1.
Tranz., intranz. și refl. (În texte vechi, cu complementul în dativ) A se odihni; a se culca.
- 1581 CORESI, Ev., 313: Mai vârtos acestuiaș însuș, fiului lu Dumnezeu, ce n-au avut unde nici capul să-și aciuo, acestuia și robilor lui râvnitori să fim, și multeei și nespuseei bogăției a lui să jeluim întru inimile noastre, pentru a noastră nădeajde și credință.
- <1678–1689> DANOVICI, Cronog., II, 78: Să feace o furtună groznică pre mare, atâta cât s-au svărâmat corabiia și s-au înecat în mare toată avuțâia omului și toți oamenii câți ș-au fost în corabie, fără numai ce-au scăpat el sângur gol și ca mișel de dânsu și ș-au venit acasă-și sărac, cât nu avea unde-și aciua capul.
- 1886 SBIERA, Pov., 58: Boierul ia și mănâncă, și după aceea se aciuază.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
Încă 3 citate
✦
P. ext. Tranz. și refl. A (se) liniști; a (se) calma o durere, o suferință etc.
- 1893 Șezătoarea, nr. 7, 131: Unele mame, pe lângă descântecul de adusul somnului, îi mai fac scăldători și cu capete de mac, reușind prin așa mijloc a face pe copii să se mai aciueze.
- 1923 Comoara sat., II, 78: Aciuă-te, puicuț mic Și mai dormi batăr un pic Că pruncii ce nu dorm bine Nu pot crește mai în lume.
- 1934 L. COSTIN, Gr. Băn., II, 34: Bolnavul s-o aciuit.
- 1937 C. PETRESCU, 1907, I, 348: Din urmă, s-a ivit Smaranda Cumpătă, însoțită de unii jivălăniști pe care încă tot nu i-a aciuiat somnul.
- 1982 Viața rom. (R. US), nr. 11, 36: În ce să se mai aciuască durerea, dorul, iubirea, neliniștea?
Încă 4 citate
2.
Ref1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a căuta ocrotire; a se pripăși, pop. a se oploși; a se ascunde.
- 1612 Acte Braș., 24: Alalt[ă] oaste a noastră să aibă a se aciua subt cetate afar[ă] și să aib[ă] apărământ despre cetate.
- 1620 MOXA, Cron., 103: Noe intră în corabie … și trimise D-zeu … toate vitele și fieri și paseri, de se aciuară cu nus în corabie.
- 1643 VARLAAM, Cazania, 332: Cela ce ești nedeajdea Izrailteanilor și izbăvitoriul nostru în vreame de scârbe, pentru ce ești strein pre pământ? Ca un om nemearnic te aciuedzi prin lăcașuri omenești, cela ce ești tare, ca cela ce nu poate folosi.
- c. 1650 D. Val.-Lat., 71: Aciuedzu-me. Contegor.
- <1664–1668> Istorii, 453: Și mai mult pentru Artavazu mă mer, cum să temea de laconi și arăta sfat foarte fricos, zicând cum să mergim supt zidul thiveilor să ne acioăm.
- <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 386: Unele sentenții (putea-le-am dzice, cuvinte alease supt scutul umilinții aciuându-mă) din tâmpla priietenului tău pricepere născându-să.
- <1780–1801> MICU, D., 276.
- 1794 VĂCĂRESCU, Ist. Othom., I, 116: Și ne-au zis că măcar că înpăratul cearcă întristare pântru noi, căci sântem înstreinați dă patrie, dar are părere bună căci ne aflăm acioindu-ne în țara înpărăției sale și pohtește ca a doa zi la zece ceasuri nemțești să ne dea audiență.
- 1837 NEGRUZZI, Fragm. Istor., 67: Păstorii spăimântați S-aciuiază cu-a lor turme în munții învecinați.
- 1850 ISER, Vocab.
- 1877 ISPIRESCU, Legende, 286: Fata se văicărea și ea, că nu știa … unde să se aciueze.
- 1879 CIHAC, D. Et., II.
- 1883 DELAVRANCEA, Proză, I, 81: În mahalaua noastră abia se aciolase câțiva săteni de pe la Sohat.
- 1886 BARCIANU – POPOVICI, D.
- 1887 HEM, I, 162: Șoarecii mici să acioază prin locuințele oamenilor … cei mai stricători însă sunt șoarecii cei mari …, care distrug totul pe unde se acioază ei.
- 1888 DELAVRANCEA, Art. Polit., VI, 148: Printre copiii numeroși ai unei familii generoase se poate aciola și un străin, poate trăi cu ei, se poate dezvolta, dar în chipul celui străin, oricât de multă vreme ar trece, nu se vor vedea caracterele esențiale ale familiei.
- ante 1889 CREANGĂ, Amintiri, 37: Nicio lighioaie nu se poate aciua pe lângă casă de răul vostru.
