68: Greoi atârnă galbănul acoperiș, Purtând spărturi albastre de lumină; Și niciun cânt nu-și tremură plânsu-n frunziș.
  • 1973 BIBERI, Arta, 65: Deasupra oceanului aerian de smoală, înfățișând un acoperiș separator de lumi, țâșnesc în jerbe gheizeri înghețați în timp și ploi stelare.
  • 1997 BREBAN, Riscul, 57: Provocarea estetică nu este decât încercarea de a găsi o ideologie a culturii. Un sistem de idei … pentru a ne apăra în viitor de imixtiunea altor ideologii, nespecifice (religioase, științifice, politice, morale) … creându-ne un acoperiș de idei peste culorile, sunetele, metaforele noastre.

✦ Fig. (Neobișnuit) Titulatură, rang.
  • 1944 ARGETOIANU, Îns., X, 510: [Neagu] a refuzat însă să primească un simplu Subsecretariat ca acoperiș pentru răspunderea finanțelor românești.
✦ Fig. Susținere.
  • 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 201: Luat de vânt, Silviu, profesorul cel tânăr, făcuse o întreagă teorie … despre culorile țării, începuturile dintotdeauna ale trădării. Vorbe mari, grele – dar fără acoperișe. Fără acoperire.
✧ P. anal.
  • 1920 PATRAȘCANU, Proză, II, 114: Patul de nuc, un respectabil refugiu pentru două persoane, … avea pe deasupra lui un acoperiș elegant, bombat ca un coviltir, simbol protector pentru cel care dormea.
✦ Parte de deasupra unui vehicul.
  • 1826 GOLESCU, Călăt., 57: Aceasta este o carâtă de poștă, … în locul vizitiului, supt un deosibit acoperiș, … șade conductorul.
  • 1926 ARDELEANU, Diplomatul, 277: Mereu legănându-se cutia de lemn a dricului fără de geamuri, … clătinând pe acoperiș un înger îngenunchiat cu capul rupt și prins într-un cui.
  • 1934 SAHIA, Nuv., 105: Se disting oameni pe acoperișul vagoanelor.

✦ P. ext. Adăpost.
  • 1872 GRANDEA, Fulga, 133: Noaptea mă afla așa depărtat de oraș, încât eram silit să dorm pe un pat de frunze la tulpina vreunui arbor ale cărui ramuri îmi serveau de acoperiș.
  • 1926 G. M. CANTACUZINO, Intr. Arhit., 23: La început oamenii se adăpostiră sub un acoperiș nu numai împotriva intemperiilor ci, mai ales, împotriva imensității cerului.
  • 1973 I. ALEXANDRU, Imne, 222: Se-ntoarce lucrătorul către vatră, Atunci rămân pământurile Singure. Toate tânjesc după un acoperiș Altul decât cerescul bordei.

✧ Loc. adv. Sub același acoperiș = împreună, în aceeași locuință; în același loc.
  • 1865 HASDEU, Pub., I, 303: O față excelinte a caracterului valahilor este că mai multe familii locuiesc împreună supt același acoperiș în cea mai perfectă armonie.
  • 1929 ARGHEZI, Icoane, 181: Bănuitor, izolat, străin, Iosif nu cunoaște nici pe cei ce dorm subt acelaș acoperiș, străjuit de patru cruci brâncovenești.
  • 1970 BACONSKY, Biserica, 247: Totul era virgin și întâia oară văzut, deși trăisem atâta vreme sub același acoperiș cu ea.
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 198: Nu era deloc ușor să viețuiești cu Ion Luca sub același acoperiș.
  • 2008 ap. CIOLAN, Misterele cuv., 89: În ultima vreme, asistăm la o specializare a mall-urilor bucureștene: apar veritabile case ale modei („Complexul [din Băneasa] este un «mall de fashion» care va reuni sub același acoperiș zeci de branduri nou-intrate în România”).

✧ Exp r. A avea un acoperiș deasupra capului = a avea o locuință, un loc de adăpost.
  • 1945 Rev. Fundaț., nr. 3, 511: Mai e nefericită ca oricine și-ar fi pierdut pe toți ai săi în război și nu mai are nici țară, nici acoperiș deasupra capului, nici pe cine să-i dea pâine.
  • 1953 Viața rom. (R. US), nr. 12, 101: N-am să iau cine știe ce … numai să am un acoperiș desupra capului.
  • 1970 TITEL, Nuv., 292: „Nu așa”, îmi spune, și începe să râdă de neajutorarea mea. „Numai să sfârșească acoperișul până să ajungem noi, să avem un acoperiș deasupra capului.”
  • 2006 Apostrof, nr. 6, 15: Salvarea de incendiu. Ieșirea de urgență, soluția sumară. Fără să știi dacă vei mai avea un acoperiș deasupra capului, ieși, repede, din casa în flăcări.
  • 2018 Romanoslavica, nr. 3, 67: Neavând un acoperiș deasupra capului, tânăra acceptă, însă curând îi va deveni soție.

✧ (Cu schimbarea construcției)
  • 1970 BLANDIANA, Calitatea, 160: Când plouă și când e frig, când nici amiezile nu reușesc să se desprindă din întuneric, iar marginea dintre noapte și zi nici sufletul nu mai este în stare s-o prindă, simți ca niciodată că ai sau nu ai deasupra capului un acoperiș.
3. Înv. Material textil, țesătură cu care se acoperă corpul sau o parte a acestuia.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 9.
  • 1822 DRLU, 8.
  • 1846 PENESCU Man. Ec. Casn., 22/4: Acoperișul copiilor trebue a fi cât de ușure, pentru că aminterea îi vatămă greutatea când vor voi să se mișce.

4. Înv. Piesă mobilă care se așază deasupra unui vas, a unei cutii, a unui cufăr etc. pentru a-l închide sau proteja; capac.
✦ Înv., rar (Cu sens probabil) Curea de piele pentru sandale.
  • 1822 DRLU, 7.

– Pl.: acoperișuri și înv., rar acoperișe.

– Acoperi + suf. -iș.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1931 CADE; 1949 LTR, II; 1975 DEX; 2023 DELR2 s. v. acoperi (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar