ACOMODÁ vb. I

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACOMODÁ vb. I
1. Refl. (De obicei, urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau „la” sau rar „după”) A se deprinde cu noi condiții de viață, cu o situație nouă; a se deda1, a se familiariza, a se învăța, a se obișnui, reg. a se hirsi.
  • 1806 ȘINCAI, Regulele școlast., 27/12: Cum trebue să se poarte și să se accommode (întocmească) școlasticii preste tot (de obște, în comun). [Titlu]
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1855 KOGĂLNICEANU, Crit. Liter., 237: Mă acomod foarte bine de a vedea lucrând pre alții și nu mă revoltez nicidecum în contra deselor schimbări ale figurei lumei.
  • 1859 BOLLIAC, Art. Polit., 154: Clasa moderaților s-a recrutat totdeauna și în toate părțile … dintre acei oameni carii … se pot acomoda cu toate.
  • 1872 BARIȚIU, St. Art., 53: În pronunțarea limbei noastre vom face foarte bine, dacă ne vom acomoda cu toții după aceea ce se aude mai ales în capitala României, în cercurile literaților și în partea mai de frunte a societăței românești.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1902 PETICĂ, Crit. Liter., 521: Concepțiunea lamarckistă se întemeiază atât pe însușirea indivizilor de a se acomoda cu împrejurările din afară, cât și pe moștenirea proprietăților câștigate!
  • 1914 NEGULESCU, Filos. Renașt., II, 201: Astrologia și magia au continuat a influența viața sufletească … multă vreme încă, după apariția perioadei monoteiste a credințelor religioase – căutând a se acomoda, în diferite chipuri, cu ele.
  • 1927 IORGA, Mem., V, 219: Crede că Parlamentul i-ar fi o piedică – și-i spun cât de ușor se poate cineva acomoda cu dânsul.
  • 1930 ARGHEZI, Poarta, 240: Hoțul, în luptă cu victima lui adormită, se acomodează elastic, ca un șarpe mut, cu mișcările și zvârcolirile ei.
  • 1939 PAVLESCU, Ec. Breslelor, 451: Liberalismul economic nu se acomoda nici cu monopolul breslelor, nici cu atotputernicia patronilor breslași.
  • 1947 VLASIU, Drum, 109: Mă acomodez greu cu modernismul.
  • 1952 A. VOINESCU, Jurn., 637: Maria nu se acomoda cu un angajament de serviciu, poate nici nu avea posibilitatea.
  • 1962 PREDA, Risipitorii, 647: Se acomodaseră cu el, îl lingușeau.
  • ante 1970 MUȘATESCU, Teatru scurt, 241: Fofica se acomodase repede cu noul mediu în care o „stramportase”, într-o seară tendră de octombrie, un cupeu „pă cauciuc”, înzorzonat ca la o bătaie de flori.
  • 1982 P. GEORGESCU, Solstițiu, 326: Oamenii se vor acomoda și cu asta, zâmbi Dida.
  • 1994 PATAPIEVICI, Cerul, 133: Noi suntem urmașii acelei părți a societății care s-a acomodat cu regimul.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 178: Ceilalți cinci rezistară printr-un miracol sau printr-o mutație genetică spontană, în schimb, nu se puteau deloc acomoda cu lipsa de hrană și de apă.

✧ P. ext.
  • 1926 ZARIFOPOL, Arta liter., 61: Libertatea internă … se acomodează așa de bine cu tirania cant-ului englez.
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 607: După vârsta de 40 de ani, cristalinul pierde din elasticitatea sa și nu se mai poate acomoda ca înainte.
  • 1982 GEORGESCU – SACHELARIE, Judecata, 80: Ieșirea din indiviziune și hotărnicirea unei indiviziuni, oricare le-ar fi originea, sunt operații care se acomodează greu cu tehnica irațională a cojurătoriei.
  • 1997 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 438: Cum nu m-am putut acomoda niciodată cu proza autorului, am părăsit Ostinato la pagina 5.