- 1896 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1897 Mater. Folk., I1, 626: Tu izdate Blestemate … Du-te în coadele mărilor … Acolo să te aciuiezi Acolo să-mpuiezi.
- 1906 Sămănătorul, nr. 6, 76: Musculița acolo se acinase, de nu mai putea nici dracul să-i dea de urmă.
- 1910 PAMFILE, Sărb. Vară, 179: Ferestrele și ușile caselor în vreme de viforniță să nu le lași deschise, că poate să se acioleze vreo spurcăciune de drac în casă.
- 1912 CHIRIȚESCU, Grănicerul, 180: Mulți îl așteptaseră prin curte și pe gang; alții, mai cuminți, se aciuaseră prin cârciumi.
- 1916 PAMFILE, Mitol. Rom., I, 246: Smeul se aciolează într-un ciulpan (ciolpan) – copac bătrân care s-a uscat.
- 1926 M. I. CARAGIALE, Craii, 86: [Măgureanu] se aciuase în Valahia și ajunsese armaș mare.
- 1932 REBREANU, Răscoala, I, 145: Un poet ardelean să nu se poată aciui în România?
- <1939–1940> Folc. Dobr., 351: La puțul lui Ciorăpilă, P-acolo, vere, s-aciuase, Sevai, doi, trei jugănei.
- 1944 CANDREA, Folc., 145: [Dracul] se aciuează adesea în case pustii, în mori părăsite, pe lângă punți, pe la hotare sau la răscrucile drumurilor, unde stă de la miezul nopții până la cântatul cocoșilor.
- 1947 VLASIU, Oameni, 323: El se aciuase într-un loc dosit, după Calea Victoriei.
- 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, II, 254: Aurică Aviatorul se aciuise din nou în sat la noi.
- 1966 TUDORAN, Al optzeci și doilea, 40: Plecasem la o școală într-o seară geroasă, când, la ieșirea din gară, vagonul aflat în fața celui unde mă aciuisem, s-a răsturnat peste macazuri.
- 1980 PREDA, Cel mai iubit, II, 1 077: L-aș fi luat cu mine dacă ar fi intuit că apăruse pentru el o ocazie să se aciuiască pe lângă o casă.
- 1984 Flacăra, nr. 38, 9: Într-un spațiu nelocuibil s-a aciuat un ins.
- ante 1986 ELIADE, Mem., I, 209: Un întreg trib de maimuțe … se aciuaseră chiar în arborii din spatele colibei.
- <1990–1992> CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 50: La sosirea în sat [cumnatul] se aciuase într-un staul părăsit, la marginea satului.
Încă 35 citate
✧
Tranz.
- 1892 Șezătoarea, nr. 3, 66: Căpăta învoire … să … aciueze [copiii] în casă.
- 1893 Șezătoarea, nr. 3, 66: Femeea zărindu-i pe sub fereastră, răcni cât putu: „Iacă dracii!” și e-șind afară, îl luă la batae, până ce cu greu îi putu scoate tatăl lor și căpăta învoire de la femeea lui să-i aciueze în casă.
- 1926 M. I. CARAGIALE, Craii, 90: Pe Casanova … l-am aciolat pe lângă Waldstein la Dux.
Încă 2 citate
✧
Fig.
- 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 454: Această tradiție americană s-a aciuat în numitul colț [de țară].
- 1938 ARGHEZI, Buruieni, 115: Când o lumină se aciuă, În oblong se face ziuă.
- 1971 I. P. CULIANU, Arta fugii, 66: Deja se așezase pe grămada de butuci netăiați … și simțise apoi pătrunzându-i lămâia între dinți, o lămâie care nu știa cum se aciuase în mizeria tatălui său, mizerie pe care ar fi putut-o depăși între ei dacă nu le-ar fi fost frică amândurora.
- 2005 PÂRVULESCU, Intim., 33: Casele sunt înconjurate de curți, ca la țară, iar acolo sunt crescute sau doar aciuate mari și mici.
Încă 3 citate
– Pronunțat: -ciu-a.
– Pronunțat și: reg. -ci-u-a (2009 DGDS, I).
–Prez. ind.: aciuez și înv. acíu.
– Var.: aciá2, (<1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.)), acioá, acioiá (2009 DGDS, I), aciolá, aciorá (1959 LR, nr. 5, 75), aciná2, aciuiá, rar aciulá (2009 DGDS, I), aciurá (2009 DGDS, I) vb. I, acií (<1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.)), acioí, aciuí (prez. ind.: aciuiesc) (1892 POPESCU, Carte de basme, II, 84), vb. IV.
– Et. nes., probabil lat. *accellāre.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 PUȘCARIU, Îns. Etym. Wb., 11; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1926 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1943 IORDAN, Lb. Rom. Actuală, 334; 1944 TOMESCU, Gl., J. Olt., 23; 1960 Lexic Reg., I, 14; 1967 UDRESCU, Gl. Argeș, 3; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