✧ (Cu complementul în dativ)
  • 1835 GENILIE, Geogr. Istor., 106/29: Astfel toate le acomodează tribuințelor sale, înfrumusețătorul pământului.
  • 1852 F. AARON, în B. Contemp., I, 84: Foaia „Societății” va fi cu totul filologică-limbistică; și … va trebui să fie acomodată publicului.
  • 1861 în B. Contemp., V, 118: Mă voi duce la Viena, și de să va cere de la mine jurământ potrivit, îl voi depune, iară de-mi va îngreuna cunoștința și nu să va acomoda convicțiunei mele, nu-l voi depune.
  • 1865 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 89: Omul în societate e la locul său și aci are să se acomodeze împregiurărilor, păstrând sânțul de onoare intact și ferindu-se de vițiu.
  • 1885 România lib. (C.), nr. 2 281, 3: Odată această reformă monetară săvârșită, Banca ar căpăta deplina libertate d’a fixa – fără să dea ocasiune la propuneri rău voitoare – o taxă logică și acomodată nivelului creditului pentru scomptul său.
  • 1892 MÂNDRESCU, El. Ung., 152: „A se apuca” nu i-a cedat [lui „făgădui”] din drepturile sale, decât cu condițiune, ca să i se acomodeze. „Făgăduiesc” a devenit reflexiv.
  • 1902 TOCILESCU, Monum., I, 236: Latura de nord a cetățuii nu merge în linie dreaptă, ci face cam pe la mijlocul zidului o curbă spre sud-est, semănând a fi acomodată formei terenului.
  • 1910 MAIORESCU, Discursuri, VI, 1 007: Am venit mai rar la guvern și nu ne-am acomodat cerințelor de tot felul.
  • 1926 PUȘCARIU, Mem., 750: Dacă multele acte de pe toate scaunele din odaia sa de primire sunt nerezolvite, cauza nu e numărul mare al lor, ci felul greoi și neexpeditiv de a le rezolvi și de a se acomoda noilor împrejurări.
  • 1948 Filocalia, III, 207: [Mintea cunoscătoare] primește alt „plocon” și anume buna chibzuială, prin care se acomodează cu înțelepciune și după cuviință tuturor împrejurărilor.
  • 1966 Contemp. (S.), nr. 1 007, 2: Nu se putea acomoda vieții trepidante a Parisului.
  • 1980 IVĂNESCU, Ist. Lb. Rom., 552: Printre graiurile oltene, muntene și moldovene se instalează numeroase graiuri ardelene care se acomodează numai în parte celor locale.
  • 1984 D. DUMITRIU, Ghica, II, 466: Surpriza lui Bălăceanu scade, încearcă să se acomodeze situației.

✧ (Cu pron. în dativ)
  • 1865 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 138: Se zice că brevietatea vorbelor angle e acomodată pentru comanda nautică, ba se și miră anglii, cum alte popoare pot efectui evoluțiuni fără concisiunea de care se bucură numai limba lor proprie. Crez, dară pentru cântec nu ș-o vor acomoda nicecând, armonia cere vocali sonori, limpezi, nu înghițite și strănutate, ca în limba lor.
  • 1941 ARGHEZI, Semne, I, 28: Trimisesem o poezie, numai ca să concurez un coleg de bancă, poet consacrat de unanimitatea notei trei în catalogul clasei și care, purtând părul lung și nasturele hainei cusut tocmai sus, la gât, își acomodase un cap după domnul Radu Rosetti.

✧ Refl. recipr.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 338: Eu n-am spus nimic nimănui, dumneata, iată, ești chiar prima persoană, pentru că ne știm de atâta vreme, și astăzi, o zi atât de grea pentru mine, ne-am acomodat amândouă.
✧ Refl. pas.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 689: Într-o regiune colinară, planul urbanistic se acomoda – dar tot după o concepție clar prestabilită – configurației particulare a terenului.
2. Tranz. Înv., rar A amenaja pentru o anumită destinație.
  • 1865 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 166: Acest palațiu [Versailles] nu e acum acomodat pentru reședință, ci conține tablouri artistice și curiosități.
3. Tranz. A pune de acord; a adapta, a împăca, a învoi.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D.
  • c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., 132: Între filosofii arabi încă sunt unii eschariți (ortodocși) alții moteseliți (eterodocși s[au] disentienți). Cei de întâi se țin nu numai de Coran, ci și de tradițiune, cești din urmă resping de tot tradițiunea și acomodă Coranul după părerile lor.
  • 1919 MINULESCU, Pub., 187: [Teatrul] este pur și simplu meșteșugul de a acomoda frumosul altor arte cu bunul-simț al vieții de toate zilele, de imaginea căreia teatrul n-ar trebui să se depărteze o singură clipă.
  • 1920 ROSETTI, Colindele, 76: Autorii colindelor … erau ei înșiși oameni din popor. De aceea sufletul lor a acomodat noile elemente căpătate pe cale literară, în felul obișnuit al poporului.
  • ante 1933 BĂNCILĂ, Spațiul, 257: Dacă pot da sufletului meu laturi de infinit, eu sunt acomodat metafizic cu realitatea ori ca și acomodat – pot aștepta așa acomodarea definitivă, o pot aștepta la infinit.
  • 1948 Filocalia, III, 370: Cel ce deosebește cu bun sfat timpurile de lucruri și acomodează modurile de activitate cu rațiunile lucrurilor … se dovedește și el ca o altă candelă.
  • 1972 P. CORNEA, Orig. Romant., 594: Elegia, deși cu unele dulcegării, e o încercare reușită de a acomoda lamentația romantică pe ritmul octosilabului trohaic popular.
  • 1977 IORDAN, Mem., II, 218: În absolută modestie, numai am înviat și am acomodat, am organizat și apărat părerile acelora care, în fericita epocă de romantism sănătos și învietor, au știut să puie bazele doctrinei pe care noi am primit-o.
  • 1990 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 77: Sunt însă deja acomodat cu multe lucruri care altădată mi s-ar fi părut inacceptabile și încep, timid, să mă simt bine, să deslușesc regulile noului joc din noua lume, din brava lume nouă.

✦ Rar A potrivi un lucru cu alt lucru.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
✧ (Cu complementul în dativ)
  • 1888 ERBICEANU, ap. BERECHET, Ist. V. Drept, 171: Noi cunoaștem că legile civile imprimate de Vasile Lupu sunt traduse de Meletie Sirig, din limba veche greacă în cea vorbitoare și din aceasta în românește de logofătul Eustratie și acomodate vechiului obicei al țărei.
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, IV, 348: [Gauguin] este așa de acomodat împrejurărilor, încât indigenii îl consideră aproape ca pe unul de ai lor.

4. Tranz. FON. A suferi modificări în sensul apropierii modalităților de pronunțare sau de accentuare sub influența contextului.
  • 1894 PHILIPPIDE, Pr. Ist. Lb., 90: Izolarea mai are loc și în acel mod că se întroduc în limbă cuvinte străine de acelea, care din punct de videre al scheletului și al înțălesului nu samână cu niciunul din cuvintele de baștină. Limba le primește atunci, cum se întâmplă, într-o grupă oarecare și analogia le acomodează aceștei grupe, oricât de violente schimbări are trebui să fie făcute pentru acest scop.
  • 1904 MÂNDRESCU, Infl. Germ., 104: Accentul, accomodându-se legilor de accentuare ale limbei române, s-a schimbat [la unele împrumuturi].

✧ Refl. pas.
  • 1946 ROSETTI, Ist. Lb., 477: Când prep. din, în, prin și pron. nedefinit sau numeralul un sunt legate, în elocuțiune, de un cuvânt următor, a cărui inițială e o oclusivă labială, atunci articulația dentală a lui n se acomodează după articulația labială a cuvântului următor.
  • 1955 SCL, nr. 3–4, 225: Sunetele ajunse în contact capătă unele trăsături comune, se asimilează, se acomodează, chiar când fac parte din cuvinte deosebite.
  • 1975 I. GHEȚIE, Baza dial., 98: În „speria”, care vine de la un etimon latin cu a … ă s-a acomodat la vocala pre-palatală din silaba următoare.

✧ P. anal.
  • 2008 GALR – 2008, II, 227: Și aici, relativul s-a acomodat în privința mărcii cazuale la constrângerea din subordonată, legătura cu regenta fiind reconstituită cu ajutorul cliticului.
5. Refl. BIOL. A suferi unele modificări în procesul adaptării la noi condiții fiziologice și de mediu; a se aclimatiza (2), a se adapta.
  • 1909 ANTIPA, Fauna, 221: În fața gurilor Dunării scrumbiile așteaptă mai mult timp … pentru a se mai acomoda la apă dulce.
  • 1910 ANTONIADE, Bergson, 102: Adaptarea e o condiție necesară a evoluției – o specie care nu se poate acomoda cu condițiile de existență în care e pusă, dispare.
  • 1954 LINȚIA – DOMBROWSKI, Păsările, II, 144: Șoimul Feldegg … s-a acomodat cu timpul la terenul arid, stâncos, al Dalmației.

– Prez. ind.: acomodez și înv. acomód.

– Scris și: accommodá (1848 NEGULICI, Vocab.).

– Din fr. accommoder, it. accomodare, lat. accommodare.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III ; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar